Disciplina

"Profesorii din şcoli, licee şi universităţi acordă foarte mare importanţă Disciplinei, iar noi trebuie să o studiem minuţios în acest capitol.

Toţi aceia care am trecut prin şcoli, licee, universităţi etc., ştim foarte bine ce sunt diferitele discipline, reguli, bâte, dojeniri, etc., etc., etc.

Disciplina este ceea ce se numeşte CULTIVAREA REZISTENŢEI. Pe profesorii din şcoală îi încântă să cultive rezistenţa.

Ne învaţă să ne împotrivim, să edificăm ceva în detrimentul a altceva. Ne învaţă să rezistăm tentaţiilor carnale şi ne biciuim şi facem penitenţă pentru a rezista. Ne învaţă să rezistăm tentaţiilor pe care le aduce Lenea, tentaţiilor de a nu studia, de a nu merge la şcoală, de a ne juca, de a râde, de a ne bate joc de profesori, de a viola regulamentele etc., etc., etc.

Profesorii şi profesoarele au concepţia greşită că prin intermediul Disciplinei putem să înţelegem necesitatea de a respecta ordinea în şcoală, necesitatea de a studia, de a păstra ţinuta corespunzătoare în faţa profesorilor, de a ne purta bine cu colegii etc., etc., etc.

Există printre oameni concepţia greşită, potrivit căreia, cu cât ne împotrivim mai mult, cu cât respingem mai mult, cu atât devenim mai înţelegători, mai liberi, mai compleţi, mai victorioşi.

Oamenii nu vor să-şi dea seama că cu cât luptăm mai mult împotriva a ceva, cu cât ne împotrivim mai mult, cu cât respingem mai mult, cu atât Înţelegem mai puţin.

Dacă luptăm împotriva viciului băuturii, aceasta va dispărea pentru un timp; însă cum nu l-am înţeles profund, în toate nivelele Minţii, acesta se va întoarce când lăsăm garda jos şi vom bea o dată pentru întreg anul.

Dacă respingem viciul Fornicării, pentru un timp vom fi foarte Caşti în aparenţă, chiar şi atunci când în alte Nivele ale Minţii continuăm să fim înspăimântător de ridicoli, aşa cum o pot demonstra visele erotice şi poluţiile nocturne. Iar apoi, revenim cu mai multă forţă la vechile noastre aventuri de fornicări neruşinate, datorită faptului concret de a nu fi înţeles profund ceea ce este Fornicarea.

Mulţi sunt cei care se împotrivesc Lăcomiei, cei care luptă împotriva ei, cei care se disciplinează împotriva ei urmând determinate norme de conduită; însă cum nu au înţeles cu adevărat întreg procesul Lăcomiei, se dovedeşte că, de fapt, lăcomesc să nu fie lacomi.

Mulţi sunt cei care se disciplinează împotriva Mâniei, cei care învaţă a-i rezista, însă aceasta continuă să existe în alte Nivele ale Minţii Subconştiente chiar şi atunci când în aparenţă a dispărut din caracterul nostru şi la cea mai mică neglijare a gardei, Subconştientul ne trădează iar atunci tunăm şi fulgerăm plini de Mânie, când ne aşteptăm cel mai puţin, şi poate pentru un motiv fără cea mai mică importanţă.

Mulţi sunt cei care se disciplinează împotriva Geloziei, iar în final cred că deja au înăbuşit-o; însă cum nu au înţeles-o, este clar că aceasta apare din nou în scenă, exact când o credeam moartă de-a binelea.

Doar cu lipsa completă a Disciplinelor, doar în Libertate Autentică, răsare în Minte VÂLVĂTAIA ARZĂTOARE A ÎNŢELEGERII.

Libertatea Creatoare nu poate exista niciodată într-o carcasă. Avem nevoie de Libertate pentru a înţelege integral Defectele noastre Psihologice. Avem nevoie urgent să dărâmăm zidurile şi să rupem gratiile de fier pentru a fi liberi.

Trebuie să experimentăm prin noi înşine tot ceea ce ne-au spus profesorii noştri la şcoală şi părinţii noştri că este bun şi util. Nu ajunge să învăţăm pe de rost şi să Imităm. Avem nevoie să înţelegem.

Întreg efortul profesorilor şi profesoarelor trebuie să se dirijeze spre Conştiinţa elevilor. Trebuie să se străduiască pentru ca ei să intre pe Drumul Înţelegerii.

Nu este suficient să le spui elevilor că trebuie să facă aceasta sau aceea. Este necesar ca elevii să înveţe să fie liberi pentru ca să poată, prin ei înşişi, să examineze, să studieze, să analizeze toate valorile, toate lucrurile despre care lumea a spus că sunt benefice şi utile, nobile, şi nu doar să le accepte şi să le imite.

Oamenii nu vor să descopere prin ei înşişi că au minţile închise, neghioabe, minţi care nu vor să verifice, minţi mecanice care nu cercetează niciodată şi care doar imită.

Este necesar, este urgent, este indispensabil ca elevii şi elevele de la cea mai fragedă vârstă până în momentul abandonării sălilor de clasă, să se bucure de Adevărata Libertate pentru a descoperi prin ei înşişi, pentru a verifica, pentru a înţelege, şi nu să fie îngrădiţi de zidurile abjecte ale interdicţiilor, dojenilor şi disciplinelor.

Dacă elevilor li se spune ceea ce trebuie să facă şi ceea ce nu trebuie să facă şi nu li se permite să Înţeleagă şi să Experimenteze, atunci unde se află Inteligenţa lor? Care este oportunitatea care i s-a dat Inteligenţei?

La ce foloseşte atunci să treci examene, să te îmbraci foarte bine, să ai mulţi prieteni, dacă nu suntem inteligenţi?

Inteligenţa vine la noi doar atunci când suntem cu Adevărat Liberi pentru a investiga prin noi înşine, pentru a înţelege, pentru a analiza independent, fără teama de a fi dojenit şi fără Nuiaua Disciplinei.

Elevii fricoşi, speriaţi, supuşi la o Disciplină teribilă, niciodată nu vor putea şti, niciodată nu ar putea fi Inteligenţi.

În ziua de azi, unicul lucru care îi interesează pe părinţi şi pe profesori, este ca elevii şi elevele să facă o carieră, să devină medici, avocaţi, ingineri, funcţionari, adică Roboţi Vii, şi apoi să se căsătorească şi să se transforme, pe deasupra, în maşini de făcut copii, şi aceasta este tot.

Când băieţii sau fetele doresc să facă ceva nou, ceva diferit, când simt nevoia de a ieşi din această carcasă de prejudecaţi, obiceiuri învechite, discipline, tradiţii de familie sau de naţiune etc., atunci părinţii strâng mai mult gratiile închisorii şi îi spun băiatului sau fetei: „Nu face asta! Nu suntem dispuşi să te sprijinim în acest lucru. Aceste lucruri sunt nebunii” etc., etc.,etc.

Rezultatul: băiatul sau fata este formal deţinut în temniţa Disciplinelor, a tradiţiilor, a obiceiurilor învechite, a ideilor decrepite etc.

Educaţia Fundamentală învaţă să concilieze ORDINEA cu LIBERTATEA.

Ordinea fără Libertate este Tiranie. Libertatea fără Ordine este Anarhie.

Libertate şi Ordine combinate înţelept constituie baza Educaţiei Fundamentale.

Elevii trebuie să se bucure de Libertate perfectă pentru a verifica prin ei înşişi, pentru a cerceta, pentru a descoperi ceea ce realmente, ceea ce cu siguranţă sunt prin ei înşişi, şi ceea ce pot face în viaţă.

Elevii şi elevele, soldaţii şi poliţiştii, şi în general toate acele persoane care trebuie să trăiască supuse unor Discipline riguroase, obişnuiesc să devină crude, insensibile la durerea umană, nemiloase.

Disciplina distruge Sensibilitatea Umană şi acest lucru este deja pe deplin demonstrat prin observaţie şi prin experienţă.

Datorită atâtor discipline şi regulamente, oamenii acestei epoci şi-au pierdut total Sensibilitatea şi au devenit nemiloşi şi cruzi.

Pentru a fi cu adevărat liberi, este nevoie să fim foarte Sensibili şi Umani.

În şcoli şi universităţi elevii sunt învăţaţi să stea atenţi pentru a evita dojana, trasul de urechi, lovitura cu băţul sau cu liniarul etc., etc., etc., însă din nefericire nu sunt învăţaţi să înţeleagă cu adevărat ceea ce este ATENŢIA CONŞTIENTĂ.

Prin disciplină elevul este atent şi cheltuieşte Energie Creatoare de multe ori în mod inutil.

ENERGIA CREATOARE este tipul cel mai subtil de Forţă fabricată de Maşina Organică.

Noi mâncăm şi bem, şi toate procesele digestiei sunt, în fond, procese de subtilizare, în care materiile brute se transformă în materii şi forţe utile.

Energia Creatoare este tipul de materie şi de forţă cea mai subtilă elaborată de organism.

Dacă ştim să avem Atenţie Conştientă, putem economisi Energie Creatoare. Din nefericire, profesorii şi profesoarele nu îi învaţă pe discipolii lor ceea ce este Atenţia Conştientă.

Oriunde ne orientăm atenţia cheltuim Energie Creatoare. Putem economisi această Energie dacă ne distribuim atenţia, dacă nu ne identificăm cu lucrurile, cu persoanele, cu ideile.

Când noi ne identificăm cu persoanele, cu lucrurile, cu ideile, uităm de noi înşine şi atunci pierdem Energia Creatoare în forma cea mai jalnică.

Este urgent a se cunoaşte că trebuie să economisim Energia Creatoare pentru a ne Trezi Conştiinţa şi că Energia Creatoare este potenţialul viu, vehiculul Conştiinţei, instrumentul pentru a trezi Conştiinţa.

Când învăţăm să nu uităm de noi înşine, când învăţăm să distribuim atenţia între SUBIECT, OBIECT ŞI LOC, economisim Energie Creatoare pentru a trezi Conştiinţa.

Este necesar să se înveţe a se manevra Atenţia pentru a se trezi Conştiinţa, însă elevii şi elevele nu ştiu nimic despre aceasta, pentru că profesorii şi profesoarele lor nu i-au învăţat.

Când învăţăm să utilizăm Atenţia în mod Conştient, atunci Disciplina este de prisos.

Elevul şi eleva atenţi la orele lor, la lecţiile lor, la ordine, nu au nevoie de nici un fel de Disciplină.

Este urgent ca profesorii să înţeleagă necesitatea de a îmbina inteligent Libertatea cu Ordinea, şi aceasta este posibil prin intermediul Atenţiei Conştiente.

Atenţia Conştientă exclude ceea ce se cheamă IDENTIFICARE; când ne identificăm cu persoanele, cu lucrurile, cu ideile, apare FASCINAŢIA, iar aceasta din urmă produce SOMNUL CONŞTIINŢEI.

Trebuie să ştii să fii atent fără a te identifica. Când suntem atenţi la ceva sau la cineva şi uităm de noi înşine, rezultatul este Fascinaţia şi Somnul Conştiinţei.

Observaţi cu atenţie un cinefil. Este adormit, ignoră tot, se ignoră pe sine însuşi, este sec, pare un somnambul, visează despre filmul pe care îl vede, cu eroul filmului.

Elevii şi elevele trebuie să devină atenţi la ore, fără să uite de ei înşişi, pentru a nu cădea în Somnul înspăimântător al Conştiinţei.

Elevul trebuie să se vadă pe sine însuşi în scenă, când dă un examen sau când se află la panou sau la tablă din ordinul profesorului, sau când studiază sau se odihneşte ori se joacă cu colegii lui.

Atenţia divizată în trei părţi, Subiect, Obiect şi Loc, este de fapt Atenţie Conştientă.

Când nu comitem eroarea de a ne identifica cu persoanele, cu lucrurile, cu ideile etc., economisim Energie Creatoare şi accelerăm în noi Trezirea Conştiinţei.

Cine doreşte să-şi Trezească Conştiinţa în Lumile Superioare, trebuie să înceapă prin a se trezi aici şi acum.

Când elevul comite eroarea de a se identifica cu persoanele, cu lucrurile, cu ideile, când comite eroarea de a uita de sine însuşi, atunci cade în Fascinaţie şi în Somn.

Disciplina nu-i învaţă pe elevi să aibă Atenţie Conştientă. Disciplina este o adevărată închisoare pentru Minte. Elevii şi elevele trebuie să înveţe să manevreze Atenţia Conştientă încă de pe băncile şcolii, pentru ca mai târziu, în viaţa practică, în afara şcolii, să nu comită eroarea de a uita de ei înşişi.

Omul care uită de el însuşi în faţa unui insultator se Identifică cu el, se Fascinează, cade în Somnul Conştiinţei, iar atunci răneşte sau ucide şi merge la închisoare în mod inevitabil.

Acela care nu se lasă fascinat de insultator, acela care nu se identifică cu el, acela care nu uită de sine însuşi, acela care ştie să aibă Atenţie Conştientă, ar fi incapabil să acorde valoare cuvintelor insultatorului, sau incapabil de a-l răni ori ucide.

Toate greşelile pe care fiinţa umană le comite în viaţă, se datorează uitării de sine însăşi, faptului că se Identifică, se Fascinează şi cade în Somn.

Cel mai bine ar fi pentru tineri, pentru elevi, să li se predea TREZIREA CONŞTIINŢEI în loc de a-i subjuga cu atâtea discipline absurde."

( Samael Aun Weor )

sursa:http://www.samael.org