.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

luni, 30 mai 2011

adunatorul de nori - Odysseas Elytis

Ah ce frumos e sa fii adunator de nori
sa scrii ca Homer epopei pe talpa-ncaltarilor vechi
sa nu-ti pese daca placi sau nu
catusi de putin
[...]
La ceasul cand in birouri deznadajduite
spanzurati de telefoane
se razboiesc pentr-un nimic burduhanosii
tu urci in Iubire
manjit peste tot dar sprinten
ca un cosar
[...]
te dezbraci cum se dezbraca toti cati rivnesc la stele
si voiniceste-notand iesi in larg sa poti plange in voie...


E bigamie sa iubesti si sa visezi.

( imaginea : John Bauer )

duminică, 29 mai 2011

"autohton"


...in Astral



Te-am intalnit...
Pluteai  deasupra  unei ape,
cautandu-ma.
Nu m-ai recunoscut,
dar m-ai lasat sa-ti cuprind fata
si sa-ti caut culoarea ochilor.
Inima ta s-a zbatut.
Atat de tare s-a zbatut,
incat te-a tras
dincolo de oglina apei.

Si-am ramas plutind,
Asteptand sa revii
cu inima imblanzita,
...in Astral.



sâmbătă, 28 mai 2011

Rebeliunea Psihologică

"Aceia care s-au preocupat să călătorească prin toate ţările lumii cu scopul de a studia detaliat toate rasele umane, au putut verifica prin ei înşişi că natura acestui biet Animal Intelectul greşit numit om, este întotdeauna aceeaşi fie că a călătorit prin bătrâna Europă, fie prin Africa obosită de atâta sclavie, fie pe Pământul Sacru al Vedelor sau în Indiile Occidentale, fie în Austria sau în China.

Acest fapt concret, această înspăimântătoare realitate care uimeşte orice om studios, poate fi verificată mai ales dacă călătorul vizitează şcoli, colegii şi universităţi.

Am ajuns la epoca producţiei în serie. Acum totul se produce pe bandă rulantă şi la scară mare. Serii de avioane, de maşini, de marfă de lux etc., etc., etc.

Chiar dacă este puţin grotesc, este foarte sigur că şcolile industriale, universităţile etc., s-au transformat şi ele în fabrici intelectuale de producţie în serie.

În aceste timpuri ale producţiei în serie, unicul obiectiv în viaţă este să găseşti siguranţă economică.

Oamenii simt frică de orice şi caută siguranţa.

Gândirea independentă în aceste timpuri ale producţiei în serie, este aproape imposibilă, pentru că tipul modern de educaţie se bazează pe pure convenienţe.

,,Noul Val” trăieşte în acord cu această mediocritate intelectuală. Dacă cineva vrea să fie diferit, distinct faţă de ceilalţi, toată lumea îl descalifică, toată lumea îl critică, îl face încrezut, i se refuză munca etc.

Dorinţa de a câştiga bani pentru a trăi şi a te distra, urgenţa de a atinge succesul în viaţă, căutarea siguranţei economice, dorinţa de a cumpăra multe lucruri pentru a ne grozăvi înaintea celorlalţi etc., iau locul gândirii pure, naturale şi spontane.

S-a putut verifica pe deplin, că frica buimăceşte mintea şi împietreşte inima.

În aceste timpuri de atâta frică şi căutare a siguranţei, oamenii se ascund în propriile lor peşteri, în vizuinele lor, în colţul lor, în locul în care cred că pot avea mai multă siguranţă, mai puţine probleme şi nu vor să iasă de acolo, simt teroare faţă de viaţă, frică de aventuri noi, de noi experienţe etc., etc., etc.

Toată această atât de PROPAGATĂ educaţie modernă se bazează pe frică şi pe căutarea siguranţei; oamenii sunt înspăimântaţi, le este frică până şi de propria umbră.

Oamenii sunt terorizaţi de tot: se tem să iasă din vechile norme prestabilite, se tem să fie diferiţi de ceilalţi oameni, se tem să gândească revoluţionar, să rupă toate prejudecăţile Societăţii Decadente etc.

Din fericire mai trăiesc în lume şi câţiva oameni sinceri şi înţelegători, care într-adevăr doresc să examineze profund toate problemele minţii, însă în majoritatea dintre noi, nici măcar nu există spiritul de non-conformism şi de rebeliune.

Există două tipuri de REBELIUNE care sunt deja clasificate cum se cuvine. Prima: REBELIUNEA PSIHOLOGICĂ VIOLENTĂ. A doua: REBELIUNEA PSIHOLOGICĂ PROFUNDĂ A INTELIGENŢEI.

Primul tip de Rebeliune este Reacţionar, Conservator şi Retardatar. Al doilea tip de Rebeliune este REVOLUŢIONAR.

În primul tip de Rebeliune Psihologică îl întâlnim pe REFORMATORUL care cârpeşte haine vechi şi repară pereţii vechilor edificii pentru a nu se prăbuşi; este tipul înapoiat, Revoluţionarul sângelui şi al rachiului, liderul loviturilor militare şi al loviturilor de Stat, omul cu puşca pe umăr, Dictatorul care se bucură când pune la zid pe toţi aceia care nu acceptă capriciile lui, teoriile lui.

În cel de-al doilea tip de Rebeliune Psihologică îi găsim pe Buddha, pe Isus, pe Hermes, pe acela care transformă, pe REBELUL INTELIGENT, pe INTUITIV, pe MARII paladini ai REVOLUŢIEI CONŞTIINŢEI etc., etc., etc.

Aceia care se educă doar cu scopul absurd de a urca poziţii magnifice în interiorul stupului birocratic, de a sui , de a se căţăra până în vârful scării, de a se face remarcaţi etc., sunt lipsiţi de profunzime adevărată, sunt imbecili prin însăşi natura lor, sunt superficiali, goi, sută la sută lichele.

Deja este verificat până la saţietate că, atunci când în fiinţa umană nu există Adevarată Integritate a gândului şi a sentimentului, chiar dacă am primit o mare educaţie, viaţa se dovedeşte a fi incompletă, contradictorie, plictisitoare şi chinuită de nenumărate frici de orice fel.

În afara oricărei îndoieli şi fără frica de a ne înşela, putem afirma cu tărie că fără o Educaţie Integrală viaţa se dovedeşte a fi dăunătoare, inutilă şi nocivă.

Animalul Intelectual are un Ego Intern compus, din păcate, din diferite entităţi care se fortifică prin Educaţia Greşită.

Eul Pluralizat pe care fiecare dintre noi îl purtăm în interior este cauza fundamentală a tuturor complexelor şi contradicţiilor noastre.

Educaţia Fundamentală trebuie să înveţe noile generaţii Didactica noastră Psihologică pentru Dizolvarea Eului.

Numai Dizolvîndu-se diferitele Entităţi care în ansamblul lor constituie Egoul (Eul), putem să stabilim în noi un Centru Permanent de Conştiinţă Individuală, doar atunci vom fi Integri.

Atâta timp cât există în interiorul fiecăruia dintre noi Eul Pluralizat, nu doar că ne amărâm propria viaţă, ci o amărâm şi pe a celorlalţi.

La ce ne foloseşte să studiem dreptul şi să ne facem avocaţi, dacă prelungim procesele? La ce ne foloseşte să acumulăm în Minte multe cunoştinţe, dacă noi continuăm să fim confuzi? La ce servesc abilităţile tehnice şi industriale, dacă le folosim pentru distrugerea semenilor noştri?

La nimic nu serveşte a ne instrui, a asista la cursuri, a studia, dacă în procesul zilnic de viaţă ne distrugem mizerabil unii pe alţii.

Obiectivul educaţiei nu trebuie să fie doar de a produce în fiecare an noi căutători de slujbe, noi tipuri de lichele, noi bădărani care nici măcar nu ştiu să respecte religia aproapelui etc.

Adevăratul obiectiv al Educaţiei Fundamentale trebuie să fie acela de a crea Adevăraţi Bărbaţi şi Adevărate Femei Integraţi, prin urmare Conştienţi şi Inteligenţi.

Din păcate profesorii şi profesoarele din şcoli, colegii şi universităţi se gândesc la toate, însă mai puţin la a trezi INTELIGENŢA INTEGRALĂ a celor pe care îi educă.

Orice persoană poate să râvnească să obţină titluri, decoraţii, diplome şi să devină chiar foarte eficientă pe terenul mecanic al vieţii, dar acest lucru nu înseamnă să fii Inteligent.

Inteligenţa nu poate fi niciodată un simplu funcţionalism mecanic, Inteligenţa nu poate fi rezultatul simplei informări din cărţi, Inteligenţa nu este capacitatea de a reacţiona automat cu cuvinte strălucitoare în faţa oricărei provocări.

Inteligenţa nu este simpla repetare din memorie; Inteligenţa este capacitatea de a primi direct Esenţa, Realul, ceea ce este cu Adevărat.

Educaţia Fundamentală este ştiinţa care ne permite să trezim această capacitate în noi înşine şi în ceilalţi.

Educaţia Fundamentală ajută pe fiecare individ să-şi descopere Adevăratele Valori care izvorăsc ca rezultat al Investigaţiei Profunde şi din Înţelegerea Integrală de Sine.

Când nu există în noi Auto-Cunoaştere, atunci Auto-Exprimarea se transformă în Auto-Afirmare Egoistă şi Distructivă.

Educaţia Fundamentală se preocupă doar de a trezi în fiecare individ capacitatea de a se întelege pe el însuşi în toate nivelele Minţii şi nu doar a se deda plăcerii Auto-Exprimării greşite a Eului Pluralizat."

( Samael Aun Weor )

sursa:http://www.samael.org

vineri, 27 mai 2011

aici


Dorm profund, infasurata-n ganduri, sentimente,impulsuri motrice si senzatii.
A fost odata , demult, un nu-stiu-ce , trecator, pe care nu-l pot redestepta .
Imi amintesc doar amprentele lasate si fereastra unui tipat spart.

(imaginea: Jarek Kubicki )

joi, 26 mai 2011

Nina Cassian - Voiam sa raman in septembrie


” Voiam sa raman in septembrie
pe plaja pustie si palida,
voiam sa ma-ncarc de cenusa
cocorilor mei nestatornici
si vantul greoi sa-mi adoarma
in plete cu apa navoade;
voiam sa-mi aprind intr-o noapte
tigara mai alba ca luna,
si-n jurul meu - nimeni, doar marea
cu forta-i ascunsa si grava;
voiam sa raman in septembrie,
prezenta la trecerea timpului,
cu-o mana in arbori, cu alta-n
nisipul carunt - si sa lunec
o data cu vara in toamna...
Dar mie imi sunt sorocite,
pesemne, plecari mai dramatice.
Mi-e dat sa ma smulg din privelisti
cu sufletul nepregatit,
cum dat mi-e sa plec din iubire
cand inca mai am de iubit... ”

marți, 24 mai 2011

Adolescenta

"A venit momentul să abandonăm definitiv falsa pudoare şi prejudecăţile în legătură cu problema sexuală.

Este necesar să înţelegem clar şi precis problema sexuală a adolescenţilor de ambele sexe.
La vârsta de paisprezece ani apare în organismul adolescentului Energia Sexuală care curge supusă prin sistemul neuro-simpatic.

Acest tip special de energie transformă organismul uman, modificând vocea la bărbat şi dând naştere funcţiei ovariene, la femeie.

Organismul uman este o autentică fabrică care transformă elemente brute în substanţe vitale fine.

Alimentele pe care le introducem în stomac trec prin multiple transformări şi rafinări, până când culminează, în final, în acea substanţă semi-solidă, semi-lichidă menţionată de Paracelsus prin termenul de Ens-Seminis (Entitatea Semenului).

Această „sticlă lichidă”, flexibilă, maleabilă, această spermă, conţine în ea însăşi, ca potenţial, toţi germenii vieţii.

Gnosticismul recunoaşte în spermă HAOSUL de unde răsare cu vehemenţă viaţa.

Vechii Alchimişti medievali ca Paracelsus, Sendivogius, Nicolas Flamel, Raymundo Lulio etc., au studiat cu o profundă veneraţie ENS-SEMINIS-ul sau Mercurul Filosofiei Secrete.

Acest VITRIOL este un adevărat elixir inteligent elaborat de către natură, în interiorul veziculelor seminale.

În acest Mercur al Înţelepciunii Antice, în acest semen, se găsesc cu adevărat toate posibilităţile existenţei.

Este regretabil faptul că mulţi tineri, din lipsa unei adevărate orientări psihologice, se lasă pradă viciului masturbării sau deviază lamentabil pe calea infrasexuală a homosexualităţii.

Copiilor şi tinerilor li se dă informaţie intelectuală asupra multor teme şi sunt îndrumaţi pe calea sportului, a cărui abuz scurtează mizerabil viaţa, însă din nefericire, la apariţia Energiei Sexuale cu care se începe Adolescenţa, atât părinţii, cât şi profesorii de la şcoală, bazaţi pe un fals puritanism şi pe o morală prostească, hotărăsc în mod criminal să tacă.

Există tăceri delictuoase şi există cuvinte abjecte.

Să taci cu privinţă la problema sexuală, este un delict. Să vorbeşti greşit despre problema sexuală, constituie de asemenea alt delict.

Dacă părinţii şi profesorii tac, perverşii sexuali vorbesc, iar victimele vor fi adolescenţii neexperimentaţi.

Dacă adolescentul nu îşi poate consulta părinţii şi nici profesorii, atunci îşi va consulta colegii de şcoală, poate deja angajaţi pe drumul greşit.

Rezultatul nu se lasă mult timp aşteptat şi noul adolescent, urmând sfaturi false, se va deda viciului mastrurbării ori va devia pe drumul homosexalităţii.

Viciul masturbării ruinează în totalitate Capacitatea Cerebrală. Este necesar să se ştie că există o relaţie intimă între Semen şi Creier. Este necesar să cerebralizăm semenul. Este necesar să seminizăm creierul.

Creierul se seminizează transmutând Energia Sexuală, sublimând-o, transformând-o în Capacitate Cerebrală.

În acest fel semenul rămâne cerebralizat şi creierul seminizat.

Ştiinţa Gnostică studiază profund endocrinologia şi predă metode şi sisteme pentru a transmuta Energiile Sexuale, însă acest subiect nu este cuprins în această carte.

Dacă cititorul doreşte informaţie despre Gnosticism, trebuie să studieze cărţile noastre Gnostice şi să vină la cursurile noastre.

Adolescenţii trebuie să-şi sublimeze Energiile Sexuale, cultivând simţul estetic, învăţând muzica, sculptura, pictura, făcând excursii la munte etc.

Câte chipuri care ar fi putut fi frumoase se ofilesc!

Câte creiere degenerează! Totul din lipsa unui strigăt de alertă la momentul oportun.

Viciul masturbării, atât la tineri cât şi la tinere, a devenit mai comun decât spălatul pe mâini.

Ospiciile sunt pline de bărbaţi şi femei care şi-au ruinat Creierul prin scârbosul viciu al masturbării. Destinaţia masturbatorilor este ospiciul.

Viciul homosexualităţii putrezeşte rădăcinile acestei rase ramolite şi perverse.

Pare incredibil ca în ţări precum Anglia, care se presupune a fi cultă şi super-civilizată, să existe liber cinematografe unde rulează filme cu subiect homosexual.

Pare incredibil ca tocmai în Anglia să se facă deja eforturi pentru a se legaliza căsătorii de tip homosexual.

În marile metropole ale lumii există actualmente bordeluri şi cluburi pentru homosexuali.

Frăţia tenebroasă a inamicilor femeii, în ziua de astăzi are organizaţii pervertite, care uimesc prin fraternitatea lor degenerată.

Pe mulţi cititori i-ar putea surprinde mult termenul de „fraternitate degenerată”, dar nu trebuie să uităm că în toate timpurile istoriei au existat mereu diferite frăţii ale delictului.

Frăţia morbidă a inamicilor femeii este fără nici o îndoială, o fraternitate a delictului.

Inamicii femeii ocupă întotdeauna sau aproape întotdeauna posturi cheie în stupul birocratic.

Când un homosexual merge la închisoare, foarte repede se eliberează, datorită influenţei oportune a oamenilor cheie a frăţiei delictului.

Dacă un efeminat cade în dizgraţie, destul de repede primeşte ajutoare economice de la toate sinistrele personaje ale frăţiei delictului.

Adepţii tenebroşi ai homosexualităţii se recunosc între ei prin uniforma pe care o etalează.

Uimeşte să se ştie faptul că homosexualii folosesc uniforme, însă aşa este. Uniforma homosexualilor corespunde ultimei mode. Homosexualii creează orice modă nouă. Când o modă devine banală, atunci ei creează o alta. În acest fel, uniforma frăţiei delictului este mereu nouă.

Actualmente toate marile oraşe ale lumii au milioane de homosexuali.

Viciul homosexualităţii îşi începe marşul ruşinos în timpul Adolescenţei.

Multe şcoli de adolescenţi (băieţi şi fete) sunt adevărate bordeluri de tip homosexual.

Milioane de domnişoare adolescente merg hotărâte pe tenebrosul drum al inamicilor bărbaţilor.

Milioane de adolescente sunt lesbiene. Frăţia delictului lesbianismului este tot atât de puternică precum frăţia delictului homosexualităţii.

Este urgent să se abandoneze radical şi definitiv falsa pudoare şi să se arate adolescenţilor de ambele sexe, cu sinceritate, toate Misterele Sexuale. Doar astfel noile generaţii vor putea să se îndrepte pe Calea Regenerării."


( Samael Aun Weor )

sursa:http://www.samael.org

ros coelesis...


Când cerul încă nu terminase să-și adune r o g v a i v -ul la orizont...am ieșit să-ncerc roua .
Secase o parte de suflet, căutand într-o umbră a nopții.
Ros coelesis...îmi era dăruită să-mi spele tălpile greoaie.
Și-o adunam în batistă ca să pot să-mi răcoresc fruntea.
"Materia noastră este roua cea densă ";nu era de la mine șoapta.
Eu doar ascultam cum se foiesc frunzele plopilor.
Cineva/ceva din visul nopții încerca să iasă spre lumină, și a iscat în plopi un... viscol.
Plopii si Luiza , ningeau, viscoleau... împreună !
Teribil și șocant , ca-n toate întalnirile cu ea .
Și-ntr-un alt răsărit de soare !

"Desteptati-va, cantati de bucurie, voi cei ce salasluiti in pulbere! Caci roua Ta este roua de lumina si din sanul pamantului umbrele vor invia."
( Isaia 26:19 )

luni, 23 mai 2011

duminică, 22 mai 2011

Nu-ti pierde Dragostea !




La multi ani, fiule !
Fii recunoscator si aerului pe care-l respiri iar intrebarilor simple ale Vietii  da-le raspunsuri la fel de simple ...

Bazeaza-te pe dragostea ta si a noastra !


sâmbătă, 21 mai 2011

atitudini

Miroase ziua a flori de liliac-intarziat si pe alee oameni trec ingandurati.
Altii, isi intind arcul nebuniei, si-arunca cuvintele cu ura, in gratarul zemuind cu mici.
Miroase a flori de liliac iar pe un perete, un suflet fara de iubire a pus taciune si l-a intins in chip de moarte...

"Domnul este ajutorul meu, nu ma voi teme de ce-mi va face mie omul. "

vineri, 20 mai 2011

in liniste


- Am iesit in noapte , si am facut cercuri largi in jurul blocului...
Mirosea , inca, a iarba cosita , iar din apartamente se auzeau farfuriile , lovite usor, ca-ntr-un ritual ce-ncepuse cu " multumim Doamne pentru mancarea asezata pe masa " si se "inchidea" cum se-nchide Sfanta-Sfintelor...
Vecinul de la patru, isi fuma in liniste tigara iar la parter se vedea palpaitul candelei.
O boare de vant misca coroana copacilor...
M-am oprit langa plopul batran si maret , obsevandu-i varful cum se-nfige in indigoul cerului.
Era liniste in Cer si-ncredere pe Pamant.
Am plans putin , rugandu-L pe Dumnezeu sa ne ajute sa ne amintim usa prin care a iesit din interiorul nostru... in exterior. Sa o deschidem si sa nu ne mai simtim sufletele atat de singure si departate .

***
Un pescarus a sfasiat linistea noptii , zburand, deasupra mea ...in cercuri largi !


( pictura: Odilon Redon )

pragmatic


- Nu sunt intr-o stare mai buna si sunt la fel de trista..ca si lumea.
Nici tu nu esti mai bine decat mine...
Toti suntem fiinte care urmeaza sa moara si daca nu realizam asta nu mai exista nici un remediu pentru noi.
Abia dupa ce vom deveni constienti ca vom muri ...totul va capata o masura si o ordine transcendentala

- Pot eu sa raman insensibila la nenorocirile oamenilor din lume ?

:D

Vocaţia

"Cu excepţia persoanelor total invalide, fiecare fiinţă umană trebuie să servească la ceva în viaţă. Este dificil a se şti la ce serveşte fiecare individ.

Dacă există ceva cu adevărat important în această lume, acest lucru este a ne cunoaşte pe Noi Înşine. Puţini sunt aceia care se cunosc pe ei înşişi şi, chiar dacă pare incredibil, este dificil să se întâlnească în viaţă vreo persoană care să aibă dezvoltat Simţul Vocaţiei.

Când cineva este pe deplin convins de rolul pe care trebuie să îl joace în această existenţă, atunci face din Vocaţia sa un apostolat, o religie şi se transformă, de fapt şi de drept, într-un apostol al umanităţii.


Cine îşi cunoaşte Vocaţia sau cine ajunge să o descopere prin sine însuşi, trece printr-o schimbare teribilă. Deja nu mai caută succesul, puţin îl interesează banii, faima, recunoştinţa. Mulţumirea sa constă atunci în bucuria pe care i-o oferă faptul de a fi răspuns unei chemări intime, profunde, necunoscute, a propriei sale Esenţe Interioare.

Cel mai interesant dintre toate acestea este faptul că Simţul Vocaţional nu are nimic de-a face cu Eul, căci chiar dacă pare ciudat, Eul detestă propria noastră Vocaţie, pentru că Eului îi plac doar câştiguri monetare substanţiale, poziţie, faimă etc.

Simţul Vocaţiei este ceva ce aparţine propriei noastre Esenţe Interioare, este ceva foarte interior, foarte profund, foarte intim.

Simţul Vocaţional face omul să se apuce cu o adevărată dârzenie şi cu un dezinteres adevărat de cele mai teribile întreprinderi, cu preţul oricăror tipuri de suferinţe şi martirii. De aceea, este aproape normal ca Eul să deteste Adevărata Vocaţie.

Simţul Vocaţiei ne conduce de fapt pe calea Eroismului Autentic, chiar şi atunci când trebuie să suportăm cu stoicism toate felurile de infamii, trădări şi calomnii.

În ziua în care un om va putea să spună adevărul: „Eu ştiu cine sunt şi care este Autentica mea Vocaţie”, din acel moment va începe să trăiască cu Adevărată Corectitudine şi Iubire. Un astfel de om trăieşte în profesia sa şi profesia sa, în el.

Cu adevărat, sunt foarte puţini oamenii care pot vorbi astfel, cu Adevărată Sinceritate a inimii. Aceia care vorbesc astfel, sunt cei selecţi, aceia care au Simţul Vocaţiei în grad superlativ.

A ne găsi Adevărata Vocaţie este, fără îndoială, problema socială cea mai gravă, problema care se găseşte chiar la baza tuturor problemelor societăţii.

A ne găsi sau a ne descoperi Adevărata Vocaţie individuală echivalează de fapt cu a descoperi o comoară foarte preţioasă.

Când un cetăţean îşi găseşte cu toată certitudinea şi fără nici o îndoială adevărata şi legitima sa profesie, doar prin acest fapt devine de neînlocuit.

Când Vocaţia noastră corespunde în totalitate şi în mod absolut postului pe care-l ocupăm în viaţă, atunci ne exercităm munca ca nişte apostoli adevăraţi, fără nici o lăcomie şi fără dorinţa de putere.

Atunci munca în loc să ne producă lăcomie, plictiseală sau dorinţa de a schimba locul de muncă, de a ne schimba profesia, ne aduce bucurie adevărată, profundă, intimă, chiar şi atunci când trebuie să suportăm Via Crucis, răbdători în durere.

În practică am putut verifica faptul că, atunci când postul nu corespunde Vocaţiei individului, acesta gândeşte doar în funcţie de „mai mult”.

Mecanismul Eului este „mai mult”. Mai mulţi bani, mai multă faimă, mai multe proiecte etc., etc., etc. şi cum este aproape natural, subiectul de obicei devine ipocrit, exploatator, crud, nemilos, intransigent etc.

Dacă studiem pe îndelete birocraţia, putem verifica că de puţine ori în viaţă postul corespunde Vocaţiei Individuale.

Dacă studiem într-o manieră minuţioasă diferitele bresle ale proletariatului, putem evidenţia că, în foarte rare cazuri, profesia corespunde Vocaţiei Individuale.

Când observăm clasele privilegiate, fie ele din Estul sau din Vestul lumii, putem evidenţia lipsa totală a Simţului Vocaţional. Aşa-numiţii „copii bine” în ziua de azi atacă înarmaţi, violează femei fără apărare etc., pentru a-şi omorî plictiseala. Negăsindu-şi locul în viaţă, umblă dezorientaţi şi se transformă în „rebeli fără cauză”, pentru a schimba puţin ceva.

Este înspăimântător stadiul haotic al umanităţii, în aceste timpuri de criză mondială.

Nimeni nu este mulţumit cu munca sa, pentru că postul său nu-i corespunde Vocaţiei; plouă cu solicitări de angajare, pentru că nimeni nu vrea să moară de foame, însă solicitările nu corespund Vocaţiei celor care le solicită.

Mulţi şoferi ar fi trebuit să fie medici sau ingineri. Mulţi avocaţi ar fi trebuit să fie miniştri şi mulţi miniştri ar fi trebuit să fie croitori. Mulţi lustragii ar fi trebuit să fie miniştri şi mulţi miniştri ar fi trebuit să fie lustragii etc., etc.

Oamenii se află pe posturi care nu le corespund, care nu au nimic de-a face cu adevărata Vocaţie Individuală. Din această cauză, maşina socială funcţionează foarte prost. Acest lucru se aseamănă cu un motor care ar fi alcătuit din piese care nu îi corespund, iar rezultatul trebuie să fie, inevitabil, dezastrul, eşecul, absurdul.

În practică am putut verifica până la saţietate că atunci când cineva nu are Dispoziţie Vocaţională de a fi ghid, instructor religios, lider politic sau director al vreunei asociaţii spirituale, ştiinţifice, literare, filantropice etc., atunci gândeşte doar în funcţie de „mai mult” şi se dedică realizării de proiecte, tot mai multe proiecte, cu scopuri secrete, de nemărturisit.

Este evident, că atunci când postul nu corespunde Vocaţiei Individuale, rezultatul este exploatarea.

În aceste timpuri teribil de materialiste în care trăim, postul de profesor este ocupat în mod arbitrar de mulţi negustori, care nici pe departe nu au vocaţie de a preda. Rezultatul unei asemenea infamii este exploatarea, cruzimea şi lipsa adevăratei Iubiri.

Mulţi subiecţi îşi exercită profesoratul cu scopul exclusiv de a obţine bani pentru a-şi plăti studiile la Facultatea de Medicină, Drept sau Inginerie sau pur şi simplu, pentru că nu au altceva de făcut. Victimele unei asemenea fraude intelectuale sunt elevii şi elevele.

Adevăratul Profesor cu vocaţie este foarte greu de găsit în ziua de astăzi şi este cea mai mare bucurie pe care o pot avea elevii şi elevele din şcoli, colegii şi universităţi.

Vocaţia profesorului este tradusă înţelept de acel fragment emoţionant de proză a Gabrielei Mistral, intitulată „RUGĂCIUNEA PROFESOAREI”. Spune profesoara din provincie, adresându-se Divinităţii, Maestrului Secret:

„Dă-mi Iubire doar pentru şcoala mea: ca nici măcar ardoarea frumuseţii să nu fie capabilă să-i fure toate clipele duioşiei mele. Maestre, fă-mi veşnică înflăcărarea şi trecătoare dezamăgirea. Stârpeşte din mine această impură dorinţă a rău înţelesei dreptăţi care încă mă tulbură, meschina insinuare de protest care urcă în mine atunci când mă rănesc, ca să nu mă doară neînţelegerea şi nici să mă-ntristeze uitarea a ceea ce am predat.

Fă-mă să fiu mai mamă decât mamele, pentru a putea iubi şi apăra ca şi ele ceea ce nu-i carne din carnea mea. Dă-mi puterea să-mi fac versul perfect, ca unuia dintre copilaşii mei să-i las înfiptă melodia-mi cea mai pătrunzătoare, pentru atunci când buzele mele nu vor mai cânta.
Demonstrează-mi ca fiind posibilă evanghelia ta în timpul meu, ca să nu renunţ la bătălia fiecărei zile şi a fiecărei ore, pentru ea”.

Cine poate măsura influenţa psihică minunată a unui maestru astfel inspirat de atâta duioşie, de simţul Vocaţiei sale?

Individul cu Vocaţia sa merge pe una din aceste trei căi. Prima: AUTO-DESCOPERIREA UNEI CAPACITĂŢI SPECIALE. A doua: VIZIUNEA UNEI NECESITĂŢI URGENTE. A treia: DIRECŢIONAREA FOARTE SPECIALĂ A PĂRINŢILOR ŞI A PROFESORILOR care au descoperit Vocaţia elevului sau elevei, prin intermediul observării aptitudinilor lor.

Mulţi indivizi şi-au descoperit Vocaţia într-un anumit moment critic al vieţii lor, în faţa unei situaţii serioase care cerea un remediu imediat.

Gandhi era un avocat oarecare când, cu ocazia unui atentat împotriva drepturilor hinduşilor din Africa de Sud şi-a anulat biletul de întoarcere în India şi a rămas să apere cauza compatrioţilor săi. O necesitate de moment l-a îndreptat înspre vocaţia vieţii sale.

Marii binefăcători ai umanităţii şi-au găsit vocaţia în faţa unei situaţii de criză, care cerea un remediu imediat. Să ne amintim de Oliver Cromwell, părintele libertăţilor engleze; Benito Juarez, făuritorul noului Mexic; Jose de San Martin şi Simon Bolivar, părinţii independenţei Sud-Americane etc.

Isus Cristos, Buddha, Mahomed, Hermes, Zoroastru, Confucius, Fuji etc., au fost oameni care într-un anumit moment din istorie, au ştiut să-şi înţeleagă Adevărata lor Vocaţie şi s-au simţit chemaţi de Vocea Interioară care emană din Intim.

Educaţia Fundamentală este chemată să descopere prin diferite metode capacitatea latentă a elevilor. Metodele pe care pedagogia neadecvată le utilizează în aceste timpuri pentru a descoperi Vocaţia elevilor şi elevelor sunt, fără îndoială, crude, absurde şi nemiloase.

Chestionarele despre vocaţie au fost elaborate de afacerişti, care din întâmplare ocupă postul de profesori.

În unele ţări, înainte de a se intra la cursurile de pregătire pentru vocaţie, elevii sunt supuşi la cruzimile psihologice cele mai oribile. Li se pun întrebări de matematică, educaţie civică, biologie etc. Cele mai crude din aceste metode sunt faimoasele teste psihologice, indicele I.Q., intim relaţionate cu promptitudinea mentală.

În funcţie de felul răspunsului, după cum se califică, elevul este atunci împins înspre unul din cele trei profiluri. Primul: Matematică-Fizică. Al doilea: Ştiinţe Biologice. Al treilea: Ştiinţe Sociale.

Din cel de Matematică-Fizică rezultă ingineri, arhitecţi, astronomi, aviatori etc.

Din Ştiinţele Biologice rezultă farmacişti, infirmiere, biologi, medici etc.

Din Ştiinţele Sociale rezultă avocaţi, literaţi, doctori în filosofie şi litere, directori de firme etc.

Planul de învăţământ este diferit în fiecare ţară şi este clar că nu în fiecare ţară există trei tipuri de bacalaureat diferite. În multe ţări există doar unul singur , iar o dată luat acest bacalaureat, elevul trece la universitate. În unele naţiuni nu se examinează capacitatea vocaţională a elevului şi acesta intră la facultate cu dorinţa de a avea o profesie pentru a-şi câştiga existenţa, chiar şi atunci când aceasta nu coincide cu înclinaţiile sale înnăscute, cu Simţul său Vocaţional.

Există ţări în care se examinează Capacitatea Vocaţională a elevilor şi există ţări unde nu se examinează. Este absurd a nu se şti orienta elevii din punctul de vedere al vocaţiei şi a nu le examina capacităţile şi înclinaţiile înnăscute. Sunt stupide chestionarele care atestă vocaţia şi toate aceste întrebări dure, teste psihologice, indice I.Q. etc.

Aceste metode de examen pentru vocaţie nu sunt utile, pentru că Mintea are momentele sale de criză, iar dacă examenul se dă în unul dintre aceste momente, rezultatul este eşecul şi dezorientarea elevului.

Profesorii au putut verifica că mintea elevilor are, ca şi marea, valurile sale mari şi mici, plusurile şi minusurile ei. Există un Bioritm în glandele masculine şi feminine. De asemenea există un Bioritm pentru Minte.

Într-o anumită perioadă, glandele masculine se află în plus şi cele feminine în minus şi invers. Mintea are de asemenea plusurile şi minusurile ei.

Celui care vrea să cunoască ştiinţa Bioritmului, îi recomandăm să studieze faimoasa operă „BIORITM” scrisă de eminentul înţelept Gnostic-Rozcrucian, Doctor Arnold Krumm-Heller, medic colonel al armatei mexicane şi profesor de medicină al Facultăţii din Berlin.

Noi afimăm cu tărie că o criză emoţională sau o stare de nervozitate psihică înaintea dificilei situaţii a unui examen, poate duce elevul la eşec în timpul examenului prevocaţional.

Noi afirmăm că un abuz oarecare al Centrului Mişcării, produs poate de practicarea vreunui sport, de o plimbare excesivă sau de o muncă fizică intensă etc., poate cauza crize intelectuale chiar şi atunci când Mintea se află în plusul ei şi să conducă elevul la eşec pe durata unui examen prevocaţional.

Noi afirmăm că o criză oarecare relaţionată cu Centrul Instinctiv de exemplu, combinată poate cu plăcerea sexuală sau cu Centrul Emoţional etc., poate duce elevul la eşec pe durata unui examen prevocaţional.

Noi afirmăm că o criză sexuală oarecare, o sincopă de sexualitate reprimată, un abuz sexual etc., poate exercita influenţa sa dezastruoasă asupra Minţii, ducând-o la eşec în timpul unui examen prevocaţional.

Educaţia Fundamentală învaţă că Germenii Vocaţionali se află depozitaţi nu doar în Centrul Intelectual, ci şi în fiecare dintre ceilalţi Patru Centri ai psiho-fiziologiei Maşinii Organice.

Este urgent să se ţină seama de cei Cinci Centri Psihici numiţi: INTELECT, EMOŢIE, MIŞCARE, INSTINCT, SEX.

Este absurd să se creadă că Intelectul este unicul centru al cunoaşterii. Dacă se examinează exclusiv Centrul Intelectual, cu scopul de a se descoperi aptitudinile vocaţionale ale unor subiecţi determinaţi, pe lângă faptul că se comite o gravă injustiţie, care se dovedeşte a fi de fapt foarte dăunătoare pentru individ şi pentru societate, se cade într-o greşeală, pentru că germenii Vocaţiei nu se află conţinuţi doar în Centrul Intelectual ci, mai mult decât atât, în fiecare dintre cei Patru Centri Psihofiziologici ai Individului.

Singura cale evidentă care există pentru a descoperi adevărata Vocaţie a elevilor şi a elevelor, este Iubirea Adevărată.

Dacă părinţii şi profesorii se asociază de comun acord pentru a investiga atât acasă cât şi la şcoală, pentru a observa în detaliu toate acţiunile elevilor şi elevelor, ar putea să descopere înclinaţiile înnăscute ale fiecărui elev şi elevă.

Aceasta este singura cale evidentă care ar permite părinţilor şi profesorilor să descopere Simţul Vocaţiei al elevilor şi al elevelor lor.

Acest lucru presupune însă Iubirea Adevărată a părinţilor şi a profesorilor şi, este evident că dacă nu există Adevărată Iubire din partea taţilor şi a mamelor şi din partea autenticilor profesori cu vocaţie, capabili să se sacrifice cu adevărat pentru discipolii lor, încercarea respectivă se dovedeşte, în acest caz, irealizabilă.

Dacă guvernele vor cu adevărat să salveze societatea este nevoie să expulzeze negustorii din templu, cu biciul Voinţei.

Trebuie să se iniţieze o Nouă Epocă Culturală, răspândind pretutindeni doctrina Educaţiei Fundamentale.

Studenţii trebuie să îşi apere cu curaj drepturile şi să ceară guvernelor Adevăraţi Profesori cu vocaţie. Din fericire există arma formidabilă a grevelor şi elevii deţin această armă.

În unele ţări există deja în şcoli, colegii şi universităţi anumiţi profesori consilieri care, în realitate, nu au vocaţie; postul pe care îl ocupă nu coincide cu înclinaţiile lor înnăscute. Aceşti profesori nu-i pot orienta pe ceilalţi, pentru că nu s-au putut orienta nici pe ei înşişi. Este nevoie, cu maximă urgenţă, de Adevăraţi Profesori Vocaţionali, capabili să-i orienteze inteligent pe elevi şi pe eleve.

Este necesar să se ştie că, datorită pluralităţii Eului, Fiinţa Umană joacă automat diverse roluri pe Scena Vieţii. Băieţii şi fetele au un rol în şcoală, altul pe stradă şi altul acasă.

Dacă se doreşte să se descopere Vocaţia unui tânăr sau a unei tinere, aceştia trebuiesc observaţi la şcoală, acasă şi chiar pe stradă. Această muncă de observare o pot realiza doar părinţii şi profesorii adevăraţi, în asociere intimă.

În pedagogia veche există de asemenea sistemul de a se observa calificativele, pentru a deduce vocaţiile. Elevul care la educaţie civică a fost notat cu cele mai înalte calificative, este catalogat ca un posibil avocat, iar acela care s-a distins la biologie, este definit ca un potenţial medic, iar acela care s-a distins la matematică - ca un posibil inginer etc.

Acest sistem absurd de a deduce Vocaţii este prea empiric, pentru că Mintea are urcuşurile şi coborâşurile ei şi nu doar într-o manieră totală, deja cunoscută, ci şi în anumite stări particulare, speciale.

Mulţi scriitori care în şcoală au fost studenţi foarte slabi la gramatică, s-au evidenţiat în viaţă ca adevăraţi maeştri ai limbajului. Mulţi ingineri notabili au avut mereu în şcoală calificativele cele mai slabe la matematică, şi mulţi medici au fost în şcoală slabi la biologie şi ştiinţele naturii.

Este lamentabil faptul că mulţi părinţi, în loc să studieze aptitudinile fiilor lor, văd în ei doar continuarea iubitului lor Ego, a Eului Psihologic, a Sinelui Însuşi.

Mulţi părinţi care sunt avocaţi vor ca fiii lor să continue la cabinet şi mulţi proprietari de negoţuri doresc ca fiii lor să continue manevrându-le interesele egoiste, fără să îi intereseze absolut deloc Simţul Vocaţional al acestora.

Eul lor vrea să urce mereu, să se caţere în vârful scării, să se facă remarcat, iar atunci când le eşuează ambiţiile, atunci vor să reuşească prin intermediul fiilor lor, ceea ce prin ei înşişi nu au putut obţine. Aceşti părinţi ambiţioşi îşi pun băieţii şi fetele în profesii şi posturi care nu au nimic de-a face cu simţul vocaţiei acestora din urmă."

( Samael Aun Weor )


sursa:http://www.samael.org

marți, 17 mai 2011

"amores perros" - film


Povestea personala trece nepasatoare pe langa o alta poveste .
Este un "decor" de care, uneori, te lovesti..mai ales cand esti sigur de directia ta, strivindu-te graba de a-ti implini planul.
Se sfarsesc povesti ...chiar langa tine,si-ti sfarseti povestea in nelinistea multimii oarbe .
Daca ti se-ngaduie sa te ridici...iti plangi iubirea si-ti tii alturi doar un caine !:(((
****

"Daca vrei sa-L faci pe Dumnezeu sa rada,
spune-I planurile tale".

MAREA INVOCARE


"Din punctul de Lumina din Mintea lui Dumnezeu
Sa curga Lumina in mintile noastre
Sa coboare LUMINA pe Pamant.
Din punctul de Iubire din Inima lui Dumnezeu
Sa curga Iubirea in inimile noastre
Fie ca IUBIREA sa creasca pe Pamant.
Din centrul in care Vointa lui Dumnezeu este cunoscuta
Intentia sa ne calauzeasca vointa
INTENTIA pe care maestri o cunosc si o slujesc.
Din centrul pe care il numim Omenire
Planul Iubirii si Luminii sa fie dus la bun sfarsit
Si fie ca el sa zavorasca usa
in spatele careia locuieste raul.
Lumina, Iubirea si Puterea sa restaureze Planul pe Pamant.
Lumina, Iubirea si Puterea sa restaureze Planul pe Pamant.
LUMINA, IUBIREA SI PUTEREA
sa restaureze Planeta Pamant!"

( incantare la "marea aliniere" )

Testament - Nichita Stanescu



Cînd vezi soarele răsărindu-ţi în faţă, întoarce-te brusc pentru că el îţi răsare de fapt în spate!
Cînd ţi-e frig, dezbracă-te pentru că altfel rişti să te arzi!
Nu da importanţă şi timp de auz strigătului.
Apropie-te alergînd de cel care strigă.
Oroarea nu e de sînge ci e de inimă.
Dragostea nu este de femeie ci de naşterea pe care ea o poate îndura.
Nu se face niciodată seară, decît pentru proşti!
Răsăritul stelelor e cu mult mai măreţ decît răsăritul soarelui!
Dacă este un păcat faptul că suntem oameni, nu este o ispăşire în faptul că murim.
Adevărul, care oricum ne este refuzat, e mai puţin important decît dragostea, pe care urmează abia s-o pierdem.
Globul pămîntesc este mult prea mic şi mult prea neîncăpător ca să ai dreptul singuratic la eroare.
Fii perfect aici, ca să poţi greşi între două stele, unde e loc liber şi imens, şi înţelegere pe măsură!
Lumina soarelui este orbitoare, dar atît.
Adevărata lumină nu este nici măcar cea a stelelor care e cu mult mai orbitoare pentru ochiul apropiat lor, ci lumina care nu-şi mai aduce aminte de sursa ei.
N-ai cum să te fereşti de ea.
Trupul în care locuieşti e cu mult mai departe decît ţi-ai închipuit depărtarea.
Faptul că el te doare sau faptul că el îţi dă plăcere, nu are nici o rubedenie cu tine.
Află că mai apropiat este trupul pietrii de piatră, deşi distanţa dintre el şi ea e infinită, decît clipa pe care o străbaţi de străbaterea ta în clipă.
Fiule, sufletul meu este bucuros că ştii să citeşti.
Dacă şi înţelesul celor citite te va dori, te va fii, fiindu-te.
Dacă nu, nu!

Adio!

luni, 16 mai 2011

e luni...e "Babel" !


S-ar putea ca bătaia din aripi a unui fluture din Brazilia să declanşeze o tornadă în Texas ( teoretiza aşa-numitul “efect al fluturelui”), asa cum gestul unui om poate influenta intregul nostru univers...
Gandul si cuvantul omului nu-nseamna nimic fara fapta .
Fapta implineste logosul...





"'Babel' nu mai raspunde la intrebarea 'De unde sunt?', ci mai degraba la 'Incotro ma duc?'. Cea mai frumoasa parte la filmarea 'Babel' a fost ca am inceput sa realizez un film despre diferentele dintre fiintele umane - ce ne separa, barierele fizice si de limba - dar, pe parcurs, am inceput sa-mi dau seama ca fac un film despre ceea ce ne uneste: dragostea si durerea."

"Adevaratele granite sunt in interiorul nostru, fiind mai mult decat un spatiu fizic, barierele sunt in lumea ideilor. Mi-am dat seama ca ceea ce ne face fericiti ca fiinte umane poate fi foarte diferit, dar ceea ce ne face nefericiti si vulnerabili dincolo de cultura, rasa, limba sau situatie financiara e acelasi lucru pentru toti.

Am descoperit ca marea tragedie umana se reduce la neputinta de a iubi si a fi iubit si la inabilitatea de a misca si a fi miscat de acest sentiment, care dau sens vietii si mortii fiecarei fiinte umane. Prin urmare, 'Babel' s-a transformat intr-un film despre ceea ce ne leaga, nu despre ceea ce ne desparte."

(Alejandro González Iñárritu )



poem pedant


Intr-un imens abis
abnorm de mare,
o abnegatie in agonie zace;
absconsa, absistenta, chiar, abstracta.
La fel cum anagrama ambraseaza fraza
ardenta de o mare abolire
autotelic asumptia comite-o asertiune
si asaneaza ardentul arian ce striga
"Jos bigamia !", vorace, ilicit...
ce ilizibil provoac-un blam babelic.
Blazat, poetul cu recipisa-n mana,
ilariant si cu o voluptate-n culme ,
rosteste :
"Paradoxul pedantismului meu, IATA-L !"

( din caietul de a XI-a, a fiului meu Sorin Marian )
imagine: Odilon Redon

duminică, 15 mai 2011

Adevarul


"Încă din copilărie şi tinereţe începe Via Crucis a mizerabilei noastre existenţe, cu multe devieri mentale, intime tragedii de familie, piedici acasă şi la şcoală etc.

Este clar că în copilărie şi în tinereţe, cu foarte mici excepţii, toate aceste probleme nu ajung să ne afecteze cu adevărat profund; însă atunci când devenim persoane adulte, încep întrebările: Cine sunt? De unde vin? De ce trebuie să sufăr? Care este scopul existenţei? etc., etc.

Toţi ne-am pus aceste întrebări pe parcursul vieţii noastre. Toţi am dorit câteodată să investigăm, să cercetăm, să cunoaştem motivul atâtor amărăciuni, neplăceri, lupte şi suferinţe însă, din nefericire, întotdeauna sfârşim îmbuteliaţi în vreo teorie, în vreo opinie, în vreo credinţă, în ce a spus vecinul, în ce ne-a răspuns vreun bătrân ramolit etc.

Am pierdut Inocenţa Adevărată şi Pacea inimii liniştite şi de aceea nu suntem capabili să experimentăm direct Adevărul în toată cruda lui realitate. Depindem de ceea ce spun ceilalţi şi este clar că mergem pe drumul greşit.

Societatea capitalistă îi condamnă radical pe atei, pe aceia care nu cred în Dumnezeu.

Societatea marxist-leninistă îi condamnă pe cei care cred în Dumnezeu. Însă în fond, ambele lucruri sunt acelaşi lucru: o chestiune de opinii, de capricii ale oamenilor, de proiecţii ale Minţii. Nici credinţa, nici necredinţa, nici scepticismul, nu înseamnă că s-a experimentat Adevărul.

Mintea îşi poate oferi luxul de a crede, de a se îndoi, de a opina, de a presupune etc., însă aceasta nu înseamnă că s-a experimentat Adevărul.

De asemenea ne putem oferi luxul de a crede în Soare sau de a nu crede în el, chiar până la a ne îndoi că există, însă Astrul Rege va continua să-şi dea lumina sa şi să dea viaţă la tot ceea ce există, fără ca opiniile noastre să aibă pentru el nici cea mai mică importanţă.

În spatele credinţei oarbe, în spatele necredinţei şi al scepticismului, se ascund multe aspecte ale falsei morale şi multe concepţii greşite de o falsă respectabilitate, la umbra cărora se fortifică Eul.

Societatea de tip capitalist şi societatea de tip comunist au felul lor special de morală, în acord cu capriciile lor, cu prejudecăţile şi teoriile lor. Ceea ce este moral în interiorul blocului capitalist este imoral în interiorul blocului comunist şi invers.

Morala depinde de obiceiuri, de loc, de epocă. Ceea ce este moral într-o ţară, în altă ţară este imoral şi ceea ce a fost moral într-o epocă, în altă epocă este imoral. Morala nu are nici un fel de valoare esenţială; analizând-o profund, se dovedeşte a fi stupidă sută la sută.

Educaţia Fundamentală nu predă morala. Educaţia Fundamentală predă ETICA REVOLUŢIONARĂ şi de aceasta au nevoie noile generaţii.

Din noaptea înspăimântătoare a secolelor, în toate timpurile au existat oameni care s-au îndepărtat de lume pentru a căuta Adevărul.

Este absurd a te îndepărta de lume pentru a căuta Adevărul, pentru că acesta se află în lume şi în interiorul omului, aici şi acum.

Adevărul este necunoscutul clipă de clipă şi nu îl vom descoperi separându-ne de lume şi nici abandonându-ne semenii.

Este absurd să se spună că întreg Adevărul este doar o jumătate de adevăr, şi că întreg Adevărul este pe jumătate eroare.

Adevărul este radical: ori este ori nu este. Niciodată nu poate fi adevăr doar pe jumătate, niciodată acesta nu poate fi jumătate eroare.

Este absurd să se spună că Adevărul aparţine timpului şi că ceea ce a fost adevărat cândva, acum nu mai este.

Adevărul nu are nimic de-a face cu timpul. Adevărul este atemporal. Eul este timpul şi, prin urmare, nu poate cunoaşte Adevărul.

Este absurd să se presupună că există Adevăruri convenţionale, temporale, relative. Oamenii confundă conceptele şi opiniile cu ceea ce înseamnă Adevărul.

Adevărul nu are nimic de-a face cu opiniile, nici cu aşa-numitele adevăruri convenţionale, pentru că acestea sunt doar proiecţii netranscendentale ale Minţii.

Adevărul este necunoscutul clipă de clipă şi poate fi experimentat doar în absenţa Eului Psihologic.

Adevărul nu este o chestiune de sofisme, de concepţii, de opinii. Adevărul poate fi cunoscut doar prin intermediul Experienţei Directe.

Mintea poate doar opina, dar opiniile nu au nimic de-a face cu Adevărul.

Mintea niciodată nu poate concepe Adevărul.

Profesorii şi profesoarele din şcoli, colegii şi universităţi trebuie să experimenteze Adevărul şi să arate discipolilor lor drumul de urmat.

Adevărul este o chestiune de Experienţă Directă, nu este o chestiune de teorii, de opinii sau de concepţii.

Putem şi trebuie să studiem, însă este urgent să experimentăm prin noi înşine, într-o manieră directă, ceea ce este adevărat în fiecare teorie, concept, opinie etc., etc., etc.

Trebuie să studiem, să analizăm, să investigăm, însă de asemenea trebuie, cu o urgenţă presantă, să experimentăm Adevărul conţinut în tot ceea ce studiem.

Este imposibil să experimentăm Adevărul atâta timp cât Mintea este agitată, convulsionată, frământată de opinii contrarii.

Este posibil să se experimenteze Adevărul doar atunci când Mintea este liniştită, când Mintea se află în tăcere.

Profesorii şi profesoarele din şcoli, colegii şi universităţi, trebuie să indice elevilor şi elevelor calea Meditaţiei Interioare Profunde.

Calea Meditaţiei Interioare Profunde ne conduce la linişte şi la tăcerea Minţii.

Când Mintea este liniştită, golită de gânduri, dorinţe, opinii etc., când Mintea se află în tăcere, Adevărul vine la noi."

( Samael Aun Weor )


sursa:http://www.samael.org

sâmbătă, 14 mai 2011

rosu


...si Spiritul Vietii, curge cu iubire catre celelalte fiinte care va inconjoara .

oranj


" Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant, care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri ?"
( I. Corinteni 6:19 )

vineri, 13 mai 2011

miercuri, 11 mai 2011

Fernando Pessoa - Paznicul Turmelor


IX

Sunt paznic de turme.
Turma a gândurilor mele.
Iar gândurile mele toate sunt senzatii.
Gândesc cu ochii si urechile,
Cu mâinile si picioarele,
Cu nasul si gura.

A gândi o floare înseamna- a o vedea si mirosi.
Iar a mânca un fruct înseamna a-i sti sensul.


De-aceea când , într-o zi de zapuseala,
Sunt trist ca prea ma bucur de ea,
Si ma întind pe iarba,
Si îmi închid ochii înfierbântati,
Îmi simt tot corpul tolanit în realitate,
Stiu adevarul si sunt fericit.




XXXV

Un clar de luna printre crengi înalte,
toti poetii sustin ca e ceva mai mlt ca
Un clar de luna printre crengi înalte.

dar pentru mine care nu stiu ce sa gândesc,
Ceea ce un clar de luna printre crengi înalte
E , în afara de a fi
Un clar de luna printre crengi înalte,
Este-a nu fi nimic mai mult decât
Un clar de luna printre crengi înalte.




XXXIX

Misterul lucrurilor, pe unde e?
Unde-i ca nu apare
Macar ca sa se-arate ca-i mister?

Ce stie râul, si ce stie copacul,
Si eu ce nu mai sunt de-al lor, ce stiu?
De câte ori ma uit la lucruri si ma gândesc ce gândesc
oamenii despre ele,
Râd ca pârâul care suna proaspat peste o piatra.
Pentru ca singurul tâlc ascuns al lucrurilor
Este ca ele nu au nici un tâlc ascuns;
Mult mai ciudat ca orice ciudatenie
Si ca visurile tuturor poetilor
Si ca gândurile tuturor filosofilor,
Este ca lucrurile sunt într-adevar ce par sa fie
Si ca nimic nu e de ne-nteles.

Da, iata ce au învatat singure simturile mele:
Lucrurile n-au semnificatie: au existenta.
Lucrurile sunt singurul tâlc ascuns al lucrurilor.




XLIII


Mai bine zborul unei pasari ce trece si nu lasa urma,
Decât ca trecerea unei salbaticiuni, ce sta-nsemnata pe pamânt.
Pasarea trece si este uitata, si asa chiar trebuie sa fie.
Salbaticiunea, unde nu mai e, si de aceea nici nu serveste la nimic,
Arata ca a fost, si-aceasta nu serveste la nimic.

Amintirea e o tradare a Naturii,
Pentru ca natura de ieri nu e Natura.
Ceea ce-a fost nu e nimic, iar amintirea nu-i vedere.

Treci, pasare, treci, si învata-ma sa trec.

- sursa

miercurea fara cuvinte ( 9 )




(initiativa : intre vis si realitate )

marți, 10 mai 2011

galben


" Cat aveti Lumina, credeti in Lumina, ca sa fiti fii ai Luminii."
( Ioan, 12:36 )

luni, 9 mai 2011

duminică, 8 mai 2011

verde

eva

„ Nu o fac din cap, pentru ca ea sa nu-si poata inalta capul prea sus, nici din ochi, pentru a nu iscodi peste tot; nici din ureche pentru a nu da ascultare oricui; nici din gura, pentru a nu vorbi fara masura; nici din inima, pentru a nu deveni prea trufasa; nici din mana, pentru a nu pune mana pe tot ce o inconjoara; nici din picior pentru a nu colinda peste tot; ci dintr-o parte virtuoasa a corpului, care este acoperita chiar si atunci cand omul este gol."

Si la orice madular pe care Domnul i-l facea , spunea :
"Fii o femeie evlavioasa, fii o femeie casta .”

(mit iudaic)


( desen: Dan Ioanitescu )

vineri, 6 mai 2011

albastrul

"Sunt felurite daruri, dar este acelasi Spirit. Sunt felurite lucrari, dar este acelasi Dumnezeu care lucreaza totul in toti "( I. Co. 12:4,5 )




This Mortal Coil - Song to the Siren



Asculta mai multe audio rock

joi, 5 mai 2011

Join Me

indigo




Urca,urca fara frica , catre vastitatea culorii indigo ...

"Caci Imparatia lui Dumnezeu nu sta in vorbe, ci in putere " (I.Co. 4:20 )

marți, 3 mai 2011

violet

...parfum subtil si mistic





RAHMANINOV-RAPSODIE PE O TEMA DE PAGANINI



Asculta mai multe audio diverse

luni, 2 mai 2011

Sa-ti energizezi sistemul imunitar


...cu un exercitiu ce apartine Sistemului de vindecare naturala Usui ( USUI SHIKI RYOHO )

Aseaza-te pe un scaun cu speteaza pentru a avea coloana vertebrala dreapta, dar relaxata. Unesti degetul mare, aratatorul si mijlociul iar inelarul si degetul mic , le presezi in centrul palmei .

1 – O mana se aseaza pe crestetul capului , cealalta pe punctul aflat la jumatatea distantei dintre sprancene ( energizezi hipofiza si epifiza )

2- Mana de pe crestet ramane nemiscata , cealalta se aseaza pe Medulla Oblongata ( indentatia de la baza craniului )- epifiza incepe sa produca serotonina :))

3- Mana stanga se aseaza pe alveola aflata imediat deasupra ligamentului din spatele urechii stangi care o desparte in doua ; lucram simetric pe urechea dreapta , folosind mana dreapta ( se regleaza metabolismul bazal )

4- Mainile se pozitioneaza la baza gatului , in stanga si dreapta glandei tiroide ( echilibrarea sistemului nervos )

5- O mana se afla pe a 7-a vertebra cervicala ( proeminenta ) , cealalta pe timus ( la jumatatea distantei dintre clavicule si diafragma )

Fiecare pozitie se mentine timp de 5 minute.

( am invatat de la Maestrul in Reiki , Rodica Aldea )

Si...

- amesteca o lingura de urzica proaspata, tocata , cu o banana facuta piureu.
- bea zilnic o cana de ceai de coada-calului ( planta se lasa un minut in apa fierbinte )
- incearca , dimineata , suc , parti egale : mar, telina si morcov

Si...linisteste-ti Mintea prin hranirea Inimii :

- apesi cu unghia degetului mare a mainii drepte radacinile unghiilor mainii stangi
- bate , usor,cu varfurile degetelor ,linia mediana a capului , ce uneste fruntea de ceafa , descrescent, schimband mainile ( 3 minute )

duminică, 1 mai 2011

Cântec de lume - Nichita Stanescu


"Toată frunza-mi zice lotru
c-am furat un ram din codru…
Câmpu-i nins şi tot mi-aş duce
dorurile-n el, năuce,
dară nopţile-nstelate
i le ţine lui pe toate.
Tot aş sta şi tot mi-i modru.

Înserarea-mi zice lotru,
seară confundată-n moină,
c-am furat din ea o doină
ce-am cântat-o în neştire…
Numai mândra-mi zice mire…
…dar la capul dragei mele,
plop îş urcă frunza-n stele
vântul de-l îngână-n ramuri,
plopul alb cu noaptea-n ramuri."