ros coelesis...

Când cerul încă nu terminase să-și adune r o g v a i v -ul la orizont...am ieșit să-ncerc roua .
Secase o parte de suflet, căutand într-o umbră a nopții.
Ros coelesis...îmi era dăruită să-mi spele tălpile greoaie.
Și-o adunam în batistă ca să pot să-mi răcoresc fruntea.
"Materia noastră este roua cea densă ";nu era de la mine șoapta.
Eu doar ascultam cum se foiesc frunzele plopilor.
Cineva/ceva din visul nopții încerca să iasă spre lumină, și a iscat în plopi un... viscol.
Plopii si Luiza , ningeau, viscoleau... împreună !
Teribil și șocant , ca-n toate întalnirile cu ea .
Și-ntr-un alt răsărit de soare !

"Desteptati-va, cantati de bucurie, voi cei ce salasluiti in pulbere! Caci roua Ta este roua de lumina si din sanul pamantului umbrele vor invia."
( Isaia 26:19 )