Leapsa. Cinci cuvinte, cinci amintiri...

1 - Caii:

Eram cocotata pe un pietroi la margine de izlaz, cu vorba-apasata, lasata de tata, sa nu scap din ochi cei doi cai albi , dezhamati de la caruta .Se insera cu adiere prin iarba si prin coamele cailor. Le frematau narile batand din cand in cand cu copitele in pamant...
Aveam sase ani si m-am amestecat prin iarba , fara frica ...Ma impingeau cu botul ,dar ,descoperisem petecul meu cu talpa-gastii si turtitele turitei...Ma intreceam cu ei la ...mestecat iarba! Isi bagau botul in parul meu , ca sa zvacneasca, apoi, in galop ,jucandu-se amandoi , rar, bagandu-ma si pe mine in seama... In fuga aceea am simtit cum se umple inima , ca ceva din mine ar fi putut sa-i ajunga si ca in inserarea ce se lasa as fi putut sa par la fel de alba ca ei .

2 - Insomnina:

A fost o vreme , cand, ma trezeam ...plictisita si previzibila.
Si-atat m-am observat incat am uitat sa mai dorm .
Pana-ntr-o noapte cand mi-am bagat mainile-n culoare provocandu-mi insomnia sa ma ajute sa-ntind pe panza chipul unui „dor” ramas in urma .
Si-n zori nu m-au atacat "monstrii"...
Din larva indoielii, s-a deschis un fluture...pe flori din panze grosiere.



3 - Gradina:

Impingeam portita spre gradina si regina-noptii imi atingea calcaile . Inserarea ridica putin umbrele pietrelor de pe alee, dandu-mi impresia ca plutesc la cativa centimetrii de pamant .



4 - Facliile:

Asa incepea noaptea de Sanziene . Mosul meu deschidea larg portile curtii si ma tragea spre marginea satului , unde , se strangeau toate neamurile, vecinii , prietenii si neprietenii.
Flacaii mestereau faclii speciale pe care le roteau in sensul Soarelui ( antiorar ).
Ne curata de relele ce nu se vedeau: cele din noi si din jurul nostru .



5 - Via:

Am oprit masina pe marginea drumului in dreptul catorva randuri de vita-de-vie.
Ciorchinii erau pregatiti.
Aveau destul soare si,atat-cat-trebuie, seva din pamant ,ca licoarea sa aiba buchet si savoare .
Cel ce culegea si-a indreptat cu greu salele si fara cuvinte mi-a aratat tocitoarea in care zdrobise strugurii . Mi-a intins o cana din tabla , m-a privit ca si cand ma cunostea de-o viata apoi s-a intors continuandu-si lucrul .
Am baut mustul …cu sete . Apoi am ingenunchiat langa randul cu struguri si am cules ceva timp …
Se insera si imi aminteam de copila de odinioara care calca boabele calde si parfumate , batand din palme intr-un joc imaginar ("An tan te, dize mane pe, dize mane compane, an tan te!")... si alaiul rudelor care umpleau cosurile cu struguri si znoave.
Se insera peste singuratatea culegatorului si peste amintirea mea .


-leapsa de la "sepembrie"
Lasa-ti copilul din tine sa continue jocul :)