Intr-un imens abis
abnorm de mare,
o abnegatie in agonie zace;
absconsa, absistenta, chiar, abstracta.
La fel cum anagrama ambraseaza fraza
ardenta de o mare abolire
autotelic asumptia comite-o asertiune
si asaneaza ardentul arian ce striga
"Jos bigamia !", vorace, ilicit...
ce ilizibil provoac-un blam babelic.
Blazat, poetul cu recipisa-n mana,
ilariant si cu o voluptate-n culme ,
rosteste :
"Paradoxul pedantismului meu, IATA-L !"
( din caietul de a XI-a, a fiului meu Sorin Marian )
imagine: Odilon Redon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu