.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




sâmbătă, 25 februarie 2012

vineri, 24 februarie 2012

miercuri, 22 februarie 2012

"puterea"


„Multi ani am studiat si am practicat magia, alchimia, siintele oculte: eram fascinat de ideea ca o mana de oameni poate detine o putere imensa, care in nici un caz nu putea fi impartita cu restul omenirii fiindca ar fi fost deosebit de riscant sa lasi pe maini nepricepute acest enorm potential.
Am facut parte din societati secrete, mi-am bagat nasul prin secte exotice, am cumparat carti extrem de scumpe de pe piata neagra, mi-am petrecut o gramada de timp in ritualuri si invocatii.
O duceam intr-un du-te-vino de intrari si iesiri din grupuscule si confrerii, mereu entuziasmat ca ma intalnesc cu cineva care in sfarsit avea sa-mi dezvaluie misterele lumii nevazute, si de fiecare data deceptionat sa aflu, in final, ca majoritatea acestor oameni – chiar daca erau bine intentionati – abia daca urmau o dogma sau alta, cei mai multi se transformau in fanatici, tocmai pentru ca fanatismul este singura cale de a stinge indoiala care nu inceteaza niciodata sa atate sufletul omenesc.
E adevarat ca am descoperit si cateva ritualuri care functionau.
Insa am descoperit de asemenea ca acei care-si spuneau maestri si detinatori ai secretelor vietii, care sustineau ca stapanesc tehnici in stare sa dea oricarui om puterea de a obtine tot ce-si doreste, pierdusera complet legatura cu invataturile anticilor. „

( Paulo Coelho – Zahir )

miercurea fara cuvinte ( 37 )




(initiativa : intre vis si realitate )

marți, 21 februarie 2012

Nichita Stanescu - Testament


Mã cârpesc cu vorbe, cu substantive,
îmi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.

Iti scriu cu trupul meu viata
si mersul stelelor ti-l scriu.
Vocala cea mai lunga este ata
în care mortu-l cos, de viu.

Cãci trebuie sã dam si marturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
în dulce scriere tirzie
tinind alãturi morti si vii.

Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fãrã sã stim unde ne duce
în care dalbe viituri.

Incit nu stim cine traieste -
cuvintul poate, poate trupul.
Zapada alba Doamne, poate,
sau urma-n ea, pe care o lasa lupul…


*

tu


Strigai c-ai ratacit de inima ta ...
Ma opresc sa-ti trasez
pe pieptul dezgolit ,
semne si marcaje
pana-n "acel" loc
necunoscut si ciudat .


- pictura: Tomaz Rut

sâmbătă, 18 februarie 2012

Arsenie Boca


O, iartă-mi Doamne atâtea rugăciuni
Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea din Tine robul meu
Nu eu ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu,
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta
Îţi cer într-una să faci Tu, voia mea,
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vrei
Şi să-mi slujeşti în toate, să-mi dai fără să-mi iei,
Gândindu-mă că dacă îţi cant şi Te slavesc
Am drept să-ţi cer într-una să faci tot ce doresc.

O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta,
Nu tot cerându-ţi Ţie să fii Tu robul meu,
Ci Tu, cerându-mi mie, iar robul să fiu eu;
Să înţeleg că felul cel mai bun de-a mă ruga
E să doresc în toate să fie voia Ta.

AMIN!

vineri, 17 februarie 2012

"lumina lumii"


Am descoperit in trupul meu, "centri" care captau lacomi "ceva" nelamurit pentru mine si pe care-l transforma in „altceva” ce se potrivea pana-n strafundul ultimei celule.
Respiram, clipeam , mestecam ...puneam pasul, adormeam, visam , imi crestea temperatura peste ..., uneori scadea sub..., sau ardeau doar obrajii iar palmele mi se raceau...zambeam si ma incantau mainile cand imi imbratisam aproapele sau cand se deschideau ca nebunele in prezenta unui alt aproape.
Si uite asa ( ar fi prea multe de povestit), am ajuns sa-mi dau seama ca si un gand era creatia acelor centrii .
Rapiditatea cu care reactionau acestia, informatia stocata de la acel „ceva”... da „forma" gandului, puterea intentiilor mele...
Ca era ziua sau noapte era tot o facere :))
Era Lumina !
Mocnea in trupul meu ...Lumina !
In acel moment am dat drumul timpului care se-nghesuise in mine si am recunoscut frecventa Luminii si informatia pe care o purta .
Tot ce am trait a fost menit sa ma invete ceva .
Chiar si retragerea din lume , este o fapta indrazneata .

Nu-mi este usor .
Nici nu trebuie sa-mi fie usor !!!

( foto: Nicole Dextras )

marți, 14 februarie 2012

Persephone

- Voi incepe cu...

"In adancul pamantului domneste intunecatul frate a lui Zeus, pe nume HADES, cel fara indurare.."
Prapastii fara fund , se arunca in tristetea lui Hades iar Stinxul cel sacru al inghetului, numai leaga ...Chiar si juramintele zeilor :(
Dar mie-mi place ...Lethe, raul care te face sa uiti cele pamantesti ( Hmmmmmmm!),
chiar si fosnetul frunzelor uscate ale toamnei .
Batranul Charon , luntras pe smoala Aheronului, numai duce sufletele...
Sa nu-l uit pe "catelusul" Cerber care pazeste poarta , pe unde nu mai iese dar nici nu mai intra n i m i c ...Nici macar tristetea vietii de pe pamant .
...
Erniile,cele ce chinuiesc sufletul cu mustrari de cuget ;
Thanatos , zeul mortii, cu sabia in mana , infasurat intr-o mantie neagra si cu aripi negre , uriase;
Hypnos, zeul somnului , tanar si frumos , tinand in maini maciuliile de mac si-un corn cu licoare dadatoare de somn;
si alte puteri zeiesti , care aduna umbrele celor morti pe campiile intunecate acoperite cu lalele ( asfodel )...
Vaiet de teama impletindu-se cu cel al dorintelor.
...


Marea zeita DEMETER, cea care daruieste pamantului rodnicie , isi iubeste nespus fiica , numita PERSEPHONE ( tatal ei fiind insusi Zeus , stapanul tunetelor, fiul lui Cronos ).






( poveste ..neterminata ...inca :)) voi continua sa-mi spun povestea ...maine sau piomaine...pana hmmmmm)
(Bijoux: Ray Lipovsky - Eve Liyndorah)

luni, 13 februarie 2012

in mine insami


Daca nu cu ochii fizici am ajuns sa-mi „vad” Lumina si sa-nteleg ca ea este informatia care declanseaza un mecanism in trupul fizic, care-mi „creeaza”...gandul ( eu sa-l recunosc si sa-l accept de este dintr-o parte luminata sau o parte intunecata a Fiintei mele ), atunci , neorbita :)) inca, bat la usa Mintii, flamanda de cunoastere, dar nu nesimtita ...
Simt ca mai presus de Mintea-mi, sta ingaduitoare o Minte superioara, care asteapta sa-mi folosesc gandul pentru a crea ...acest moment.
Si sa decid ce fac mai departe !
Numai in mine insami este zona liberului arbitru ...

Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ...Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ

- pink mondays ( 15 )



initiativa: cybershamans.blogspot.com

( pictura: Maria Zeldis )

duminică, 12 februarie 2012

acum


Bat clopote hipnotice.
Si ies, din case, femei cernite, ce curg spre biserica din capatul strazii.
Doar pitigoii si vrabiutele se sriga–n veselie ciugulind din catina de sub fereastra .
Soarele mi se arunca in ochii , fara sa ma raneasca .
ESTI catre mine .
Si te rogi cu mine !
Mi-ai dat iubire, ura, tristete, bucurie, cald, rece....
Si m-ai dezvelit, apoi, de toate !
Mi-ai dat sa stiu ...ca eram dinainte de a sti ca sunt !
Mi-ai dat forta in Viata asta ...sa las numai sa se-ntample.
Si m-ai lasat sa impart Iubirea , intre TINE, copii mei, barbatul langa care n-o sa fiu niciodata ...si-atatea si atatea rasarituri si apusuri ...

Ma inalti in ruga .

Bat clopote , iar eu imi flutur voaluri albe in fereastra

*
( pictura: John Atkinson Grimshaw )

- Life in pictures ( 17 )



"nu ştiu unde te duci când o să vii
visez că pe zăpadă o să-mi scrii
c-un ţurţure de gheaţă ca un dinte
să mă gândesc mai des la cele sfinte !"


( Serban Tomsa - Joc de creion )


initiativa : Costin Comba Photo Blog

*

sâmbătă, 11 februarie 2012

Angelica Privalihina



Nu sunt in masura sa fac critica tablourilor pictoritei Angelica Privalihina, dar imi pot recunoaste emotia in fata picturilor ei.
La prima privire nu-mi pasa de ea, de ce mesaje ar trebui sa descifrez analizand tehnica sau exprimarea prin culoarea folosita , cum si-a gandit aranjarea in „spatiu”, sau unde-si are sursa de lumina...
Nuuu!!! Imi pasa numai de propia mea emotie !
Prea multe cuvinte de-as folosi as pierde din caldura „momentului”.


copilul interior


La unul din etajele principale ale Fiintei mele, amintirile si sentimentele sunt inca "administrate" de copila cu zulufii aurii...
Asezata intre "oasele templului", amesteca forta-vitala printre margelele de ganduri...rostogolindu-le, apoi, subtil, in intentii ...spre lume !



( pictura: Angelica Privalihina )

vineri, 10 februarie 2012

mea mens est stupida


Imi place drumul pustiu.
Si mesajele de pe margine care ma pun la-ncercare.
Imi place sa plimb degetele peste un semn neinteles si spart dintr-o piatra .
Imi plac toate cararile ce se arunca-n lume dar mai ales cele ce se-nfig printre ganduri.
...
Stupida "aruncare" in gandul de azi !

:(

joi, 9 februarie 2012

Free Spirit

M-am speriat si am plecat…


- „Cand am auzit de povestea unei actrite romance pe care, acum 40 de ani, un american indragostit nebuneste de ea a parasit-o, totusi, m-am gandit ca e ceva in neregula cu povestea lor. Insa de atunci incoace, ca un facut, aud mereu istorii asemanatoare.

“Cand m-a cerut de sotie, m-am speriat si am plecat”, spunea Vanessa Redgrave, prin intremediul personajului ei din Scrisori catre Julieta. Si, tot asa, de curand, am aflat ca pana si bunica mea a fugit, in adolescenta, de o poveste de dragoste pentru care, daca ar fi avut curaj de ajuns, ar fi schimbat destinul intregii familii.

O bucata de viata ne e teama de iubirile care ameninta sa fie prea mari, prea frumoase, si fugim de ele mancand pamantul. Nu ne simtim pregatiti pentru o raspundere eterna in fata unei singure inimi. Apoi, o alta bucata de viata, incercam sa vedem nemarginiri de iubire acolo unde nu sunt decat iluzii. Si vrem eternitati, desi oamenii pe care ii intalnim nu sunt pregatiti pentru ceva atat de maret. Si se sperie. Si pleaca…

Iar intr-un final, cand constatam ca povestile noastre n-au fost decat un lung sir de contratimpuri, incepem sa regretam iubirile dintai, acelea de care ne-am ingaduit sa ne speriem, convinsi ca viata ne va mai scoate in cale alte si alte iubiri.
Dar nu e asa.
Dragostea vine atat de rar, incat ar merita, atunci cand ni se iveste in cale, sa avem curajul de a ne urma inima.
De a ne urma dragostea.
Pana la capat si dincolo de el.”



de Alice Nastase Buciuta
Sursa






( foto: Franco Nero si Vanessa Redgrave )

miercuri, 8 februarie 2012

albastru'...


"Albastrul o culoare timidă, fără gînduri ascunse, fără preziceri, fără proiect, care nu se aruncă brusc, dintr-o dată, asupra privirii precum galbenul ori roşul, ci o atrage spre sine, o domesticeşte încetul cu încetul, o lasă să vină pe îndelete, şi astfel să alunece, să se înece fără a-şi da seama cît de puţin.

Albastrul este o culoare potrivită dispariţiei.

Culoarea în care să fii salvat, culoarea însăşi a sufletului după ce s-a dezbrăcat de trup, după ce sîngele a ţîşnit şi toate măruntaiele au ieşit la iveală, buzunare de tot felul, părăsind odată pentru totdeauna mobilierul gîndurilor.

Albastrul este neobosit fugar.

De fapt, nu este chiar o culoare. Mai curînd o tonalitate, un timp, o rezonanţă specială a aerului. Maldăr de lumină, o nuanţă ce se naşte din vidul adăugat altui vid, la fel de schimbătoare şi transparentă în mintea omenească precum în ceruri.

Aerul pe care îl respirăm, aparenţa de vid în care chipurile noastre se mişcă, spaţiul pe care îl traversăm nu sînt nimic altceva decît albastrul acesta terestru, invizibil căci într-atît de apropiat, urmărindu-ne, îmbrăcîndu-ne gesturile şi glasurile. Prezent pînă în încăpere, chiar cînd obloanele sînt trase, iar lămpile stinse, haină uşoară a vieţii noastre."




(textul: Jean-Michel Maulpoix)

miercurea fara cuvinte ( 36 )





(initiativa : intre vis si realitate )

marți, 7 februarie 2012

solitudine

momentul


Trecutul imi fura acest moment .
Cu un hohot nebun, se ridica dintr-un ungher al mintii ...o frica in zdrente .
Se holbeaza nauca in „momentul” meu , zgariindu-i seninul, ca sa-mi dea de inima.
Repetandu-se, pe aceeasi spira, stiu ce urmeaza : impotrivirea mea , retragerea din lume ...asteptand doar vremea sa treaca .
Nu este un har .
Stiu asta din atata repetare.
Faceam orice numai sa nu mi se-nfiga-n Inima si sa ma doara ( ? )
Acum, cand ma „bate” iarasi gandul sa-ncep impotrivirea ...imi dau seama ca nu sunt eu acel gand, nu eu sunt acea emotie...
Sunt... „altceva” !
Si las frica sa-mi strapunga inima !
Simt o mare durere, si-o strig pe Mama-Mamelor in ajutor .
In mine se cristalizeaza un strop de putere luminoasa.
...
Viitorul imi seduce acest moment.
Si-n speranta unei impliniri, ma indeamna, sa-mi doresc...
Dar, nu sunt eu acea dorinta.
...
Binecuvantandu-mi trecutul si viitorul,
raman atenta numai sa fac
ceea ce tebuie sa fac acum:
Sa traiesc !


*

sâmbătă, 4 februarie 2012

mantra


" Celui care stie, cuvantul ii da putere;
nimeni nu l-a pronuntat,
nimeni nu-l va pronunta,
decat cel care l-a incarnat."


Gāyatrī Mantra
Gāyatrī este mama tuturor zeilor vedici, dar şi o personificare a realităţii imuabile, de dincolo de această lume, a manifestărilor – Samsara .

"Dintre toate mantrele, cea mai puternică este Marea Mantra a Gāyatrīei. Este viaţa şi sprijinul fiecărui hindus. Este sprijinul fiecărui căutător al Adevărului, care crede în ea indiferent de castă, religie, ţară sau sectă. Nu contează decât credinţa şi puritatea inimii celui care o recită.”
(Swami Sivananda )



"Aum Bhur Bhuvah Swah,
Tat Savitur Varenyam
Bhargo Devasya Dhimahi,
Dhiyo Yo Nah Prachodayat"


(Să medităm la gloria lui Dumnezeu
Care a creat Cerul si Pământul.
Lui să ne rugăm,
Celui care curăţă de păcate şi ignoranţă,
Mintea spre adevăr să ne-o lumineze.)


- Din clipa in care intuim ca suferinta ne este data de Karma, incepem observarea si cautarea de sine folosindu-ne de toate instrumentele lasate de intelepti: respiratie constienta, meditatie, rugaciune ...
Incercam sa scapam de cele lumesti, si inaintam pe „cale”.
Mai intai cu respect pentru Dumnezeu , apoi ne iubim si iubim tot lucrul mainilor Sale, iubindu-L cu fiecare pas ...
Iubim apoi si manifestarile din lume, fiindcă... vin de la Dumnezeu !
Poate ca Samsara nu-i decat in mintea noastra ... 

*

vineri, 3 februarie 2012

Leapsa. Cinci cuvinte, cinci amintiri...

1 - Caii:

Eram cocotata pe un pietroi la margine de izlaz, cu vorba-apasata, lasata de tata, sa nu scap din ochi cei doi cai albi , dezhamati de la caruta .Se insera cu adiere prin iarba si prin coamele cailor. Le frematau narile batand din cand in cand cu copitele in pamant...
Aveam sase ani si m-am amestecat prin iarba , fara frica ...Ma impingeau cu botul ,dar ,descoperisem petecul meu cu talpa-gastii si turtitele turitei...Ma intreceam cu ei la ...mestecat iarba! Isi bagau botul in parul meu , ca sa zvacneasca, apoi, in galop ,jucandu-se amandoi , rar, bagandu-ma si pe mine in seama... In fuga aceea am simtit cum se umple inima , ca ceva din mine ar fi putut sa-i ajunga si ca in inserarea ce se lasa as fi putut sa par la fel de alba ca ei .

2 - Insomnina:

A fost o vreme , cand, ma trezeam ...plictisita si previzibila.
Si-atat m-am observat incat am uitat sa mai dorm .
Pana-ntr-o noapte cand mi-am bagat mainile-n culoare provocandu-mi insomnia sa ma ajute sa-ntind pe panza chipul unui „dor” ramas in urma .
Si-n zori nu m-au atacat "monstrii"...
Din larva indoielii, s-a deschis un fluture...pe flori din panze grosiere.



3 - Gradina:

Impingeam portita spre gradina si regina-noptii imi atingea calcaile . Inserarea ridica putin umbrele pietrelor de pe alee, dandu-mi impresia ca plutesc la cativa centimetrii de pamant .



4 - Facliile:

Asa incepea noaptea de Sanziene . Mosul meu deschidea larg portile curtii si ma tragea spre marginea satului , unde , se strangeau toate neamurile, vecinii , prietenii si neprietenii.
Flacaii mestereau faclii speciale pe care le roteau in sensul Soarelui ( antiorar ).
Ne curata de relele ce nu se vedeau: cele din noi si din jurul nostru .



5 - Via:

Am oprit masina pe marginea drumului in dreptul catorva randuri de vita-de-vie.
Ciorchinii erau pregatiti.
Aveau destul soare si,atat-cat-trebuie, seva din pamant ,ca licoarea sa aiba buchet si savoare .
Cel ce culegea si-a indreptat cu greu salele si fara cuvinte mi-a aratat tocitoarea in care zdrobise strugurii . Mi-a intins o cana din tabla , m-a privit ca si cand ma cunostea de-o viata apoi s-a intors continuandu-si lucrul .
Am baut mustul …cu sete . Apoi am ingenunchiat langa randul cu struguri si am cules ceva timp …
Se insera si imi aminteam de copila de odinioara care calca boabele calde si parfumate , batand din palme intr-un joc imaginar ("An tan te, dize mane pe, dize mane compane, an tan te!")... si alaiul rudelor care umpleau cosurile cu struguri si znoave.
Se insera peste singuratatea culegatorului si peste amintirea mea .


-leapsa de la "sepembrie"
Lasa-ti copilul din tine sa continue jocul :)

constiinta


Ne hranim cu impresii asa cum ne hranim cu mancare si aer.
Pentru cele doua avem organe de transformare: sistemul digestiv si plamanii.
Pentru intamplarile Vietii, bune sau rele, nu avem un organ de transformare,
dar intre impresie si minte putem sa punem constiinta .

joi, 2 februarie 2012

filmul „The Big Kahuna”



- „Bucură-te de puterea si frumusetea tineretii tale. Sau nu.
Nu vei întelege puterea si frumusetea tineretii până nu le vei mai avea.
Peste 20 de ani, privindu-ti pozele, iti vei da seama, cum acum nu poti.
Câte posibilităti aveai si cât de bine arătai.
- Nu esti atât de gras pe cât îti imaginezi.
- Nu-ti face griji cu viitorul. Sau fă-o, stiind că făcând asta, e la fel de eficient ca rezolvarea unor ecuatii mestecând gumă.
- Adevăratele tale probleme sunt unele la care nu te gândesti, care te lovesc într-o după-masă linistită de vineri.
- În fiecare zi, fă ceva ce te sperie.
- Cântă.
- Nu fii nesăbuit cu inimile altora; nu-i suporta pe cei nesăbuiti cu a ta.
- Nu-ti pierde timpul cu gelozia.
- Uneori esti în frunte, alteori în urmă. Cursa este lungă. Si până la urmă e cu tine însuti.
- Aminteste-ti complimentele.
- Uită insultele. Dacă reusesti să faci asta, spune-mi si mie cum.
- Păstrează scrisorile de dragoste.
- Aruncă extrasele bancare.
- Întinde-te. Nu te simti vinovat dacă nu sti ce vrei de la viată. Majoritatea cunoscutilor mei nu stiau nici ei la 22 de ani. Multi oameni interesanti de 40 nici acum nu stiu.
- Măncâncă suficient calciu.
- Fii atent cu genunchii. Le vei simti lipsa când nu vor mai fi.
- Poate te vei căsători sau nu.
- Poate vei avea copii sau nu.
- Poate vei divorta la 40
- La aniversarea de 75 ani orice faci, nu te felicita prea mult si nici nu te învinovăti prea mult Optiunile tale sunt 50% noroc. Ca si ale celorlalti.
- Bucură-te de corpul tău. Foloseste-l cum poti mai bine. Nu te teme de el, sau de ce spun altii despre el, este cel mai bun instrument pe care-l vei avea.
- Dansează. Chiar dacă n-o poti face decât în propria sufragerie.
- Citeste instructiunile, chiar dacă nu le urmezi
- Nu citi reviste de modă. Te vor face să te simti urât.
- Cunoaste-ti părintii. Nu sti când vor dispărea
- Fii amabil cu rudele. Sunt singura ta legătură cu trecutul si singurii oameni care-ti rămân alături.
- Prietenii vin si pleacă. Dar trebuie să tii la putinii care rămân.
- Munceste din greu să-ti poti umple lacunele stilului de viată
- Cu cât înaintezi în vârstă cu atât mai mult ai nevoie de oamenii pe care-i cunosteai in tinerete.
- Stai o dată în New York dar pleacă înainte să te înrăiască
- Stai o dată în California de Nord, dar pleacă înainte să te înmoaie
- Călătoreste.
- Nu-ti bate joc de părul tău. Altfel, la 40 de ani va arăta ca de 85.
- Fii atent ce sfaturi urmezi dar ai răbdare cu cei care ti le dau. Sfatul e o formă de nostalgie Când dai un sfat, scoti trecutul de la gunoi il stergi vopsesti părtile urâte si să-l reciclezi mai mult decât merită.
- Dar ai încredere în mine in privinta cremei antisolare.”