Constiinta

"Oamenii confundă Conştiinţa cu Inteligenţa sau cu Intelectul şi persoanei foarte Inteligente sau foarte Intelectuale, i se dă calificativul de foarte Conştientă. Noi afirmăm, în afara oricărei îndoieli şi fără teama de a ne înşela, că în om CONŞTIINŢA înseamnă un fel specific de ,,ÎNŢELEGRE A CUNOAŞTERII INTERIOARE”, total independentă de orice activitate mentală.
Facultatea Conştiinţei ne permite Cunoaşterea de Sine.

Conştiinţa ne dă Cunoaşterea Integrală a ceea ce este, de unde este, a ceea ce se cunoaşte în mod real, a ceea ce se ignoră în mod sigur.

Psihologia Revoluţionară învaţă că doar omul însuşi poate ajunge să se Cunoască pe Sine.

Numai noi putem să ştim dacă suntem Conştienţi la un moment datsau nu. Numai persoana însăşi poate să ştie despre propria sa Conştiinţă, dacă aceasta există la un moment dat sau nu.

Numai omul însuşi şi nimeni altul decât el, poate să-şi dea seama pentru o clipă, pentru un moment, că înainte de această clipă, înainte de acest moment, nu era Conştient în mod real, că avea Conştiinţa foarte adormită, iar apoi va uita această experienţă sau o va păstra ca pe o amintire a unei experienţe puternice.

Este urgent să ştim că în Animalul Raţional Conştiinţa nu este ceva continuu, permanent.

În mod normal, în Animalul Intelectual numit om, Conştiinţa Doarme profund.

Rare, foarte rare sunt momentele în care Conştiinţa este trează; Animalul Intelectual lucrează, conduce maşini, se căsătoreşte, moare etc., cu Conştiinţa total Adormită şi doar în momente excepţionale aceasta se Trezeşte.

Viaţa fiinţei umane este o Viaţă de Visare, dar el crede că este Treaz şi niciodată nu ar admite că Visează, că are Conştiinţa Adormită.

Dacă cineva ar ajunge să se Trezească, s-ar simţi înspăimântător de ruşinat de el însuşi şi ar înţelege de îndată maimuţăreala, faptul că este ridicol. Această Viaţă este înspăimântător de ridicolă, oribil de tragică şi rareori sublimă.

Dacă un boxer ar ajunge să se Trezească dintr-o dată în plină luptă, ar privi ruşinat la întregul public onorabil şi ar fugi de la oribilul spectacol, în faţa uimirii mulţimilor Adormite şi Inconştiente.

Când fiinţa umană admite că are Conştiinţa Adormită, puteţi fi siguri de faptul că deja începe să se Trezească.

Şcolile reacţionare de Psihologie Învechită care neagă existenţa Conştiinţei şi chiar utilitatea acestui termen, confirmă Starea celui mai Profund Somn. Adepţii acestor Şcoli Dorm foarte profound, practic într-o stare de Infraconştienţă şi Inconştienţă.

Aceia care confundă Conştiinţa cu Funcţiile Psihologice: gânduri, sentimente, impulsuri motrice şi senzaţii, realmente sunt foarte Inconştienţi, Dorm profund. Aceia care admit existenţa Conştiinţei, dar neagă complet diferitele Grade de Conştiinţă, confirmă lipsă de Experienţă Conştientă, Somnul Conştiinţei.

Orice persoană care s-a trezit vreodată chiar şi pentru puţin timp, ştie foarte bine din proprie experienţă că există diferite Grade de Conştiinţă pe care le-a putut observa la sine însăşi.

Primul: TIMPUL. Cât timp rămânem conştienţi?

Al doilea: FRECVENŢA. De câte ori ne-am trezit conştiinţa?

Al treilea: AMPLITUDINE ŞI ADÂNCIME. De ce s-a făcut conştient?

Psihologia Revoluţionară şi Vechea Philokalie afirmă că prin intermediul a mari Supereforturi de un tip foarte special, se poate Trezi Conştiinţa şi să o faci să devină continuă şi controlabilă.

Educaţia Fundamentală are ca scop Trezirea Conştiinţei. La nimic nu servesc zece sau cincisprezece ani de studiu în şcoală, colegiu şi la universitate, dacă la ieşirea de pe băncile şcolii suntem Maşini Adormite.

Nu este o exagerare să afirmăm că prin intermediul unor mari eforturi Animalul Intelectual poate fi Conştient de El Însuşi, doar pentru câteva minute.

Este clar că din această situaţie generală reuşim să avem astăzi doar câteva excepţii, pe care trebuie să le căutăm cu Felinarul lui Diogene. Aceste cazuri rare sunt reprezentate de Oameni Adevăraţi ca: Buddha, Isus, Hermes, Quetzalcoatl etc.

Aceşti fondatori de religii au avut Conştiinţă Continuă, au fost Mari Iluminaţi.

În mod normal oamenii nu sunt Conştienţi de Ei Înşişi. Iluzia de a fi Conştient în mod continuu se naşte din Memorie şi din toate procesele gândirii.

Omul care practică un exerciţiu retrospectiv pentru a-şi aminti toată viaţa, poate într-adevăr să-şi reamintească, să-şi amintească de câte ori s-a căsătorit, câţi copii i s-au născut, cine au fost părinţii lui, profesorii lui etc., însă acest lucru nu înseamnă a-ţi Trezi Conştiinţa, aceasta înseamnă, pur şi simplu, a-ţi aminti fapte inconştiente şi aceasta este tot.

Este necesar să repetăm ceea ce deja am spus în capitolele precedente. Există PATRU STĂRI DE CONŞTIINŢĂ. Acestea sunt: SOMN, STAREA DE VEGHE, AUTO-CONŞTIINŢĂ şi CONŞTIINŢĂ OBIECTIVĂ.

Bietul Animal Intelectul greşit numit Om, trăieşte numai în două dintre aceste stări. O parte a vieţii sale o petrece atunci când doarme şi cealaltă, în neinspirat denumita Stare de Veghe, care de asemenea înseamnă Somn.

Omul care doarme şi Visează, crede că se trezeşte prin simplul fapt că se întoarce la Starea de Veghe, dar în realitate, pe parcursul acestei Stări de Veghe, continuă să Doarmă.

Acest lucru este asemănător cu atunci când se face ziuă: stelele se ascund datorită luminii de la soare, însă ele continuă să existe, chiar dacă ochii fizici nu le percep.

În viaţa de toate zilele, fiinţa umană nu ştie nimic despre Auto-Conştiinţă şi cu atât mai puţin despre Conştiinţa Obiectivă.

Fără îndoială, oamenii sunt orgolioşi şi toată lumea se crede Auto-Conştientă, Animalul Intelectual crede ferm că are Conştiinţă de Sine şi nu ar accepta în nici un fel să i se spună că este un Adormit şi că trăieşte Inconştient de Sine Însuşi.

Există momente excepţionale în care Animalul Intelectual se Trezeşte, însă aceste momente sunt foarte rare. Ele se pot prezenta într-un moment de pericol suprem, în timpul vreunei emoţii intense, în vreo circumstanţă nouă, în vreo situaţie nouă, neaşteptată etc.

Este într-adevăr o nenorocire faptul ca bietul Animal Intelectual să nu aibă nici un control asupra acestor stări trecătoare de Conştiintă, să nu le poată chema, să nu le poată face permanente.

Fără îndoială, Educaţia Fundamentală afirmă că Omul poate să dobândească Controlul Conştiinţei şi să obţină Auto-Conştiinţa.

Psihologia Revoluţionară are metode, procedee ştiinţifice pentru a trezi Conştiinţa.

Dacă dorim să ne Trezim Conştiinţa, avem nevoie să începem prin a examina, prin a studia şi apoi a elimina toate obstacolele care ni se prezintă pe drum. În această carte am predat drumul pentru a ne Trezi Conştiinţa, începând încă de pe băncile şcolii."

( Samael Aun Weor )

sursa:
http://www.samael.org

Individul Integru

"Educaţia fundamentală, în sensul său adevărat, este Înţelegerea Profundă de sine însuşi. În interiorul fiecărui individ se găsesc toate Legile Naturii.

Cine vrea să cunoască toate minunăţiile Naturii trebuie să le studieze în interiorul lui însuşi.

Educaţia Falsă se ocupă doar cu îmbogăţirea intelectului şi acest lucru îl poate face oricine. Este evident că cu bani oricine poate să-şi ofere luxul de a cumpăra cărţi.

Noi nu ne pronunţăm împotriva culturii intelectuale, ne pronunţăm doar împotriva dorinţei exagerate de a acumula în minte.

Falsa educaţie intelectuală oferă doar pretexte subtile pentru a fugi de tine însuţi.

Orice om erudit, orice intelectual scrupulos dispune întotdeauna de subterfugii minunate care îi permit să fugă de el însuşi.

Din Intelectualismul fără Spiritualitate ies ŞARLATANII, iar aceştia au condus umanitatea la haos şi distrugere.

Tehnica niciodată nu ne poate face apţi de a ne cunoaşte pe noi înşine într-o manieră integrală, unitară.

Taţii îşi trimit copiii la şcoală, la colegiu, la universitate, la politehnică etc., pentru a învaţa o meserie, pentru a avea o profesie, pentru a-şi putea în cele din urmă câştiga existenţa.

Este evident că este necesar să cunoaştem o meserie, să avem o profesie, dar acest lucru este secundar.

Cel mai important, fundamental, este a ne cunoaşte pe noi înşine, a şti: Cine suntem? De unde venim? Încotro mergem? Care este scopul existenţei noastre?

În viaţă sunt de toate: bucurii, tristeţi, iubire, pasiune, plăcere, durere, frumuseţe, urâţenie etc., şi când ştim să o trăim intens, când o înţelegem în toate nivelele minţii, ne găsim locul în societate, ne creăm propria noastră meserie, modul nostru particular de a trăi, de a simţi şi de a gândi, iar contrarul este fals sută la sută. Tehnica prin ea însăşi niciodată nu poate da naştere la Înţelegerea Profundă, la Înţelegerea Adevărată.

Educaţia actuală s-a dovedit un eşec total, pentru că dă o importanţă exagerată tehnicii, profesiei şi este evident că, bazându-se pe meserie, transformă omul într-o maşină mecanică, îi distruge posibilităţile cele mai bune.

A cultiva capacitatea şi eficienţa fără a cultiva Înţelegerea Vieţii, fără Cunoaşterea de Sine Însuşi, fără o Percepţie Directă a procesului Eului Însumi, fără un studiu amănunţit al propriului mod de a gândi, de a simţi, de a dori şi de a acţiona, va servi doar pentru a mări propria noastră cruzime, propriul nostru egoism, acei factori psihologici care produc război, foamete, mizerie, durere.

Dezvoltarea exclusivă a tehnicii a produs mecanici, oameni de ştiinţă, tehnicieni, fizicieni, atomişti, oameni care disecă bietele animale, inventatori de arme distructive etc., etc., etc.

Toţi aceşti profesionişti, toţi aceşti inventatori de bombe atomice şi bombe cu hidrogen, toţi aceşti oameni care disecă, care chinuie creaturile Naturii, toţi aceşti şarlatani servesc cu adevărat doar războiului şi distrugerii.

Nu ştiu nimic toţi aceşti şarlatani, nu înţeleg nimic din procesul total al vieţii cu toate manifestările sale infinite.

Progresul tehnologic general, sistemele de transport, calculatoarele, iluminarea electrică, lifturile din interiorul clădirilor, creierele electronice de toate tipurile etc., rezolvă mii de probleme care se procesează la nivelul superficial al existenţei, dar introduc în individ şi în societate o mulţime de probleme mult mai ample şi mai profunde. Să trăim exclusiv la un nivel superficial, fără să ţinem seama de diferitele nivele şi regiuni mai profunde ale Minţii, înseamnă de fapt să atragem asupra noastră şi asupra copiilor noştri mizeria, plânsetul şi disperarea.

Cea mai mare nevoie, problema cea mai urgentă a fiecărui individ, a fiecărei persoane este să înţeleagă viaţa în forma sa integrală, totală, pentru că doar astfel suntem în măsură să rezolvăm satisfăcător toate problemele noastre intime, particulare.

Cunoaşterea tehnică prin ea însăşi nu poate rezolva niciodată toate problemele noastre psihologice, toate complexele noastre adânci.

Dacă dorim să fim Oameni cu Adevărat, Indivizi Integri, trebuie să ne Auto-Explorăm Psihologic, să ne Cunoaştem Profund în toate nivelele gândirii, pentru că tehnologia, în afara oricărei îndoieli, se transformă într-un instrument distructiv atunci când nu înţelegem cu adevărat întreg procesul existenţei, atunci când nu ne cunoaştem pe noi înşine în formă integrală.

Dacă Animalul Intelectual ar iubi cu adevărat, dacă s-ar cunoaşte pe el însuşi, dacă ar fi înţeles întregul proces al vieţii, niciodată nu ar fi comis crima de a fracţiona atomul.

Progresul nostru tehnologic este fantastic, dar a reuşit numai să crească foarte mult puterea noastră agresivă, de a ne distruge unii pe alţii şi să facă să domnească pretutindeni teroarea, foametea, ignoranţa şi bolile.

Nici o profesie, nici o meserie nu pot niciodată să ne dea ceea ce se numeşte Plenitudine, Fericire Adevarată.

Fiecare în viaţă suferă intens în slujba sa, în profesia sa, în trenul vieţii de rutină şi lucrurile şi ocupaţiile se transformă în instrumente de invidie, bârfă, ură, amărăciune.

Lumea medicilor, lumea artiştilor, lumea inginerilor, a avocaţilor etc., fiecare dintre aceste lumi este plină de durere, de bârfe, de competiţie, de invidie etc.

Fără a ne înţelege pe noi înşine, simpla ocupaţie, slujbă sau profesie ne conduce la durere şi la căutare de subterfugii. Unii îşi caută refugiu în alcool, în cârciumi, în baruri, la cabarete. Alţii vor să scape prin intermediul drogurilor, morfinei, cocainei, marihuanei, iar alţii prin intermediul desfrâului şi al degenerării sexuale etc., etc.

Când se doreşte să se reducă toată viaţa la o meserie, la o profesie, la un sistem de a câştiga bani, tot mai mulţi bani, rezultatul este plictiseala, oboseala şi căutarea de subterfugii.

Trebuie să ne transformăm în indivizi integri, compleţi şi acest lucru este posibil numai Cunoscându-ne pe Noi Înşine şi Dizolvînd Eul Psihologic.

În timp ce stimulează învăţarea unei meserii pentru câştigarea existenţei, Educaţia Fundamentală trebuie să realizeze ceva de o mai mare importanţă; trebuie să-l ajute pe om să experimenteze, să simtă în toate aspectele sale şi în toate nivelele Minţii, procesul existenţei.

Dacă cineva are ceva de spus, să spună. Şi acest lucru de ,,a spune” este foarte interesant, pentru că astfel fiecare creează prin el însuşi, propiul său stil. Dar să înveţi stiluri străine, fără să fi experimentat direct, prin tine însuţi Viaţa în forma sa integrală, conduce numai la superficialitate."


( Samael Aun Weor )
sursa:http://www.samael.org

Rebeliunea Psihologică

"Aceia care s-au preocupat să călătorească prin toate ţările lumii cu scopul de a studia detaliat toate rasele umane, au putut verifica prin ei înşişi că natura acestui biet Animal Intelectul greşit numit om, este întotdeauna aceeaşi fie că a călătorit prin bătrâna Europă, fie prin Africa obosită de atâta sclavie, fie pe Pământul Sacru al Vedelor sau în Indiile Occidentale, fie în Austria sau în China.

Acest fapt concret, această înspăimântătoare realitate care uimeşte orice om studios, poate fi verificată mai ales dacă călătorul vizitează şcoli, colegii şi universităţi.

Am ajuns la epoca producţiei în serie. Acum totul se produce pe bandă rulantă şi la scară mare. Serii de avioane, de maşini, de marfă de lux etc., etc., etc.

Chiar dacă este puţin grotesc, este foarte sigur că şcolile industriale, universităţile etc., s-au transformat şi ele în fabrici intelectuale de producţie în serie.

În aceste timpuri ale producţiei în serie, unicul obiectiv în viaţă este să găseşti siguranţă economică.

Oamenii simt frică de orice şi caută siguranţa.

Gândirea independentă în aceste timpuri ale producţiei în serie, este aproape imposibilă, pentru că tipul modern de educaţie se bazează pe pure convenienţe.

,,Noul Val” trăieşte în acord cu această mediocritate intelectuală. Dacă cineva vrea să fie diferit, distinct faţă de ceilalţi, toată lumea îl descalifică, toată lumea îl critică, îl face încrezut, i se refuză munca etc.

Dorinţa de a câştiga bani pentru a trăi şi a te distra, urgenţa de a atinge succesul în viaţă, căutarea siguranţei economice, dorinţa de a cumpăra multe lucruri pentru a ne grozăvi înaintea celorlalţi etc., iau locul gândirii pure, naturale şi spontane.

S-a putut verifica pe deplin, că frica buimăceşte mintea şi împietreşte inima.

În aceste timpuri de atâta frică şi căutare a siguranţei, oamenii se ascund în propriile lor peşteri, în vizuinele lor, în colţul lor, în locul în care cred că pot avea mai multă siguranţă, mai puţine probleme şi nu vor să iasă de acolo, simt teroare faţă de viaţă, frică de aventuri noi, de noi experienţe etc., etc., etc.

Toată această atât de PROPAGATĂ educaţie modernă se bazează pe frică şi pe căutarea siguranţei; oamenii sunt înspăimântaţi, le este frică până şi de propria umbră.

Oamenii sunt terorizaţi de tot: se tem să iasă din vechile norme prestabilite, se tem să fie diferiţi de ceilalţi oameni, se tem să gândească revoluţionar, să rupă toate prejudecăţile Societăţii Decadente etc.

Din fericire mai trăiesc în lume şi câţiva oameni sinceri şi înţelegători, care într-adevăr doresc să examineze profund toate problemele minţii, însă în majoritatea dintre noi, nici măcar nu există spiritul de non-conformism şi de rebeliune.

Există două tipuri de REBELIUNE care sunt deja clasificate cum se cuvine. Prima: REBELIUNEA PSIHOLOGICĂ VIOLENTĂ. A doua: REBELIUNEA PSIHOLOGICĂ PROFUNDĂ A INTELIGENŢEI.

Primul tip de Rebeliune este Reacţionar, Conservator şi Retardatar. Al doilea tip de Rebeliune este REVOLUŢIONAR.

În primul tip de Rebeliune Psihologică îl întâlnim pe REFORMATORUL care cârpeşte haine vechi şi repară pereţii vechilor edificii pentru a nu se prăbuşi; este tipul înapoiat, Revoluţionarul sângelui şi al rachiului, liderul loviturilor militare şi al loviturilor de Stat, omul cu puşca pe umăr, Dictatorul care se bucură când pune la zid pe toţi aceia care nu acceptă capriciile lui, teoriile lui.

În cel de-al doilea tip de Rebeliune Psihologică îi găsim pe Buddha, pe Isus, pe Hermes, pe acela care transformă, pe REBELUL INTELIGENT, pe INTUITIV, pe MARII paladini ai REVOLUŢIEI CONŞTIINŢEI etc., etc., etc.

Aceia care se educă doar cu scopul absurd de a urca poziţii magnifice în interiorul stupului birocratic, de a sui , de a se căţăra până în vârful scării, de a se face remarcaţi etc., sunt lipsiţi de profunzime adevărată, sunt imbecili prin însăşi natura lor, sunt superficiali, goi, sută la sută lichele.

Deja este verificat până la saţietate că, atunci când în fiinţa umană nu există Adevarată Integritate a gândului şi a sentimentului, chiar dacă am primit o mare educaţie, viaţa se dovedeşte a fi incompletă, contradictorie, plictisitoare şi chinuită de nenumărate frici de orice fel.

În afara oricărei îndoieli şi fără frica de a ne înşela, putem afirma cu tărie că fără o Educaţie Integrală viaţa se dovedeşte a fi dăunătoare, inutilă şi nocivă.

Animalul Intelectual are un Ego Intern compus, din păcate, din diferite entităţi care se fortifică prin Educaţia Greşită.

Eul Pluralizat pe care fiecare dintre noi îl purtăm în interior este cauza fundamentală a tuturor complexelor şi contradicţiilor noastre.

Educaţia Fundamentală trebuie să înveţe noile generaţii Didactica noastră Psihologică pentru Dizolvarea Eului.

Numai Dizolvîndu-se diferitele Entităţi care în ansamblul lor constituie Egoul (Eul), putem să stabilim în noi un Centru Permanent de Conştiinţă Individuală, doar atunci vom fi Integri.

Atâta timp cât există în interiorul fiecăruia dintre noi Eul Pluralizat, nu doar că ne amărâm propria viaţă, ci o amărâm şi pe a celorlalţi.

La ce ne foloseşte să studiem dreptul şi să ne facem avocaţi, dacă prelungim procesele? La ce ne foloseşte să acumulăm în Minte multe cunoştinţe, dacă noi continuăm să fim confuzi? La ce servesc abilităţile tehnice şi industriale, dacă le folosim pentru distrugerea semenilor noştri?

La nimic nu serveşte a ne instrui, a asista la cursuri, a studia, dacă în procesul zilnic de viaţă ne distrugem mizerabil unii pe alţii.

Obiectivul educaţiei nu trebuie să fie doar de a produce în fiecare an noi căutători de slujbe, noi tipuri de lichele, noi bădărani care nici măcar nu ştiu să respecte religia aproapelui etc.

Adevăratul obiectiv al Educaţiei Fundamentale trebuie să fie acela de a crea Adevăraţi Bărbaţi şi Adevărate Femei Integraţi, prin urmare Conştienţi şi Inteligenţi.

Din păcate profesorii şi profesoarele din şcoli, colegii şi universităţi se gândesc la toate, însă mai puţin la a trezi INTELIGENŢA INTEGRALĂ a celor pe care îi educă.

Orice persoană poate să râvnească să obţină titluri, decoraţii, diplome şi să devină chiar foarte eficientă pe terenul mecanic al vieţii, dar acest lucru nu înseamnă să fii Inteligent.

Inteligenţa nu poate fi niciodată un simplu funcţionalism mecanic, Inteligenţa nu poate fi rezultatul simplei informări din cărţi, Inteligenţa nu este capacitatea de a reacţiona automat cu cuvinte strălucitoare în faţa oricărei provocări.

Inteligenţa nu este simpla repetare din memorie; Inteligenţa este capacitatea de a primi direct Esenţa, Realul, ceea ce este cu Adevărat.

Educaţia Fundamentală este ştiinţa care ne permite să trezim această capacitate în noi înşine şi în ceilalţi.

Educaţia Fundamentală ajută pe fiecare individ să-şi descopere Adevăratele Valori care izvorăsc ca rezultat al Investigaţiei Profunde şi din Înţelegerea Integrală de Sine.

Când nu există în noi Auto-Cunoaştere, atunci Auto-Exprimarea se transformă în Auto-Afirmare Egoistă şi Distructivă.

Educaţia Fundamentală se preocupă doar de a trezi în fiecare individ capacitatea de a se întelege pe el însuşi în toate nivelele Minţii şi nu doar a se deda plăcerii Auto-Exprimării greşite a Eului Pluralizat."

( Samael Aun Weor )

sursa:http://www.samael.org

Adolescenta

"A venit momentul să abandonăm definitiv falsa pudoare şi prejudecăţile în legătură cu problema sexuală.

Este necesar să înţelegem clar şi precis problema sexuală a adolescenţilor de ambele sexe.
La vârsta de paisprezece ani apare în organismul adolescentului Energia Sexuală care curge supusă prin sistemul neuro-simpatic.

Acest tip special de energie transformă organismul uman, modificând vocea la bărbat şi dând naştere funcţiei ovariene, la femeie.

Organismul uman este o autentică fabrică care transformă elemente brute în substanţe vitale fine.

Alimentele pe care le introducem în stomac trec prin multiple transformări şi rafinări, până când culminează, în final, în acea substanţă semi-solidă, semi-lichidă menţionată de Paracelsus prin termenul de Ens-Seminis (Entitatea Semenului).

Această „sticlă lichidă”, flexibilă, maleabilă, această spermă, conţine în ea însăşi, ca potenţial, toţi germenii vieţii.

Gnosticismul recunoaşte în spermă HAOSUL de unde răsare cu vehemenţă viaţa.

Vechii Alchimişti medievali ca Paracelsus, Sendivogius, Nicolas Flamel, Raymundo Lulio etc., au studiat cu o profundă veneraţie ENS-SEMINIS-ul sau Mercurul Filosofiei Secrete.

Acest VITRIOL este un adevărat elixir inteligent elaborat de către natură, în interiorul veziculelor seminale.

În acest Mercur al Înţelepciunii Antice, în acest semen, se găsesc cu adevărat toate posibilităţile existenţei.

Este regretabil faptul că mulţi tineri, din lipsa unei adevărate orientări psihologice, se lasă pradă viciului masturbării sau deviază lamentabil pe calea infrasexuală a homosexualităţii.

Copiilor şi tinerilor li se dă informaţie intelectuală asupra multor teme şi sunt îndrumaţi pe calea sportului, a cărui abuz scurtează mizerabil viaţa, însă din nefericire, la apariţia Energiei Sexuale cu care se începe Adolescenţa, atât părinţii, cât şi profesorii de la şcoală, bazaţi pe un fals puritanism şi pe o morală prostească, hotărăsc în mod criminal să tacă.

Există tăceri delictuoase şi există cuvinte abjecte.

Să taci cu privinţă la problema sexuală, este un delict. Să vorbeşti greşit despre problema sexuală, constituie de asemenea alt delict.

Dacă părinţii şi profesorii tac, perverşii sexuali vorbesc, iar victimele vor fi adolescenţii neexperimentaţi.

Dacă adolescentul nu îşi poate consulta părinţii şi nici profesorii, atunci îşi va consulta colegii de şcoală, poate deja angajaţi pe drumul greşit.

Rezultatul nu se lasă mult timp aşteptat şi noul adolescent, urmând sfaturi false, se va deda viciului mastrurbării ori va devia pe drumul homosexalităţii.

Viciul masturbării ruinează în totalitate Capacitatea Cerebrală. Este necesar să se ştie că există o relaţie intimă între Semen şi Creier. Este necesar să cerebralizăm semenul. Este necesar să seminizăm creierul.

Creierul se seminizează transmutând Energia Sexuală, sublimând-o, transformând-o în Capacitate Cerebrală.

În acest fel semenul rămâne cerebralizat şi creierul seminizat.

Ştiinţa Gnostică studiază profund endocrinologia şi predă metode şi sisteme pentru a transmuta Energiile Sexuale, însă acest subiect nu este cuprins în această carte.

Dacă cititorul doreşte informaţie despre Gnosticism, trebuie să studieze cărţile noastre Gnostice şi să vină la cursurile noastre.

Adolescenţii trebuie să-şi sublimeze Energiile Sexuale, cultivând simţul estetic, învăţând muzica, sculptura, pictura, făcând excursii la munte etc.

Câte chipuri care ar fi putut fi frumoase se ofilesc!

Câte creiere degenerează! Totul din lipsa unui strigăt de alertă la momentul oportun.

Viciul masturbării, atât la tineri cât şi la tinere, a devenit mai comun decât spălatul pe mâini.

Ospiciile sunt pline de bărbaţi şi femei care şi-au ruinat Creierul prin scârbosul viciu al masturbării. Destinaţia masturbatorilor este ospiciul.

Viciul homosexualităţii putrezeşte rădăcinile acestei rase ramolite şi perverse.

Pare incredibil ca în ţări precum Anglia, care se presupune a fi cultă şi super-civilizată, să existe liber cinematografe unde rulează filme cu subiect homosexual.

Pare incredibil ca tocmai în Anglia să se facă deja eforturi pentru a se legaliza căsătorii de tip homosexual.

În marile metropole ale lumii există actualmente bordeluri şi cluburi pentru homosexuali.

Frăţia tenebroasă a inamicilor femeii, în ziua de astăzi are organizaţii pervertite, care uimesc prin fraternitatea lor degenerată.

Pe mulţi cititori i-ar putea surprinde mult termenul de „fraternitate degenerată”, dar nu trebuie să uităm că în toate timpurile istoriei au existat mereu diferite frăţii ale delictului.

Frăţia morbidă a inamicilor femeii este fără nici o îndoială, o fraternitate a delictului.

Inamicii femeii ocupă întotdeauna sau aproape întotdeauna posturi cheie în stupul birocratic.

Când un homosexual merge la închisoare, foarte repede se eliberează, datorită influenţei oportune a oamenilor cheie a frăţiei delictului.

Dacă un efeminat cade în dizgraţie, destul de repede primeşte ajutoare economice de la toate sinistrele personaje ale frăţiei delictului.

Adepţii tenebroşi ai homosexualităţii se recunosc între ei prin uniforma pe care o etalează.

Uimeşte să se ştie faptul că homosexualii folosesc uniforme, însă aşa este. Uniforma homosexualilor corespunde ultimei mode. Homosexualii creează orice modă nouă. Când o modă devine banală, atunci ei creează o alta. În acest fel, uniforma frăţiei delictului este mereu nouă.

Actualmente toate marile oraşe ale lumii au milioane de homosexuali.

Viciul homosexualităţii îşi începe marşul ruşinos în timpul Adolescenţei.

Multe şcoli de adolescenţi (băieţi şi fete) sunt adevărate bordeluri de tip homosexual.

Milioane de domnişoare adolescente merg hotărâte pe tenebrosul drum al inamicilor bărbaţilor.

Milioane de adolescente sunt lesbiene. Frăţia delictului lesbianismului este tot atât de puternică precum frăţia delictului homosexualităţii.

Este urgent să se abandoneze radical şi definitiv falsa pudoare şi să se arate adolescenţilor de ambele sexe, cu sinceritate, toate Misterele Sexuale. Doar astfel noile generaţii vor putea să se îndrepte pe Calea Regenerării."


( Samael Aun Weor )

sursa:http://www.samael.org

Vocaţia

"Cu excepţia persoanelor total invalide, fiecare fiinţă umană trebuie să servească la ceva în viaţă. Este dificil a se şti la ce serveşte fiecare individ.

Dacă există ceva cu adevărat important în această lume, acest lucru este a ne cunoaşte pe Noi Înşine. Puţini sunt aceia care se cunosc pe ei înşişi şi, chiar dacă pare incredibil, este dificil să se întâlnească în viaţă vreo persoană care să aibă dezvoltat Simţul Vocaţiei.

Când cineva este pe deplin convins de rolul pe care trebuie să îl joace în această existenţă, atunci face din Vocaţia sa un apostolat, o religie şi se transformă, de fapt şi de drept, într-un apostol al umanităţii.


Cine îşi cunoaşte Vocaţia sau cine ajunge să o descopere prin sine însuşi, trece printr-o schimbare teribilă. Deja nu mai caută succesul, puţin îl interesează banii, faima, recunoştinţa. Mulţumirea sa constă atunci în bucuria pe care i-o oferă faptul de a fi răspuns unei chemări intime, profunde, necunoscute, a propriei sale Esenţe Interioare.

Cel mai interesant dintre toate acestea este faptul că Simţul Vocaţional nu are nimic de-a face cu Eul, căci chiar dacă pare ciudat, Eul detestă propria noastră Vocaţie, pentru că Eului îi plac doar câştiguri monetare substanţiale, poziţie, faimă etc.

Simţul Vocaţiei este ceva ce aparţine propriei noastre Esenţe Interioare, este ceva foarte interior, foarte profund, foarte intim.

Simţul Vocaţional face omul să se apuce cu o adevărată dârzenie şi cu un dezinteres adevărat de cele mai teribile întreprinderi, cu preţul oricăror tipuri de suferinţe şi martirii. De aceea, este aproape normal ca Eul să deteste Adevărata Vocaţie.

Simţul Vocaţiei ne conduce de fapt pe calea Eroismului Autentic, chiar şi atunci când trebuie să suportăm cu stoicism toate felurile de infamii, trădări şi calomnii.

În ziua în care un om va putea să spună adevărul: „Eu ştiu cine sunt şi care este Autentica mea Vocaţie”, din acel moment va începe să trăiască cu Adevărată Corectitudine şi Iubire. Un astfel de om trăieşte în profesia sa şi profesia sa, în el.

Cu adevărat, sunt foarte puţini oamenii care pot vorbi astfel, cu Adevărată Sinceritate a inimii. Aceia care vorbesc astfel, sunt cei selecţi, aceia care au Simţul Vocaţiei în grad superlativ.

A ne găsi Adevărata Vocaţie este, fără îndoială, problema socială cea mai gravă, problema care se găseşte chiar la baza tuturor problemelor societăţii.

A ne găsi sau a ne descoperi Adevărata Vocaţie individuală echivalează de fapt cu a descoperi o comoară foarte preţioasă.

Când un cetăţean îşi găseşte cu toată certitudinea şi fără nici o îndoială adevărata şi legitima sa profesie, doar prin acest fapt devine de neînlocuit.

Când Vocaţia noastră corespunde în totalitate şi în mod absolut postului pe care-l ocupăm în viaţă, atunci ne exercităm munca ca nişte apostoli adevăraţi, fără nici o lăcomie şi fără dorinţa de putere.

Atunci munca în loc să ne producă lăcomie, plictiseală sau dorinţa de a schimba locul de muncă, de a ne schimba profesia, ne aduce bucurie adevărată, profundă, intimă, chiar şi atunci când trebuie să suportăm Via Crucis, răbdători în durere.

În practică am putut verifica faptul că, atunci când postul nu corespunde Vocaţiei individului, acesta gândeşte doar în funcţie de „mai mult”.

Mecanismul Eului este „mai mult”. Mai mulţi bani, mai multă faimă, mai multe proiecte etc., etc., etc. şi cum este aproape natural, subiectul de obicei devine ipocrit, exploatator, crud, nemilos, intransigent etc.

Dacă studiem pe îndelete birocraţia, putem verifica că de puţine ori în viaţă postul corespunde Vocaţiei Individuale.

Dacă studiem într-o manieră minuţioasă diferitele bresle ale proletariatului, putem evidenţia că, în foarte rare cazuri, profesia corespunde Vocaţiei Individuale.

Când observăm clasele privilegiate, fie ele din Estul sau din Vestul lumii, putem evidenţia lipsa totală a Simţului Vocaţional. Aşa-numiţii „copii bine” în ziua de azi atacă înarmaţi, violează femei fără apărare etc., pentru a-şi omorî plictiseala. Negăsindu-şi locul în viaţă, umblă dezorientaţi şi se transformă în „rebeli fără cauză”, pentru a schimba puţin ceva.

Este înspăimântător stadiul haotic al umanităţii, în aceste timpuri de criză mondială.

Nimeni nu este mulţumit cu munca sa, pentru că postul său nu-i corespunde Vocaţiei; plouă cu solicitări de angajare, pentru că nimeni nu vrea să moară de foame, însă solicitările nu corespund Vocaţiei celor care le solicită.

Mulţi şoferi ar fi trebuit să fie medici sau ingineri. Mulţi avocaţi ar fi trebuit să fie miniştri şi mulţi miniştri ar fi trebuit să fie croitori. Mulţi lustragii ar fi trebuit să fie miniştri şi mulţi miniştri ar fi trebuit să fie lustragii etc., etc.

Oamenii se află pe posturi care nu le corespund, care nu au nimic de-a face cu adevărata Vocaţie Individuală. Din această cauză, maşina socială funcţionează foarte prost. Acest lucru se aseamănă cu un motor care ar fi alcătuit din piese care nu îi corespund, iar rezultatul trebuie să fie, inevitabil, dezastrul, eşecul, absurdul.

În practică am putut verifica până la saţietate că atunci când cineva nu are Dispoziţie Vocaţională de a fi ghid, instructor religios, lider politic sau director al vreunei asociaţii spirituale, ştiinţifice, literare, filantropice etc., atunci gândeşte doar în funcţie de „mai mult” şi se dedică realizării de proiecte, tot mai multe proiecte, cu scopuri secrete, de nemărturisit.

Este evident, că atunci când postul nu corespunde Vocaţiei Individuale, rezultatul este exploatarea.

În aceste timpuri teribil de materialiste în care trăim, postul de profesor este ocupat în mod arbitrar de mulţi negustori, care nici pe departe nu au vocaţie de a preda. Rezultatul unei asemenea infamii este exploatarea, cruzimea şi lipsa adevăratei Iubiri.

Mulţi subiecţi îşi exercită profesoratul cu scopul exclusiv de a obţine bani pentru a-şi plăti studiile la Facultatea de Medicină, Drept sau Inginerie sau pur şi simplu, pentru că nu au altceva de făcut. Victimele unei asemenea fraude intelectuale sunt elevii şi elevele.

Adevăratul Profesor cu vocaţie este foarte greu de găsit în ziua de astăzi şi este cea mai mare bucurie pe care o pot avea elevii şi elevele din şcoli, colegii şi universităţi.

Vocaţia profesorului este tradusă înţelept de acel fragment emoţionant de proză a Gabrielei Mistral, intitulată „RUGĂCIUNEA PROFESOAREI”. Spune profesoara din provincie, adresându-se Divinităţii, Maestrului Secret:

„Dă-mi Iubire doar pentru şcoala mea: ca nici măcar ardoarea frumuseţii să nu fie capabilă să-i fure toate clipele duioşiei mele. Maestre, fă-mi veşnică înflăcărarea şi trecătoare dezamăgirea. Stârpeşte din mine această impură dorinţă a rău înţelesei dreptăţi care încă mă tulbură, meschina insinuare de protest care urcă în mine atunci când mă rănesc, ca să nu mă doară neînţelegerea şi nici să mă-ntristeze uitarea a ceea ce am predat.

Fă-mă să fiu mai mamă decât mamele, pentru a putea iubi şi apăra ca şi ele ceea ce nu-i carne din carnea mea. Dă-mi puterea să-mi fac versul perfect, ca unuia dintre copilaşii mei să-i las înfiptă melodia-mi cea mai pătrunzătoare, pentru atunci când buzele mele nu vor mai cânta.
Demonstrează-mi ca fiind posibilă evanghelia ta în timpul meu, ca să nu renunţ la bătălia fiecărei zile şi a fiecărei ore, pentru ea”.

Cine poate măsura influenţa psihică minunată a unui maestru astfel inspirat de atâta duioşie, de simţul Vocaţiei sale?

Individul cu Vocaţia sa merge pe una din aceste trei căi. Prima: AUTO-DESCOPERIREA UNEI CAPACITĂŢI SPECIALE. A doua: VIZIUNEA UNEI NECESITĂŢI URGENTE. A treia: DIRECŢIONAREA FOARTE SPECIALĂ A PĂRINŢILOR ŞI A PROFESORILOR care au descoperit Vocaţia elevului sau elevei, prin intermediul observării aptitudinilor lor.

Mulţi indivizi şi-au descoperit Vocaţia într-un anumit moment critic al vieţii lor, în faţa unei situaţii serioase care cerea un remediu imediat.

Gandhi era un avocat oarecare când, cu ocazia unui atentat împotriva drepturilor hinduşilor din Africa de Sud şi-a anulat biletul de întoarcere în India şi a rămas să apere cauza compatrioţilor săi. O necesitate de moment l-a îndreptat înspre vocaţia vieţii sale.

Marii binefăcători ai umanităţii şi-au găsit vocaţia în faţa unei situaţii de criză, care cerea un remediu imediat. Să ne amintim de Oliver Cromwell, părintele libertăţilor engleze; Benito Juarez, făuritorul noului Mexic; Jose de San Martin şi Simon Bolivar, părinţii independenţei Sud-Americane etc.

Isus Cristos, Buddha, Mahomed, Hermes, Zoroastru, Confucius, Fuji etc., au fost oameni care într-un anumit moment din istorie, au ştiut să-şi înţeleagă Adevărata lor Vocaţie şi s-au simţit chemaţi de Vocea Interioară care emană din Intim.

Educaţia Fundamentală este chemată să descopere prin diferite metode capacitatea latentă a elevilor. Metodele pe care pedagogia neadecvată le utilizează în aceste timpuri pentru a descoperi Vocaţia elevilor şi elevelor sunt, fără îndoială, crude, absurde şi nemiloase.

Chestionarele despre vocaţie au fost elaborate de afacerişti, care din întâmplare ocupă postul de profesori.

În unele ţări, înainte de a se intra la cursurile de pregătire pentru vocaţie, elevii sunt supuşi la cruzimile psihologice cele mai oribile. Li se pun întrebări de matematică, educaţie civică, biologie etc. Cele mai crude din aceste metode sunt faimoasele teste psihologice, indicele I.Q., intim relaţionate cu promptitudinea mentală.

În funcţie de felul răspunsului, după cum se califică, elevul este atunci împins înspre unul din cele trei profiluri. Primul: Matematică-Fizică. Al doilea: Ştiinţe Biologice. Al treilea: Ştiinţe Sociale.

Din cel de Matematică-Fizică rezultă ingineri, arhitecţi, astronomi, aviatori etc.

Din Ştiinţele Biologice rezultă farmacişti, infirmiere, biologi, medici etc.

Din Ştiinţele Sociale rezultă avocaţi, literaţi, doctori în filosofie şi litere, directori de firme etc.

Planul de învăţământ este diferit în fiecare ţară şi este clar că nu în fiecare ţară există trei tipuri de bacalaureat diferite. În multe ţări există doar unul singur , iar o dată luat acest bacalaureat, elevul trece la universitate. În unele naţiuni nu se examinează capacitatea vocaţională a elevului şi acesta intră la facultate cu dorinţa de a avea o profesie pentru a-şi câştiga existenţa, chiar şi atunci când aceasta nu coincide cu înclinaţiile sale înnăscute, cu Simţul său Vocaţional.

Există ţări în care se examinează Capacitatea Vocaţională a elevilor şi există ţări unde nu se examinează. Este absurd a nu se şti orienta elevii din punctul de vedere al vocaţiei şi a nu le examina capacităţile şi înclinaţiile înnăscute. Sunt stupide chestionarele care atestă vocaţia şi toate aceste întrebări dure, teste psihologice, indice I.Q. etc.

Aceste metode de examen pentru vocaţie nu sunt utile, pentru că Mintea are momentele sale de criză, iar dacă examenul se dă în unul dintre aceste momente, rezultatul este eşecul şi dezorientarea elevului.

Profesorii au putut verifica că mintea elevilor are, ca şi marea, valurile sale mari şi mici, plusurile şi minusurile ei. Există un Bioritm în glandele masculine şi feminine. De asemenea există un Bioritm pentru Minte.

Într-o anumită perioadă, glandele masculine se află în plus şi cele feminine în minus şi invers. Mintea are de asemenea plusurile şi minusurile ei.

Celui care vrea să cunoască ştiinţa Bioritmului, îi recomandăm să studieze faimoasa operă „BIORITM” scrisă de eminentul înţelept Gnostic-Rozcrucian, Doctor Arnold Krumm-Heller, medic colonel al armatei mexicane şi profesor de medicină al Facultăţii din Berlin.

Noi afimăm cu tărie că o criză emoţională sau o stare de nervozitate psihică înaintea dificilei situaţii a unui examen, poate duce elevul la eşec în timpul examenului prevocaţional.

Noi afirmăm că un abuz oarecare al Centrului Mişcării, produs poate de practicarea vreunui sport, de o plimbare excesivă sau de o muncă fizică intensă etc., poate cauza crize intelectuale chiar şi atunci când Mintea se află în plusul ei şi să conducă elevul la eşec pe durata unui examen prevocaţional.

Noi afirmăm că o criză oarecare relaţionată cu Centrul Instinctiv de exemplu, combinată poate cu plăcerea sexuală sau cu Centrul Emoţional etc., poate duce elevul la eşec pe durata unui examen prevocaţional.

Noi afirmăm că o criză sexuală oarecare, o sincopă de sexualitate reprimată, un abuz sexual etc., poate exercita influenţa sa dezastruoasă asupra Minţii, ducând-o la eşec în timpul unui examen prevocaţional.

Educaţia Fundamentală învaţă că Germenii Vocaţionali se află depozitaţi nu doar în Centrul Intelectual, ci şi în fiecare dintre ceilalţi Patru Centri ai psiho-fiziologiei Maşinii Organice.

Este urgent să se ţină seama de cei Cinci Centri Psihici numiţi: INTELECT, EMOŢIE, MIŞCARE, INSTINCT, SEX.

Este absurd să se creadă că Intelectul este unicul centru al cunoaşterii. Dacă se examinează exclusiv Centrul Intelectual, cu scopul de a se descoperi aptitudinile vocaţionale ale unor subiecţi determinaţi, pe lângă faptul că se comite o gravă injustiţie, care se dovedeşte a fi de fapt foarte dăunătoare pentru individ şi pentru societate, se cade într-o greşeală, pentru că germenii Vocaţiei nu se află conţinuţi doar în Centrul Intelectual ci, mai mult decât atât, în fiecare dintre cei Patru Centri Psihofiziologici ai Individului.

Singura cale evidentă care există pentru a descoperi adevărata Vocaţie a elevilor şi a elevelor, este Iubirea Adevărată.

Dacă părinţii şi profesorii se asociază de comun acord pentru a investiga atât acasă cât şi la şcoală, pentru a observa în detaliu toate acţiunile elevilor şi elevelor, ar putea să descopere înclinaţiile înnăscute ale fiecărui elev şi elevă.

Aceasta este singura cale evidentă care ar permite părinţilor şi profesorilor să descopere Simţul Vocaţiei al elevilor şi al elevelor lor.

Acest lucru presupune însă Iubirea Adevărată a părinţilor şi a profesorilor şi, este evident că dacă nu există Adevărată Iubire din partea taţilor şi a mamelor şi din partea autenticilor profesori cu vocaţie, capabili să se sacrifice cu adevărat pentru discipolii lor, încercarea respectivă se dovedeşte, în acest caz, irealizabilă.

Dacă guvernele vor cu adevărat să salveze societatea este nevoie să expulzeze negustorii din templu, cu biciul Voinţei.

Trebuie să se iniţieze o Nouă Epocă Culturală, răspândind pretutindeni doctrina Educaţiei Fundamentale.

Studenţii trebuie să îşi apere cu curaj drepturile şi să ceară guvernelor Adevăraţi Profesori cu vocaţie. Din fericire există arma formidabilă a grevelor şi elevii deţin această armă.

În unele ţări există deja în şcoli, colegii şi universităţi anumiţi profesori consilieri care, în realitate, nu au vocaţie; postul pe care îl ocupă nu coincide cu înclinaţiile lor înnăscute. Aceşti profesori nu-i pot orienta pe ceilalţi, pentru că nu s-au putut orienta nici pe ei înşişi. Este nevoie, cu maximă urgenţă, de Adevăraţi Profesori Vocaţionali, capabili să-i orienteze inteligent pe elevi şi pe eleve.

Este necesar să se ştie că, datorită pluralităţii Eului, Fiinţa Umană joacă automat diverse roluri pe Scena Vieţii. Băieţii şi fetele au un rol în şcoală, altul pe stradă şi altul acasă.

Dacă se doreşte să se descopere Vocaţia unui tânăr sau a unei tinere, aceştia trebuiesc observaţi la şcoală, acasă şi chiar pe stradă. Această muncă de observare o pot realiza doar părinţii şi profesorii adevăraţi, în asociere intimă.

În pedagogia veche există de asemenea sistemul de a se observa calificativele, pentru a deduce vocaţiile. Elevul care la educaţie civică a fost notat cu cele mai înalte calificative, este catalogat ca un posibil avocat, iar acela care s-a distins la biologie, este definit ca un potenţial medic, iar acela care s-a distins la matematică - ca un posibil inginer etc.

Acest sistem absurd de a deduce Vocaţii este prea empiric, pentru că Mintea are urcuşurile şi coborâşurile ei şi nu doar într-o manieră totală, deja cunoscută, ci şi în anumite stări particulare, speciale.

Mulţi scriitori care în şcoală au fost studenţi foarte slabi la gramatică, s-au evidenţiat în viaţă ca adevăraţi maeştri ai limbajului. Mulţi ingineri notabili au avut mereu în şcoală calificativele cele mai slabe la matematică, şi mulţi medici au fost în şcoală slabi la biologie şi ştiinţele naturii.

Este lamentabil faptul că mulţi părinţi, în loc să studieze aptitudinile fiilor lor, văd în ei doar continuarea iubitului lor Ego, a Eului Psihologic, a Sinelui Însuşi.

Mulţi părinţi care sunt avocaţi vor ca fiii lor să continue la cabinet şi mulţi proprietari de negoţuri doresc ca fiii lor să continue manevrându-le interesele egoiste, fără să îi intereseze absolut deloc Simţul Vocaţional al acestora.

Eul lor vrea să urce mereu, să se caţere în vârful scării, să se facă remarcat, iar atunci când le eşuează ambiţiile, atunci vor să reuşească prin intermediul fiilor lor, ceea ce prin ei înşişi nu au putut obţine. Aceşti părinţi ambiţioşi îşi pun băieţii şi fetele în profesii şi posturi care nu au nimic de-a face cu simţul vocaţiei acestora din urmă."

( Samael Aun Weor )


sursa:http://www.samael.org

Adevarul

"Încă din copilărie şi tinereţe începe Via Crucis a mizerabilei noastre existenţe, cu multe devieri mentale, intime tragedii de familie, piedici acasă şi la şcoală etc.

Este clar că în copilărie şi în tinereţe, cu foarte mici excepţii, toate aceste probleme nu ajung să ne afecteze cu adevărat profund; însă atunci când devenim persoane adulte, încep întrebările: Cine sunt? De unde vin? De ce trebuie să sufăr? Care este scopul existenţei? etc., etc.

Toţi ne-am pus aceste întrebări pe parcursul vieţii noastre. Toţi am dorit câteodată să investigăm, să cercetăm, să cunoaştem motivul atâtor amărăciuni, neplăceri, lupte şi suferinţe însă, din nefericire, întotdeauna sfârşim îmbuteliaţi în vreo teorie, în vreo opinie, în vreo credinţă, în ce a spus vecinul, în ce ne-a răspuns vreun bătrân ramolit etc.

Am pierdut Inocenţa Adevărată şi Pacea inimii liniştite şi de aceea nu suntem capabili să experimentăm direct Adevărul în toată cruda lui realitate. Depindem de ceea ce spun ceilalţi şi este clar că mergem pe drumul greşit.

Societatea capitalistă îi condamnă radical pe atei, pe aceia care nu cred în Dumnezeu.

Societatea marxist-leninistă îi condamnă pe cei care cred în Dumnezeu. Însă în fond, ambele lucruri sunt acelaşi lucru: o chestiune de opinii, de capricii ale oamenilor, de proiecţii ale Minţii. Nici credinţa, nici necredinţa, nici scepticismul, nu înseamnă că s-a experimentat Adevărul.

Mintea îşi poate oferi luxul de a crede, de a se îndoi, de a opina, de a presupune etc., însă aceasta nu înseamnă că s-a experimentat Adevărul.

De asemenea ne putem oferi luxul de a crede în Soare sau de a nu crede în el, chiar până la a ne îndoi că există, însă Astrul Rege va continua să-şi dea lumina sa şi să dea viaţă la tot ceea ce există, fără ca opiniile noastre să aibă pentru el nici cea mai mică importanţă.

În spatele credinţei oarbe, în spatele necredinţei şi al scepticismului, se ascund multe aspecte ale falsei morale şi multe concepţii greşite de o falsă respectabilitate, la umbra cărora se fortifică Eul.

Societatea de tip capitalist şi societatea de tip comunist au felul lor special de morală, în acord cu capriciile lor, cu prejudecăţile şi teoriile lor. Ceea ce este moral în interiorul blocului capitalist este imoral în interiorul blocului comunist şi invers.

Morala depinde de obiceiuri, de loc, de epocă. Ceea ce este moral într-o ţară, în altă ţară este imoral şi ceea ce a fost moral într-o epocă, în altă epocă este imoral. Morala nu are nici un fel de valoare esenţială; analizând-o profund, se dovedeşte a fi stupidă sută la sută.

Educaţia Fundamentală nu predă morala. Educaţia Fundamentală predă ETICA REVOLUŢIONARĂ şi de aceasta au nevoie noile generaţii.

Din noaptea înspăimântătoare a secolelor, în toate timpurile au existat oameni care s-au îndepărtat de lume pentru a căuta Adevărul.

Este absurd a te îndepărta de lume pentru a căuta Adevărul, pentru că acesta se află în lume şi în interiorul omului, aici şi acum.

Adevărul este necunoscutul clipă de clipă şi nu îl vom descoperi separându-ne de lume şi nici abandonându-ne semenii.

Este absurd să se spună că întreg Adevărul este doar o jumătate de adevăr, şi că întreg Adevărul este pe jumătate eroare.

Adevărul este radical: ori este ori nu este. Niciodată nu poate fi adevăr doar pe jumătate, niciodată acesta nu poate fi jumătate eroare.

Este absurd să se spună că Adevărul aparţine timpului şi că ceea ce a fost adevărat cândva, acum nu mai este.

Adevărul nu are nimic de-a face cu timpul. Adevărul este atemporal. Eul este timpul şi, prin urmare, nu poate cunoaşte Adevărul.

Este absurd să se presupună că există Adevăruri convenţionale, temporale, relative. Oamenii confundă conceptele şi opiniile cu ceea ce înseamnă Adevărul.

Adevărul nu are nimic de-a face cu opiniile, nici cu aşa-numitele adevăruri convenţionale, pentru că acestea sunt doar proiecţii netranscendentale ale Minţii.

Adevărul este necunoscutul clipă de clipă şi poate fi experimentat doar în absenţa Eului Psihologic.

Adevărul nu este o chestiune de sofisme, de concepţii, de opinii. Adevărul poate fi cunoscut doar prin intermediul Experienţei Directe.

Mintea poate doar opina, dar opiniile nu au nimic de-a face cu Adevărul.

Mintea niciodată nu poate concepe Adevărul.

Profesorii şi profesoarele din şcoli, colegii şi universităţi trebuie să experimenteze Adevărul şi să arate discipolilor lor drumul de urmat.

Adevărul este o chestiune de Experienţă Directă, nu este o chestiune de teorii, de opinii sau de concepţii.

Putem şi trebuie să studiem, însă este urgent să experimentăm prin noi înşine, într-o manieră directă, ceea ce este adevărat în fiecare teorie, concept, opinie etc., etc., etc.

Trebuie să studiem, să analizăm, să investigăm, însă de asemenea trebuie, cu o urgenţă presantă, să experimentăm Adevărul conţinut în tot ceea ce studiem.

Este imposibil să experimentăm Adevărul atâta timp cât Mintea este agitată, convulsionată, frământată de opinii contrarii.

Este posibil să se experimenteze Adevărul doar atunci când Mintea este liniştită, când Mintea se află în tăcere.

Profesorii şi profesoarele din şcoli, colegii şi universităţi, trebuie să indice elevilor şi elevelor calea Meditaţiei Interioare Profunde.

Calea Meditaţiei Interioare Profunde ne conduce la linişte şi la tăcerea Minţii.

Când Mintea este liniştită, golită de gânduri, dorinţe, opinii etc., când Mintea se află în tăcere, Adevărul vine la noi."

( Samael Aun Weor )


sursa:http://www.samael.org

Intelepciune si Iubirea

"Înţelepciunea şi Iubirea sunt cele două coloane principale ale oricărei Civilizaţii Adevărate. Pe un taler al Balanţei Justiţiei trebuie să punem Înţelepciunea, iar pe celălalt trebuie să punem Iubirea.

Înţelepciunea şi Iubirea trebuie să se echilibreze reciproc. Înţelepciunea fără Iubire este un element distructiv. Iubirea fără Înţelepciune poate să ne conducă la greşeală. „Iubirea este Lege, dar Iubire Conştientă”.

Este necesar să studiem mult şi să dobândim cunoştinţe, însă de asemenea este urgent să dezvoltăm în noi Fiinţa Spirituală.

Cunoaşterea fără Fiinţa Spirituală bine dezvoltată în formă armonioasă în interiorul nostru, devine cauza a ceea ce se cheamă Şarlatanie.

Fiinţa bine dezvoltată în interiorul nostru însă fără cunoaşteri intelectuale de nici un fel, dă naştere la Sfinţi Stupizi.

Un Sfânt Stupid are Fiinţa Spirituală foarte dezvoltată, însă cum nu are cunoaşteri intelectuale, nu poate să facă nimic pentru că nu ştie cum să facă.

Sfântul Stupid are puterea de a face, dar nu poate face, pentru că nu ştie cum să facă.

Cunoaşterea Intelectuală fără Fiinţa Spirituală bine dezvoltată produce confuzie intelectuală, perversitate, orgoliu etc. etc.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mii de oameni de ştiinţă lipsiţi de orice element spiritual, în numele ştiinţei şi al umanităţii, au comis crime înspăimântătoare cu scopul de a face experimente ştiinţifice.

Avem nevoie să ne formăm o puternică Cultură Intelectuală, însă fantastic de bine echilibrată cu adevărata Spiritualitate Conştientă.

Avem nevoie de o Etică Revoluţionară şi de o Psihologie Revoluţionară, dacă este adevărat că dorim să dizolvăm Eul pentru a dezvolta în noi Fiinţa Spirituală legitimă.

Este lamentabil că din lipsă de Iubire oamenii îşi utilizează intelectul în mod distructiv.

Elevii şi elevele au nevoie să studieze ştiinţe, istorie, matematici, etc., etc., etc.

Este nevoie să se dobândească Cunoaşteri Vocaţionale, cu scopul de a fi utili semenilor.

A studia este necesar. A acumula cunoştinţe de bază este indispensabil, însă Frica nu este indispensabilă.

Mulţi oameni acumulează cunoştinţe din Frică; le este frică de viaţă, de moarte, de foame, de sărăcie, de ce se va spune etc. şi din acest motiv studiază.

Trebuie să se studieze din iubire pentru semenii noştri, cu dorinţa de a-i servi mai bine, însă niciodată nu trebuie să se studieze din Frică.

În viaţa practică am putut verifica că toţi acei elevi care studiază din Frică, mai devreme sau mai târziu se transformă în şarlatani.

Avem nevoie să fim sinceri cu noi înşine, pentru a ne auto-observa şi a descoperi în noi înşine toate procesele Fricii.

Nu trebuie să uităm niciodată în viaţă că Frica are multe faze. Uneori Frica se confundă cu Curajul. Soldaţii pe câmpul de luptă par foarte curajoşi, însă în realitate se mişcă şi luptă datorită Fricii. Sinucigaşul de asemenea pare la prima vedere foarte curajos, dar în realitate este un laş căruia îi este frică de viaţă.

Orice şarlatan în viaţă pare să fie foarte curajos, dar în fond este un laş.

Şarlatanii îşi folosesc profesia şi puterea în mod distructiv atunci când le este Frică. Exemplu: Castro Ruz din Cuba.

Noi nu ne pronunţăm niciodată împotriva experienţei vieţii practice, nici împotriva cultivării intelectului, însă condamnăm lipsa Iubirii.

Cunoaşterea şi experienţele vieţii se dovedesc a fi distructive atunci când lipseşte Iubirea.

Egoul obişnuieşte să pună stăpânire pe experienţele şi cunoştinţele intelectuale în absenţa a ceea ce se cheamă Iubire.

Egoul abuzează de experienţe şi de intelect când le utilizează pentru a se întări.

Dezintegrând Egoul, Eul, Eu Însumi, experienţele şi intelectul rămân în mâinile Fiinţei Intime şi orice abuz devine în acest caz imposibil.

Orice elev trebuie să se orienteze spre Drumul Vocaţiei şi să studieze foarte profund toate teoriile care relaţionează cu Vocaţia sa.

Studiul, intelectul nu dăunează nimănui, însă nu trebuie să abuzăm de intelect.

Avem nevoie să învăţăm să nu abuzăm de minte. Abuzează de Minte cine vrea să studieze teoriile diferitelor vocaţii, cine vrea să facă rău altora cu Intelectul, cine exercită violenţă asupra Minţii altora etc., etc., etc.

Este necesar să se studieze materiile profesionale şi materiile spirituale pentru a avea o Minte Echilibrată.

Este urgent să se ajungă la Sinteza Intelectuală şi la Sinteza Spirituală, dacă dorim cu adevărat o Minte Echilibrată.

Profesorii şi profesoarele din şcoli, colegii, universităţi etc., trebuie să studieze profund a noastră „Psihologie Revoluţionară” dacă doresc cu adevărat să-şi conducă elevii pe Calea Revoluţiei Fundamentale.

Este necesar ca elevii să dobândească Fiinţa Spirituală, să dezvolte în ei înşişi Fiinţa Adevărată, pentru ca să iasă din şcoală transformaţi în indivizi responsabili şi nu în şarlatani stupizi.

La nimic nu serveşte Înţelepciunea fără Iubire. Intelectul fără Iubire produce doar Şarlatani.

Înţelepciunea în ea însăşi este Substanţă Atomică, Capital Atomic, care trebuie să fie administrată doar de către indivizi plini de Iubire Adevărată."

( Samael Aun Weor )

sursa:http://www.samael.org

A sti sa asculti

"În lume există mulţi oratori care uimesc prin elocvenţa lor, însă puţine sunt persoanele care ştiu să asculte. A şti să asculţi este foarte dificil, în realitate puţine sunt persoanele care ştiu cu adevărat să asculte.

Când vorbeşte profesorul, profesoara, conferenţiarul, auditoriul pare a fi foarte atent, ca şi cum ar urmări detaliat fiecare cuvânt al oratorului. Totul dă impresia că ascultă, că se află în stare de alertă, însă în fondul psihologic al fiecărui individ există un secretar care traduce fiecare cuvânt al oratorului.

Acest secretar este Eul, Eu Însumi, Sinele Însuşi. Munca numitului secretar constă în a interpreta greşit, în a traduce rău cuvintele oratorului.

Eul traduce în acord cu prejudecăţile, preconceptele, temerile, orgoliile, neliniştile, ideile, memoriile sale etc., etc., etc.

Elevii din şcoală, elevele, indivizii care constituie la un loc auditoriul care ascultă, în realitate nu-l ascultă pe orator. Se ascultă pe ei înşişi, îşi ascultă propriul Ego, pe mult iubitul lor Ego machiavelic care nu este dispus să accepte Realul, Adevărul, Esenţialul.

Doar în stare de alertă noutate, cu Mintea spontană, liberă de greutatea trecutului, în stare de deplină receptivitate, putem realmente să ascultăm fără intervenţia acestui prost secretar de rău augur numit Eu, Eu însumi, Sine Însuşi, Ego.

Când Mintea este condiţionată de memorie, repetă doar ceea ce are acumulat.

Mintea condiţionată de experienţa atâtor şi atâtor zile trecute poate vedea prezentul doar prin lentilele tulburi ale trecutului.

Dacă dorim să ştim să ascultăm, dacă dorim să învăţăm să ascultăm pentru a descoperi noul, trebuie să trăim în acord cu Filozofia Momentaneităţii.

Este urgent să trăim clipă de clipă, fără grijile trecutului şi fără proiectele viitorului.

Adevărul este necunoscutul clipă de clipă. Minţile noastre trebuie să fie mereu alerte, în atenţie deplină, libere de prejudecăţi, preconcepte, cu scopul de a fi cu adevărat receptive.

Profesorii şi profesoarele de la şcoală trebuie să-i înveţe pe elevii şi elevele lor profunda semnificaţie care este cuprinsă în ceea ce se numeşte a Şti să Asculţi.

Este necesar să se înveţe a se trăi înţelept, să rafinăm simţurile noastre, să rafinăm conduita noastră, gândurile noastre, sentimentele noastre.

Nu ne ajută la nimic să avem o mare cultură academică dacă nu ştim asculta, dacă nu suntem capabili de a descoperi noul din moment în moment.

Avem nevoie să ne rafinăm atenţia, să ne rafinăm deprinderile, pe noi ca persoane, lucrurile etc., etc., etc.

Este imposibil a fi cu adevărat rafinat, când nu se ştie asculta.

Minţile brute, grosolane, deteriorate, degenerate, nu ştiu niciodată să asculte, niciodată nu ştiu să descopere noul. Aceste Minţi doar înţeleg greşit traducerile absurde ale acestui Secretar Satanic numit Eu, Eu Însumi, Ego.

A fi rafinat este ceva foarte dificil, şi cere o atenţie deplină. Cineva poate fi o persoană foarte rafinată în modă, îmbrăcăminte, haine, grădini, automobile, prietenii şi totuşi să continue în intimitatea sa să fie grosolan, necioplit, insuportabil.

Cine ştie să trăiască clipă de clipă merge cu adevărat pe Calea Adevăratului Rafinament.
Cine are Mintea receptivă, spontană, integră, alertă, merge pe Cărarea Autenticului Rafinament.

Cine se deschide la tot ceea ce este nou abandonând greutatea trecutului, preconceptele, prejudecăţile, neîncrederile, fanatismele etc., merge triumfător pe Calea Legitimului Rafinament.

Mintea Degenerată trăieşte îmbuteliată în trecut, în prejudecăţi, orgoliu, amor propriu, preconcepte etc., etc.

Mintea degenerată nu ştie să vadă noul, nu ştie să asculte, este condiţionată de amorul propriu.

Fanaticii marxism-leninismului nu acceptă noul. Nu admit a Patra Caracteristică a tuturor lucrurilor, a Patra Dimensiune, din amor propriu. Se iubesc prea mult pe ei înşişi, se ataşează de propriile lor teorii materialiste absurde şi când îi situăm pe terenul faptelor concrete, când le demonstrăm absurditatea sofismelor lor, ridică braţul stâng, privesc acele ceasului lor de mână, invocă o scuză evazivă şi pleacă.

Acestea sunt Minţi degenerate, ramolite, care nu ştiu să asculte, care nu ştiu să descopere noul, care nu acceptă realitatea pentru că sunt îmbuteliate în amor propriu. Minţi care se iubesc prea mult pe ele însele, Minţi care nu cunosc rafinamentele culturale, Minţi grosolane, Minţi necioplite care îl ascultă doar pe Iubitul lor Ego.

Educaţia Fundamentală învaţă cum să asculţi, învaţă cum să trăieşti înţelept.

Profesorii şi profesoarele din şcoli, colegii şi universităţi, trebuie să îi înveţe pe elevii şi pe elevele lor Calea Autentică a Adevăratului Rafinament Vital.

Nu ajută la nimic să stai zece sau cincisprezece ani în şcoli, colegii şi universităţi, dacă atunci când ieşi eşti în interior un adevărat porc în gândurile, ideile, sentimentele şi obiceiurile tale.

Este nevoie urgent de Educaţia Fundamentală, pentru că noile generaţii înseamnă începutul unei Noi Ere.

A venit ora Revoluţiei Adevărate, a venit momentul Revoluţiei Fundamentale.

Trecutul este trecut şi deja şi-a dat fructele sale. Avem nevoie să înţelegem profunda semnificaţie a momentului în care trăim."

( Samael Aun Weor )

sursa:http://www.samael.org

Ambitia

Ambiţia are diferite cauze, şi una dintre ele este ceea ce se cheamă TEAMĂ.

Băiatul umil care în parcurile luxoaselor oraşe lustruieşte încălţămintea orgolioşilor domni, ar putea să se transforme în hoţ dacă ar ajunge să simtă Teama de sărăcie, Teama de sine însuşi, Teama pentru viitorul său.

Croitoreasa umilă care munceşte în fastuosul magazin al magnatului, ar putea să se transforme în hoaţă sau prostituată de la o zi la alta, dacă ar ajunge să simtă Teamă pentru viitor, Teamă de viaţă, Teamă de bătrâneţe, Teamă de sine însăşi etc., etc., etc.

Elegantul chelner al restaurantului de lux sau al marelui hotel ar putea să se transforme într-un gangster, într-un atacator de bănci sau într-un hoţ subtil, dacă din nefericire ar ajunge să simtă Teamă de sine însuşi, de umila sa poziţie de chelner, de propriul său viitor, etc.

Insecta nesemnificativă aspiră să fie elefant. Bietul angajat de la tejghea care serveşte clientela, şi care cu răbdare ne arată cravata, cămaşa, pantofii, făcând multe reverenţe şi zâmbind cu o prefăcută amabilitate, aspiră la ceva mai mult, pentru că are Teamă, multă Teamă, Teamă de sărăcie, Teamă pentru viitorul său întunecat, Teamă de bătrâneţe etc.

Ambiţia este cu multe feţe. Ambiţia are faţă de sfânt şi faţă de diavol, faţă de bărbat şi faţă de femeie, faţă de interes şi faţă de dezinteres, faţă de virtuos şi faţă de păcătos.

Există Ambiţie în acela care vrea să se căsătorească, şi în acel bătrân burlac incorigibil care detestă căsătoria.

Există Ambiţie în acela care doreşte cu o nebunie infinită să fie „cineva”, să se facă remarcat, să urce, şi există Ambiţie în acela care se face anahoret, care nu doreşte nimic din această lume, pentru că unica sa Ambiţie este să dobândească Cerul, să se elibereze etc.

Există Ambiţii Terestre şi Ambiţii Spirituale. Uneori Ambiţia foloseşte masca dezinteresului şi a sacrificiului.

Cine nu aspiră la această lume mârşavă şi mizerabilă, aspiră la cealaltă; şi cine nu aspiră la bani, aspiră la puteri psihice.

Eului, lui Eu Însumi, lui Sine Însuşi, îi place să ascundă Ambiţia, să o pună în ascunzişurile cele mai secrete ale minţii, iar apoi spune: „Eu nu aspir la nimic, eu îmi iubesc semenii, eu lucrez dezinteresat pentru binele tuturor celorlaltor fiinţe umane”.

Politicianul, „vulpoiul” care le cunoaşte pe toate, uimeşte uneori mulţimea cu operele sale aparent dezinteresate, însă când îşi abandonează serviciul, este normal ca el să iasă din ţara sa cu câteva milioane de dolari.

Ambiţia deghizată cu masca dezinteresului reuşeşte să-i păcălească până şi pe oamenii cei mai isteţi.

Există în lume mulţi oameni care doar se ambiţionează să nu fie ambiţioşi.

Sunt mulţi oamenii care renunţă la toate fasturile şi vanităţile lumii pentru că aspiră doar la propria lor Auto-Perfecţiune Intimă.

Penitentul care merge în genunchi până la templu şi care se biciuieşte plin de credinţă, aparent nu are ambiţii pentru nimic şi chiar îşi oferă luxul de a da fără a lua de la nimeni, însă este clar că aspiră la miracol, la vindecare, la sănătate pentru el însuşi sau pentru vreo rudă sau poate la salvarea eternă.

Noi îi admirăm pe oamenii cu adevărat religioşi, însă deplângem faptul că nu-şi iubesc religia cu un dezinteres total.

Sfintele religii, sectele sublime, ordinele, societăţile spirituale etc. merită iubirea noastră dezinteresată.

Este foarte greu să găseşti în această lume o persoană care să-şi iubească religia, şcoala, secta etc., dezinteresat. Acest lucru este lamentabil.

Toată lumea este plină de ambiţii. Hitler s-a lansat în război din ambiţie.

Toate războaiele îşi au originea în Teamă şi Ambiţie. Toate problemele cele mai grave din viaţă îşi au originea în Ambiţie.

Toată lumea trăieşte în luptă cu toată lumea, datorită Ambiţiei, unii contra altora şi toţi împotriva tuturor.

Orice persoană aspiră să fie ceva în viaţă, persoanele de o anumită vârstă, profesori, părinţi, tutori etc. îi stimulează pe copii, copile, domnişoare, tineri etc. să urmeze drumul îngrozitor al Ambiţiei.

Cei mai în vârstă le spun elevilor şi elevelor: „Trebuie să fii cineva în viaţă, să te îmbogăţeşti, să te căsătoreşti cu persoane milionare, să fii puternic etc., etc.”

Vechile generaţii, oribile, urâte, demodate, doresc ca noile generaţii să fie de asemenea ambiţioase, urâte şi oribile ca şi ele.

Cel mai grav din toate acestea este că noua generaţie se lasă manipulată şi de asemenea se lasă condusă pe acest drum oribil al Ambiţiei.

Profesorii şi profesoarele trebuie să-i înveţe pe elevi şi pe eleve că nici o muncă cinstită nu merită dispreţ, este absurd să-l privim cu dispreţ pe şoferul de taxi, pe angajatul de la tejghea, pe ţăran, pe lustrangiul de pantofi etc.

Orice muncă umilă este frumoasă. Orice muncă umilă este necesară în viaţa socială. Nu toţi ne naştem pentru a fi ingineri, guvernatori, preşedinţi, doctori, avocaţi etc.

În conglomeratul social este nevoie de toate muncile, de toate oficiile. Nici o muncă cinstită nu poate fi dispreţuită niciodată.

În viaţa practică fiecare fiinţă umană serveşte la ceva, şi important este a se şti la ce serveşte fiecare.

Este datoria profesorilor şi a profesoarelor de a descoperi Vocaţia fiecărui elev şi de a-l orienta în acest sens.

Acela care munceşte în viaţă în acord cu Vocaţia sa, va munci cu Iubire Adevărată şi fără Ambiţie.

Iubirea trebuie să ia locul Ambiţiei. Vocaţia este ceea ce ne place cu adevărat, acea profesie pe care o facem cu bucurie, deoarece este ceea ce ne mulţumeşte, este ceea ce iubim.

Din păcate, în viaţa modernă, oamenii lucrează în silă şi din ambiţie, deoarece fac munci care nu corespund Vocaţiei lor.

Când cineva lucrează în ceea ce îi place, în Vocaţia sa Adevărată, o face cu iubire, pentru că îşi iubeşte Vocaţia, deoarece aptitudinile sale în viaţă sunt cu exactitate cele ale Vocaţiei sale.

Tocmai aceasta este treaba profesorilor: a şti să-i orienteze pe elevi şi pe eleve, să le descopere aptitudinile, şi să-i orienteze pe Drumul Autenticei lor Vocaţii."

( Samael Aun Weor )
sursa:http://www.samael.org

Disciplina

"Profesorii din şcoli, licee şi universităţi acordă foarte mare importanţă Disciplinei, iar noi trebuie să o studiem minuţios în acest capitol.

Toţi aceia care am trecut prin şcoli, licee, universităţi etc., ştim foarte bine ce sunt diferitele discipline, reguli, bâte, dojeniri, etc., etc., etc.

Disciplina este ceea ce se numeşte CULTIVAREA REZISTENŢEI. Pe profesorii din şcoală îi încântă să cultive rezistenţa.

Ne învaţă să ne împotrivim, să edificăm ceva în detrimentul a altceva. Ne învaţă să rezistăm tentaţiilor carnale şi ne biciuim şi facem penitenţă pentru a rezista. Ne învaţă să rezistăm tentaţiilor pe care le aduce Lenea, tentaţiilor de a nu studia, de a nu merge la şcoală, de a ne juca, de a râde, de a ne bate joc de profesori, de a viola regulamentele etc., etc., etc.

Profesorii şi profesoarele au concepţia greşită că prin intermediul Disciplinei putem să înţelegem necesitatea de a respecta ordinea în şcoală, necesitatea de a studia, de a păstra ţinuta corespunzătoare în faţa profesorilor, de a ne purta bine cu colegii etc., etc., etc.

Există printre oameni concepţia greşită, potrivit căreia, cu cât ne împotrivim mai mult, cu cât respingem mai mult, cu atât devenim mai înţelegători, mai liberi, mai compleţi, mai victorioşi.

Oamenii nu vor să-şi dea seama că cu cât luptăm mai mult împotriva a ceva, cu cât ne împotrivim mai mult, cu cât respingem mai mult, cu atât Înţelegem mai puţin.

Dacă luptăm împotriva viciului băuturii, aceasta va dispărea pentru un timp; însă cum nu l-am înţeles profund, în toate nivelele Minţii, acesta se va întoarce când lăsăm garda jos şi vom bea o dată pentru întreg anul.

Dacă respingem viciul Fornicării, pentru un timp vom fi foarte Caşti în aparenţă, chiar şi atunci când în alte Nivele ale Minţii continuăm să fim înspăimântător de ridicoli, aşa cum o pot demonstra visele erotice şi poluţiile nocturne. Iar apoi, revenim cu mai multă forţă la vechile noastre aventuri de fornicări neruşinate, datorită faptului concret de a nu fi înţeles profund ceea ce este Fornicarea.

Mulţi sunt cei care se împotrivesc Lăcomiei, cei care luptă împotriva ei, cei care se disciplinează împotriva ei urmând determinate norme de conduită; însă cum nu au înţeles cu adevărat întreg procesul Lăcomiei, se dovedeşte că, de fapt, lăcomesc să nu fie lacomi.

Mulţi sunt cei care se disciplinează împotriva Mâniei, cei care învaţă a-i rezista, însă aceasta continuă să existe în alte Nivele ale Minţii Subconştiente chiar şi atunci când în aparenţă a dispărut din caracterul nostru şi la cea mai mică neglijare a gardei, Subconştientul ne trădează iar atunci tunăm şi fulgerăm plini de Mânie, când ne aşteptăm cel mai puţin, şi poate pentru un motiv fără cea mai mică importanţă.

Mulţi sunt cei care se disciplinează împotriva Geloziei, iar în final cred că deja au înăbuşit-o; însă cum nu au înţeles-o, este clar că aceasta apare din nou în scenă, exact când o credeam moartă de-a binelea.

Doar cu lipsa completă a Disciplinelor, doar în Libertate Autentică, răsare în Minte VÂLVĂTAIA ARZĂTOARE A ÎNŢELEGERII.

Libertatea Creatoare nu poate exista niciodată într-o carcasă. Avem nevoie de Libertate pentru a înţelege integral Defectele noastre Psihologice. Avem nevoie urgent să dărâmăm zidurile şi să rupem gratiile de fier pentru a fi liberi.

Trebuie să experimentăm prin noi înşine tot ceea ce ne-au spus profesorii noştri la şcoală şi părinţii noştri că este bun şi util. Nu ajunge să învăţăm pe de rost şi să Imităm. Avem nevoie să înţelegem.

Întreg efortul profesorilor şi profesoarelor trebuie să se dirijeze spre Conştiinţa elevilor. Trebuie să se străduiască pentru ca ei să intre pe Drumul Înţelegerii.

Nu este suficient să le spui elevilor că trebuie să facă aceasta sau aceea. Este necesar ca elevii să înveţe să fie liberi pentru ca să poată, prin ei înşişi, să examineze, să studieze, să analizeze toate valorile, toate lucrurile despre care lumea a spus că sunt benefice şi utile, nobile, şi nu doar să le accepte şi să le imite.

Oamenii nu vor să descopere prin ei înşişi că au minţile închise, neghioabe, minţi care nu vor să verifice, minţi mecanice care nu cercetează niciodată şi care doar imită.

Este necesar, este urgent, este indispensabil ca elevii şi elevele de la cea mai fragedă vârstă până în momentul abandonării sălilor de clasă, să se bucure de Adevărata Libertate pentru a descoperi prin ei înşişi, pentru a verifica, pentru a înţelege, şi nu să fie îngrădiţi de zidurile abjecte ale interdicţiilor, dojenilor şi disciplinelor.

Dacă elevilor li se spune ceea ce trebuie să facă şi ceea ce nu trebuie să facă şi nu li se permite să Înţeleagă şi să Experimenteze, atunci unde se află Inteligenţa lor? Care este oportunitatea care i s-a dat Inteligenţei?

La ce foloseşte atunci să treci examene, să te îmbraci foarte bine, să ai mulţi prieteni, dacă nu suntem inteligenţi?

Inteligenţa vine la noi doar atunci când suntem cu Adevărat Liberi pentru a investiga prin noi înşine, pentru a înţelege, pentru a analiza independent, fără teama de a fi dojenit şi fără Nuiaua Disciplinei.

Elevii fricoşi, speriaţi, supuşi la o Disciplină teribilă, niciodată nu vor putea şti, niciodată nu ar putea fi Inteligenţi.

În ziua de azi, unicul lucru care îi interesează pe părinţi şi pe profesori, este ca elevii şi elevele să facă o carieră, să devină medici, avocaţi, ingineri, funcţionari, adică Roboţi Vii, şi apoi să se căsătorească şi să se transforme, pe deasupra, în maşini de făcut copii, şi aceasta este tot.

Când băieţii sau fetele doresc să facă ceva nou, ceva diferit, când simt nevoia de a ieşi din această carcasă de prejudecaţi, obiceiuri învechite, discipline, tradiţii de familie sau de naţiune etc., atunci părinţii strâng mai mult gratiile închisorii şi îi spun băiatului sau fetei: „Nu face asta! Nu suntem dispuşi să te sprijinim în acest lucru. Aceste lucruri sunt nebunii” etc., etc.,etc.

Rezultatul: băiatul sau fata este formal deţinut în temniţa Disciplinelor, a tradiţiilor, a obiceiurilor învechite, a ideilor decrepite etc.

Educaţia Fundamentală învaţă să concilieze ORDINEA cu LIBERTATEA.

Ordinea fără Libertate este Tiranie. Libertatea fără Ordine este Anarhie.

Libertate şi Ordine combinate înţelept constituie baza Educaţiei Fundamentale.

Elevii trebuie să se bucure de Libertate perfectă pentru a verifica prin ei înşişi, pentru a cerceta, pentru a descoperi ceea ce realmente, ceea ce cu siguranţă sunt prin ei înşişi, şi ceea ce pot face în viaţă.

Elevii şi elevele, soldaţii şi poliţiştii, şi în general toate acele persoane care trebuie să trăiască supuse unor Discipline riguroase, obişnuiesc să devină crude, insensibile la durerea umană, nemiloase.

Disciplina distruge Sensibilitatea Umană şi acest lucru este deja pe deplin demonstrat prin observaţie şi prin experienţă.

Datorită atâtor discipline şi regulamente, oamenii acestei epoci şi-au pierdut total Sensibilitatea şi au devenit nemiloşi şi cruzi.

Pentru a fi cu adevărat liberi, este nevoie să fim foarte Sensibili şi Umani.

În şcoli şi universităţi elevii sunt învăţaţi să stea atenţi pentru a evita dojana, trasul de urechi, lovitura cu băţul sau cu liniarul etc., etc., etc., însă din nefericire nu sunt învăţaţi să înţeleagă cu adevărat ceea ce este ATENŢIA CONŞTIENTĂ.

Prin disciplină elevul este atent şi cheltuieşte Energie Creatoare de multe ori în mod inutil.

ENERGIA CREATOARE este tipul cel mai subtil de Forţă fabricată de Maşina Organică.

Noi mâncăm şi bem, şi toate procesele digestiei sunt, în fond, procese de subtilizare, în care materiile brute se transformă în materii şi forţe utile.

Energia Creatoare este tipul de materie şi de forţă cea mai subtilă elaborată de organism.

Dacă ştim să avem Atenţie Conştientă, putem economisi Energie Creatoare. Din nefericire, profesorii şi profesoarele nu îi învaţă pe discipolii lor ceea ce este Atenţia Conştientă.

Oriunde ne orientăm atenţia cheltuim Energie Creatoare. Putem economisi această Energie dacă ne distribuim atenţia, dacă nu ne identificăm cu lucrurile, cu persoanele, cu ideile.

Când noi ne identificăm cu persoanele, cu lucrurile, cu ideile, uităm de noi înşine şi atunci pierdem Energia Creatoare în forma cea mai jalnică.

Este urgent a se cunoaşte că trebuie să economisim Energia Creatoare pentru a ne Trezi Conştiinţa şi că Energia Creatoare este potenţialul viu, vehiculul Conştiinţei, instrumentul pentru a trezi Conştiinţa.

Când învăţăm să nu uităm de noi înşine, când învăţăm să distribuim atenţia între SUBIECT, OBIECT ŞI LOC, economisim Energie Creatoare pentru a trezi Conştiinţa.

Este necesar să se înveţe a se manevra Atenţia pentru a se trezi Conştiinţa, însă elevii şi elevele nu ştiu nimic despre aceasta, pentru că profesorii şi profesoarele lor nu i-au învăţat.

Când învăţăm să utilizăm Atenţia în mod Conştient, atunci Disciplina este de prisos.

Elevul şi eleva atenţi la orele lor, la lecţiile lor, la ordine, nu au nevoie de nici un fel de Disciplină.

Este urgent ca profesorii să înţeleagă necesitatea de a îmbina inteligent Libertatea cu Ordinea, şi aceasta este posibil prin intermediul Atenţiei Conştiente.

Atenţia Conştientă exclude ceea ce se cheamă IDENTIFICARE; când ne identificăm cu persoanele, cu lucrurile, cu ideile, apare FASCINAŢIA, iar aceasta din urmă produce SOMNUL CONŞTIINŢEI.

Trebuie să ştii să fii atent fără a te identifica. Când suntem atenţi la ceva sau la cineva şi uităm de noi înşine, rezultatul este Fascinaţia şi Somnul Conştiinţei.

Observaţi cu atenţie un cinefil. Este adormit, ignoră tot, se ignoră pe sine însuşi, este sec, pare un somnambul, visează despre filmul pe care îl vede, cu eroul filmului.

Elevii şi elevele trebuie să devină atenţi la ore, fără să uite de ei înşişi, pentru a nu cădea în Somnul înspăimântător al Conştiinţei.

Elevul trebuie să se vadă pe sine însuşi în scenă, când dă un examen sau când se află la panou sau la tablă din ordinul profesorului, sau când studiază sau se odihneşte ori se joacă cu colegii lui.

Atenţia divizată în trei părţi, Subiect, Obiect şi Loc, este de fapt Atenţie Conştientă.

Când nu comitem eroarea de a ne identifica cu persoanele, cu lucrurile, cu ideile etc., economisim Energie Creatoare şi accelerăm în noi Trezirea Conştiinţei.

Cine doreşte să-şi Trezească Conştiinţa în Lumile Superioare, trebuie să înceapă prin a se trezi aici şi acum.

Când elevul comite eroarea de a se identifica cu persoanele, cu lucrurile, cu ideile, când comite eroarea de a uita de sine însuşi, atunci cade în Fascinaţie şi în Somn.

Disciplina nu-i învaţă pe elevi să aibă Atenţie Conştientă. Disciplina este o adevărată închisoare pentru Minte. Elevii şi elevele trebuie să înveţe să manevreze Atenţia Conştientă încă de pe băncile şcolii, pentru ca mai târziu, în viaţa practică, în afara şcolii, să nu comită eroarea de a uita de ei înşişi.

Omul care uită de el însuşi în faţa unui insultator se Identifică cu el, se Fascinează, cade în Somnul Conştiinţei, iar atunci răneşte sau ucide şi merge la închisoare în mod inevitabil.

Acela care nu se lasă fascinat de insultator, acela care nu se identifică cu el, acela care nu uită de sine însuşi, acela care ştie să aibă Atenţie Conştientă, ar fi incapabil să acorde valoare cuvintelor insultatorului, sau incapabil de a-l răni ori ucide.

Toate greşelile pe care fiinţa umană le comite în viaţă, se datorează uitării de sine însăşi, faptului că se Identifică, se Fascinează şi cade în Somn.

Cel mai bine ar fi pentru tineri, pentru elevi, să li se predea TREZIREA CONŞTIINŢEI în loc de a-i subjuga cu atâtea discipline absurde."

( Samael Aun Weor )

sursa:http://www.samael.org