.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




duminică, 31 octombrie 2010

O zi... ca sarbatoare a "umbrei" din noi


ne dati ?

baba cloanta


„ Baba Cloanta zburand pe o coada de matura la sabatul vrajitoarelor este un simbol comun. Ea este invariabil imbracata in negru, are o palarie tuguiata si este insotita de spiritus familiaris ( spirit ajutator) al vrajitoarelor ( pisica neagra, broasca raioasa ,sarpele, bufnita, cucuveaua ) „
( dictionar )

sâmbătă, 30 octombrie 2010

pisica neagra


„ Ochii pisicii, schimbatori in functie de incidenta luminii, erau considerati ca inselatori, iar capacitatea sa de a veghea chiar si in intunericul cel mai dens i-a adus faima de a fi aliata cu fortele intunericului .” ( dictionar )

iedera


Iedera( hedera helix) - Planta otravitoare si medicinala , cu semnificatii simbolice multiple. Ca planta cu frunzisul mereu verde, ea sugereaza ideea de nemurire, insa in alte contexte este considerata demonica . Toiagul zeului extazului (thyrsus ), Dionysos, nu era infasurat numai de vita-de-vie, ci si de ramuri de iedera. Despre ea s-a spus ca ar fi racoritoare si ca ar inspira ganduri profunde, astfel compensandu-se caldura vinului. Si Thalia, muza comediei, a fost reprezentata cu o cununa de iedera pe frunte. Din cauza flexibilitatii carceilor si a modului lor strans de a se agata, iedera a devenit un simbol al dragostei sincere si al prieteniei.
Vitalitatea plantei a facut din ea simbolul placerii tainice de a trai.Specialistii medievali in simbolistica crestina au ridicat iedera la rang de simbol al daruirii sufletului dincolo de moarte, in afara trupului.” ( dictionar )

„Iedera se-nalta, stejaru-l infasoara
Cum Domnul ne da noua puterea de a fi
Nici vantul furios, sa vrea, nu o doboara
Cum nici in datul sortii noi nu putem muri .”
( Hohberg )


***

vineri, 29 octombrie 2010

Panait Istrati



"I s-a spus lui Panait Istrati, „vagabondul genial”- şi aşa va rămâne peste veacuri, fiindcă spiritul lui nu cunoştea sigilii decât ca să le rupă, îndrăzneţ, revoltat, ca vântul semănând primăvara, la Brăila, praf verde din Orient, praf negru din Balcani.
S-a născut, fără îndoială, pe un pat de scânduri de corabie când luna, la Dunăre, scoate pui de nebunie şi, făcând parte din neamul de oameni care nu vor să moară până nu s-or trage zece draci pe roată, s-a înhămat de mic să iubească drumul şi să bea numai din vinul neliniştii. 
A străbătut Europa, Nordul Africii, Caucazul şi partea cea mai dulce a Asiei, Istanbulul, dar cei ce socotesc că Istrati a fost un călător se înşeală. 
Panait Istrati a fost ceea ce reprezintă esenţa a mii de călători cu vocaţie: un nomad, adică un călător numai prin rănile drumului şi mărăcinii timpului. 
Nu ştiu dacă a flămânzit mult, cred mai degrabă că foamea-l căuta necontenit, prinzându-l uneori din urmă, dar asta e cu totul altceva, căci pîinea lui cea adevărată a fost să vadă, şi din lumina adunată să arunce un curcubeu. 
Trupul lui, măcinat de boală, neobişnuit să viseze locul pe care dormea a cunoscut o singură robie: dorul de-a urca pe cele mai teribile culmi, ale exaltării sau mizeriei, de a fi vultur sau lup şi de a se topi apoi în iubire pentru oameni şi pentru colţul lui de stea , care era Brăila.
Cred, fiindcă inima mi-o spune, că nomadul l-a desăvârşit pe scriitorul Panait Istrati."

Fănuş Neagu - "Nomadul"

joi, 28 octombrie 2010

Zakk Wylde - 'Farewell Ballad' Solo (2006, Original)

 

Cresterea...


Taram, apasat, talpile goale, pe pamantul uscat al verii, lasand in urma o dara inalta de tarana.
Seara , mosul meu, ma lipea de tocul usii si facea cu briceagul , la nivelul crestetului , un sant in lemn ...
Apoi incepea o poveste .
De fiecare data alta poveste :
-"Ia sa vedem cine a fost ..Decebal ?"
Si "vedeam"...pe Decebal, Stefan-Cel-Mare...Cuza ...
Urma " cine-a-fost-el-in-tinerete ", "cine-a-fost- prietenul-lui-Lichianu"...
Aflam "cine-au-fost" sau "cine-sunt" ...oameni pe care-i vedeam prin sat dar si oameni pe care nu-i vedeam...
Pana-ntr-o seara cand i-am luat-o inainte si l-am rugat sa-nceapa cu:
"Ia sa vedem cine esti tu fetito ?"
A lacrimat mosul meu !
Si mi-a spus ca am inceput , in sfarsit, sa CRESC !
Si povestea asta sa o spun numai eu .

miercuri, 27 octombrie 2010

Mai bine asa...

"Mor in gradini ..."

Rondelul rozelor ce mor

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, si mor si-n mine --
S-au fost atât de viată pline,
Si azi se sting asa usor.

În tot, se simte un fior,
O jale e în orisicine.
E vremea rozelor ce mor --
Mor în grădini, si mor si-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăsaguri de suspine,
Si-n marea noapte care vine,
Duioase-si pleacă fruntea lor... --
E vremea rozelor ce mor.

( A.Macedonski )


GHEORGHE IOVU-Lacrimi pentru Diana
Asculta mai multe audio diverse

luni, 25 octombrie 2010

Iubirea


IUBIREA nu este o atractie.
Este atitudinea dupa ce gasesti Perfectiunea... in Imperfectiunea lumii in care traiesti ...

duminică, 24 octombrie 2010

"Vedere"...in toamna


















"Intregul...Intregului meu "


Am re-re-vazut „Baraka”.
De la prima vizionare , am cautat Cuvantul Baraka ... un vechi cuvant islamic sufi: "binecuvantare" sau "respiratie" sau "esenta vietii".
Filmul nu este o colectie de teme,simboluri,concepte, prezentate la “rece”. ..
A reusit sa uneasca toate traditiile cu toate particularitatile lor de exprimare.
M-a lasat ,doar cu “vazul” si “auzul” , sa ma descopar ca picatura in mistica crestina legata de celelalte (atat de asemantoare! ), sa inteleg calea nemediatizata catre Dumnezeu ...
Si fiinca foarte rar am trecut puntea misticii musulmane ...azi raman in duh ...incercand sa fiu chiar duh ..intre CUVINTELE unui poem de AL-HALLAJ .



„ O,INTREG AL INTREGULUI MEU

Iata-ma aici, iata-ma aici, o, secretul meu, o destainuirea mea !
Iata-ma aici,iata-ma aici, o, sfarsitul meu,o, ratiunea ,mea !
Te chem...Nu esti Tu cel care ma cheama la Tine !
Cum sa iti fi vorbit tie , daca Tu nu mi-ai fi vorbit mie?
O. esenta a esentei existentei mele, o , punct final al telului meu !
Tu care ma faci sa vorbesc , o, Tu , Cuvintele mele !Tu sclipirile mele !
O, Intreg al Intregului meu !O, auz.al meu,o, vaz al meu !
O, Intreg al meu, structura a mea si parti ale mele !
O,Intreg al Intregului meu, Tot al tuturor lucrurilor, enigma echivoca, intunec intregul intregului Tau atunci cand vreau sa iti dau forma !
O, tu, de care spiritul meu se agata deja murind de extaz!
Ah, nenorocirea mea continua sa iti fie dovada !...
O, obiect suprem pe care eu il cer si il astept! O, oaspetele meu !
O, aliment al spiritului meu !O, viata a mea in aceasta lume si in cealalta !
Inima mea sa fie salvarea ta ! O, auzul meu, oh, vazul meu !
De ce atata intarziere, in exilul meu atat de departe ?
Ah, desi pentru ochii mei te ascunzi in nevazut, inima mea deja te contempla, din departarea mea , da, din exilul meu !”


sâmbătă, 23 octombrie 2010

dafinul


("Efecte psihomentale si spirituale
Dafinul trezeste mintea si simturile, el amplifica perceptia subtila. La nivel psihomental trezeste starea de dinamism, de expansiune conferindu-ne atitudinea specifica unui invingator. Purifica fiinta si ii ridica nivelul de vibratie.
Confera mintii claritate, detasare si masura - in corelatie cu gustul eterat aromat, legat de continutul de ulei volatil si lactone - reflectate intr-o atitudine echilibrata, cumpanita si moderata, intelegatoare si toleranta. Confera sentimente inaltatoare, aduce armonie si echilibru, temperand excesele de orice fel. Cuprinderea afectiva se aliaza bunului simt, fara a stirbi limpezimea si obiectvitatea judecatilor. Patrunzatoare, mintea sondeaza adanc, percepe clar si accepta cu intelepciune, sesizand rostul profund al oricarui eveniment. Planta incurajeaza, intareste si sustine fiinta in momentele dificile, conferindu-i detasare de framantari prin intelegerea lor si constientizarea fortei launtrice si a potentialului evolutiv propriu. Ii da incredere in sine si o indeamna la indrazneala, la actiune transanta si rapida, hotarata si focalizata - intregul univers se transforma in bine. Schimba radical perceptia si perspectiva asupra lucrurilor. Inlatura frustrarile si prejudecatile, ridica fiinta din rutina. ii restructureaza si reorganizeaza corpul eteric si cel mental-emotional, recanalizandu-i energiile, ca pentru un nou inceput. Purifica, decongestioneaza, elimina tot ceea ce este greu. Tonifica, revigoreaza, insufla vioiciune si prospetimea primaverii, putere si dinamism. Este ca un triumf, o izbanda a soarelui asupra umezelii cetoase - forta virila a lui Marte armonizata de intelepciunea si echilibrul lui Mercur." -sursa:w.w.w.amnro.net )

miercuri, 20 octombrie 2010

Altarul






- A fost o vreme cand am taiat copacii ca sa-mi ridic Altarul ...
Si m-am zbatut , batand in toaca zilei sau strigandu-TE cu clopote de-arama .

- Acum, e vremea sa macin scandura afumata in tamaie.
S-o dau Pamantului ...si sa-mi ridice iar Copacul.
Si sa-l cuprind amestecandu-mi bataia Inimii cu seva care urca .
Chemarea mea sa-nalte freamatul din clopotele-frunze ...

una fantasia

- "Si nu te-am gasit", am zis...cand am vazut femeia care-ti umpluse urmele cu...flori
 

marți, 19 octombrie 2010

luni, 18 octombrie 2010

" daca as avea o bucatica de viata ..."


"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

A sti sa asculti

"În lume există mulţi oratori care uimesc prin elocvenţa lor, însă puţine sunt persoanele care ştiu să asculte. A şti să asculţi este foarte dificil, în realitate puţine sunt persoanele care ştiu cu adevărat să asculte.

Când vorbeşte profesorul, profesoara, conferenţiarul, auditoriul pare a fi foarte atent, ca şi cum ar urmări detaliat fiecare cuvânt al oratorului. Totul dă impresia că ascultă, că se află în stare de alertă, însă în fondul psihologic al fiecărui individ există un secretar care traduce fiecare cuvânt al oratorului.

Acest secretar este Eul, Eu Însumi, Sinele Însuşi. Munca numitului secretar constă în a interpreta greşit, în a traduce rău cuvintele oratorului.

Eul traduce în acord cu prejudecăţile, preconceptele, temerile, orgoliile, neliniştile, ideile, memoriile sale etc., etc., etc.

Elevii din şcoală, elevele, indivizii care constituie la un loc auditoriul care ascultă, în realitate nu-l ascultă pe orator. Se ascultă pe ei înşişi, îşi ascultă propriul Ego, pe mult iubitul lor Ego machiavelic care nu este dispus să accepte Realul, Adevărul, Esenţialul.

Doar în stare de alertă noutate, cu Mintea spontană, liberă de greutatea trecutului, în stare de deplină receptivitate, putem realmente să ascultăm fără intervenţia acestui prost secretar de rău augur numit Eu, Eu însumi, Sine Însuşi, Ego.

Când Mintea este condiţionată de memorie, repetă doar ceea ce are acumulat.

Mintea condiţionată de experienţa atâtor şi atâtor zile trecute poate vedea prezentul doar prin lentilele tulburi ale trecutului.

Dacă dorim să ştim să ascultăm, dacă dorim să învăţăm să ascultăm pentru a descoperi noul, trebuie să trăim în acord cu Filozofia Momentaneităţii.

Este urgent să trăim clipă de clipă, fără grijile trecutului şi fără proiectele viitorului.

Adevărul este necunoscutul clipă de clipă. Minţile noastre trebuie să fie mereu alerte, în atenţie deplină, libere de prejudecăţi, preconcepte, cu scopul de a fi cu adevărat receptive.

Profesorii şi profesoarele de la şcoală trebuie să-i înveţe pe elevii şi elevele lor profunda semnificaţie care este cuprinsă în ceea ce se numeşte a Şti să Asculţi.

Este necesar să se înveţe a se trăi înţelept, să rafinăm simţurile noastre, să rafinăm conduita noastră, gândurile noastre, sentimentele noastre.

Nu ne ajută la nimic să avem o mare cultură academică dacă nu ştim asculta, dacă nu suntem capabili de a descoperi noul din moment în moment.

Avem nevoie să ne rafinăm atenţia, să ne rafinăm deprinderile, pe noi ca persoane, lucrurile etc., etc., etc.

Este imposibil a fi cu adevărat rafinat, când nu se ştie asculta.

Minţile brute, grosolane, deteriorate, degenerate, nu ştiu niciodată să asculte, niciodată nu ştiu să descopere noul. Aceste Minţi doar înţeleg greşit traducerile absurde ale acestui Secretar Satanic numit Eu, Eu Însumi, Ego.

A fi rafinat este ceva foarte dificil, şi cere o atenţie deplină. Cineva poate fi o persoană foarte rafinată în modă, îmbrăcăminte, haine, grădini, automobile, prietenii şi totuşi să continue în intimitatea sa să fie grosolan, necioplit, insuportabil.

Cine ştie să trăiască clipă de clipă merge cu adevărat pe Calea Adevăratului Rafinament.
Cine are Mintea receptivă, spontană, integră, alertă, merge pe Cărarea Autenticului Rafinament.

Cine se deschide la tot ceea ce este nou abandonând greutatea trecutului, preconceptele, prejudecăţile, neîncrederile, fanatismele etc., merge triumfător pe Calea Legitimului Rafinament.

Mintea Degenerată trăieşte îmbuteliată în trecut, în prejudecăţi, orgoliu, amor propriu, preconcepte etc., etc.

Mintea degenerată nu ştie să vadă noul, nu ştie să asculte, este condiţionată de amorul propriu.

Fanaticii marxism-leninismului nu acceptă noul. Nu admit a Patra Caracteristică a tuturor lucrurilor, a Patra Dimensiune, din amor propriu. Se iubesc prea mult pe ei înşişi, se ataşează de propriile lor teorii materialiste absurde şi când îi situăm pe terenul faptelor concrete, când le demonstrăm absurditatea sofismelor lor, ridică braţul stâng, privesc acele ceasului lor de mână, invocă o scuză evazivă şi pleacă.

Acestea sunt Minţi degenerate, ramolite, care nu ştiu să asculte, care nu ştiu să descopere noul, care nu acceptă realitatea pentru că sunt îmbuteliate în amor propriu. Minţi care se iubesc prea mult pe ele însele, Minţi care nu cunosc rafinamentele culturale, Minţi grosolane, Minţi necioplite care îl ascultă doar pe Iubitul lor Ego.

Educaţia Fundamentală învaţă cum să asculţi, învaţă cum să trăieşti înţelept.

Profesorii şi profesoarele din şcoli, colegii şi universităţi, trebuie să îi înveţe pe elevii şi pe elevele lor Calea Autentică a Adevăratului Rafinament Vital.

Nu ajută la nimic să stai zece sau cincisprezece ani în şcoli, colegii şi universităţi, dacă atunci când ieşi eşti în interior un adevărat porc în gândurile, ideile, sentimentele şi obiceiurile tale.

Este nevoie urgent de Educaţia Fundamentală, pentru că noile generaţii înseamnă începutul unei Noi Ere.

A venit ora Revoluţiei Adevărate, a venit momentul Revoluţiei Fundamentale.

Trecutul este trecut şi deja şi-a dat fructele sale. Avem nevoie să înţelegem profunda semnificaţie a momentului în care trăim."

( Samael Aun Weor )

sursa:http://www.samael.org

duminică, 17 octombrie 2010

Cuvintele din... INIMA



P.S. :))) Nu am o inima perfecta !
Partea ei stanga ( nondominanta la mine) nu este desavarsita :D
Are culoarea ametistului , dar nu-i de piatra :)))

- vide

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Consultatie ... "alternativa "



Nu te-ntâmpin cu „namaste”, nici nu mă-nclin cu salutul altui neam, indiferent de cât de dezvoltat spiritual se povestește că ar fi...
Nu am pe pereți semne și simboluri știute sau neștiute, nu miroase a tămâie, nu port robă, nici clopoței împletiți în păr.
Nefiind încă bunică, sunt din generația bunicilor de-acum...  și-aparțin încă marii familii a Umanității.
Deci:
„Bine-ai-venit!”...
Am emoții până te așezi ca să pot sa te privesc în... ochi.
Ești revoltat de ce se-ntâmplă, mai ales că ai fost nevoit să-ncerci această întalnire ...”alternativă”.
Îți simți inima-n tâmple și mă privești cu o crispare de dispreț a gurii.
Te oprești pe ...bastonul meu și dai „sa fugi”  dar tocmai îți spun că visez un alt baston - din abanos cu argint ( sic !).
Pentru a te ține aproape, mă detașez în „observator”, poziție intermediară între mine însămi și tine.
Mă concentrez la două palme deasupra capului tău, până găsesc aura, incoloră, mișcătoare precum „fata morgana".
Creștetul meu se-ncălzește și te vad surprins de căldura care te învăluie și pe tine.
SIMȚI , dar menții distanța, printr-o poziție defensivă, fermă.
Vrei să-nțelegi, și-ncerci să mă întrerupi cu un „de ce”.
Nu te cobori în simplitate, încă nu accepți diferența dintre mine și tine.
Ai vrea o abordare „complexă”, vrei să faci o selecție pe alte criterii (elitiste?).
Totuși...simplitatea acestui moment, te aduce în zonele tale de penumbră: conștiența de sine, acceptarea de sine, limitele reale ale personalității tale ....
Te liniștești, puțin uimit că inima ți-e la locul ei.
Mă aprobi din privire...când îți spun că-ti lipsește Credința si încă nu ai cunoașterea tăcută a propiului tău corp.
...
...și-mi ridici o piramidă.

(va urma )

joi, 14 octombrie 2010

Lumina si plumb pe Masa Tacerii


"Picături de plumb îmi curg prin vârfurile degetelor. Vârtejuri de lumină îmi înfăşoară cuvintele. Tăcerea noastră e aşezată pe o masă de lemn şi aşteaptă. Cineva vine şi îmi oferă un cornet plin cu seminţe de timp. Mi-aş dori o sfârlează care să se mişte pe deasupra rândurilor mele şi o bufniţă care să stea trează în timp ce eu dorm şi să converseze cu ultima carte pe care o citesc.
Mirosuri şi zvonuri tot mai apropiate de sărbători. Cetină, portocale şi linişte. E prea multă linişte. Nu mai am cui să spun ceva, nu se mai înţelege nimic. Mai este cineva în această peşteră luminoasă ?"

(Serban Tomsa)

Imbratisez


"Percep universurile ca fiind perfect echilibrate sferic. Imbratisez aceasta sfericitate, desi stiu bine ca este numai un termen de comparatie, doar pentru Pamantul pe care il percepem acum, in acest fel pe care il cunoastem acum. In viitorul apropiat il vom percepe dincolo de sferic. Si vom numi asta in alt fel."

( Cristiana)

Darul


"Sunt anonimul pamantean care comunică şi se comunică.
Un om care a urcat (accidental) în trenul vieţii tale; îţi las gândirea mea.
Tu faci ce vrei cu ea.“


( Andrei Radu)