.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

joi, 28 octombrie 2010

Cresterea...


Taram, apasat, talpile goale, pe pamantul uscat al verii, lasand in urma o dara inalta de tarana.
Seara , mosul meu, ma lipea de tocul usii si facea cu briceagul , la nivelul crestetului , un sant in lemn ...
Apoi incepea o poveste .
De fiecare data alta poveste :
-"Ia sa vedem cine a fost ..Decebal ?"
Si "vedeam"...pe Decebal, Stefan-Cel-Mare...Cuza ...
Urma " cine-a-fost-el-in-tinerete ", "cine-a-fost- prietenul-lui-Lichianu"...
Aflam "cine-au-fost" sau "cine-sunt" ...oameni pe care-i vedeam prin sat dar si oameni pe care nu-i vedeam...
Pana-ntr-o seara cand i-am luat-o inainte si l-am rugat sa-nceapa cu:
"Ia sa vedem cine esti tu fetito ?"
A lacrimat mosul meu !
Si mi-a spus ca am inceput , in sfarsit, sa CRESC !
Si povestea asta sa o spun numai eu .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu