- miercurea fara cuvinte (402)

 - foto: draga mea Totem

 - initiativa : Carmen

                                       -  preluată de  Suzana

"Miniatura este înflorirea poveştii prin culoare."

                                                      - foto: Draga mea Totem

The most beautiful clematis...

 - foto: Draga mea Totem

- pink mondays

 - initiativa: cybershamans.blogspot.ro
- fotografie din fereastra dragei mele Totem

- pink mondays

                                                     - fotografiile dragei mele Totem

  - initiativa: cybershamans.blogspot.ro

"Însă EL e pretutindeni ca un asfințit."

- versul de Rainer Maria Rilke
- fotografiile dragei mele Totem

"Pe strada-nvăţată cu soarele"

..."o mie de cuvinte" adunate în fotografiile dragei mele Totem

Totem...

A douăsprezecea Noapte Sfântă

Și-a fost ultima Noapte Sfântă.
Draga mea Totem, nu știu dacă ne-am înteles Boboteaza, Epifania fiecaruia, dar în călătoria prin cele douăsprezece zile și nopți, am fost prezente...deschise cunoașterii.
Am sărbătorit nașterea lui Iisus, ce a trezit amintirea profundă in sufletul nostru, a cine suntem cu adevărat.
Ne-am amintit ce am purtat în inimă o viață, fiindu-ne de ajutor gândul și imaginația.
Eu am fost doborâtă de dezvăluirea oamenilor toxici de lângă mine, dar m-am ridicat îndepărtâdu-mă schimbată pentru totdeauna.
Mi-am înțeles cele doua micuțe glande: hipofiza și epifiza -
una-mi produce somnul, cealaltă continuă să lupte...căci taina lumilor are sigiliul în noi.

"(Va lumina Christos), în fiecare întuneric direct din prezent..."

Dupa a unsprezecea Noapte Sfântă

În noaptea asta gândul ales e murmurat, apoi repetat până răsună...cuvânt.
Acesta a gestat în laringe și gât, iar când e auzit, o ia în același timp, spre Sinele propiu cât și-n lume.
Din lăuntru, ca ecou, se-ntoarce în tăcere, cu o altfel de cunoaștere; 
din exterior, cuvântu-ntors îți va alege următorul gand...
"...ce iese din gură vine din inimă", așa că vei ridica protecție sau te vei condamna.

Asupra acestora a meritat să meditez!

"Va lumina Christos"

(Elena Markova art)

A trecut si-a zecea Noapte Sfântă...

Draga mea Totem,
A fost odată (ca și acum), când ne-am întâlnit...și-am fost invincibile prin complementaritate.
Atunci creșteam, acum fiecare-și cunoaște calea.
Mai căutăm și ne căutam în cuvinte scrise, făcând și desfăcând cu ele, sigiliul unei nopți, înțelegând  că încă nu-i vremea să ne-ntoarcem.

***
"Şi drept viaţă iradiantă de amintire va lumina Christos..."

A noua Noapte Sfântă

În glanda trupului, numită Timus, forța cerului se unește cu cea a pământului.
Aici este "poarta oamenilor"(ianus inferni), prin care sufletul intră în corp;  aici, după ceasul Lunii se-nfătuiește creșterea și descreșterea în trup precum  fluxul și refluxul mărilor.
Tot ce este viu, procrează după ceasul Lunii.
Atrage si respinge.

Iar noi oamenii...întindem spațiul între cele patru puncte cardinale, binecuvântându-le.
Omule....Amin!
***
"În amintirea lui este Christos..."

A opta Noapte Sfântă

Inima este locul unde se-ntâlnește "ceea ce este sus" cu "ceea ce este jos".
Căci unde mă duce mintea,"nu sunt eu aceea".
Asaltată de  emoție,  "nu sunt eu aceea" .
Încercată-n voință, "nu sunt eu aceea".
Doar în  inimă ..."SUNT  EL"
***

"Când El îşi aminteşte de viaţa dumnezeiască..."

In a saptea noapte

"Nu el singur, Christos în el..."
- pictura: Toshiyuki Enoki

A şasea Noapte Sfântă

Draga mea Totem...sunt tot cu tine.

Trebuie să mă recunosc pe mine însămi, îaninte să fiu primită-n rugăciune. 

Îmi simt frământările și teama cum cu mânie nestăpânita, se-nalță precum Turnul Babel, chiar sub privirea mustrătoare a Păzitorului...

Turnul trebuie dărâmat.

Am remușcări, acum când nu știu cu ce să-ncep, acum când mă doare viața, acum când pierd o bucată mare din ea, pentru totdeauna. 

Mi-e milă de mine însămi, dar îmi amintesc de câte ori mi-a fost milă de ceilalți; mă compătimesc și revăd momentele când am împărțit compasiune. 

Unde-mi rătăceste sufletul, după ce revăd câteva clipe în care am rupt fașii din el dăruindu-le?

M-a ridicat Păzitorul la tâmpla lui , atent fiind la murmurul meu de scoică goală.

Și m-a zdrobit...sa fiu  lumină ! 

"VIAŢA care izvorăşte din omul însuşi...

(Andrey Mashanov art)

A fost si-a cincea Noapte Sfântã

Acum că-i vremea,  trag linie și mă  descopăr în multe feluri de-a fi...
Sunt și nu mai sunt ca-n prima amintire pe care pot s-o accesez.
Amuțesc când, abia acum, conștientizez că precum o sălbăticiune, tot am fost oprită, când băteam ca ciocanul în mânie, când vâjâiam   ca vântul în răzbunare, când în ură ascunsă tremuram ca secera lunii. 
Rare ori, aveam răgazul să tremur de-o blândă prezentă, în care-mi recunoșteam îngerul.


"Şi această viaţă este Eul omului..."


(Andrey Mashanov art)

"Lumina îi frânge pe toți. Și pe cei buni, și pe cei blajini și pe cei curajoși. Iar pe cei pe care nu îi frânge, îi ucide." (Hemingway)

În a patra noapte sfântă, draga mea Totem, am invocat și restul amintirilor, pomenind numele noastre ca o rugăciune.
„Nomina sunt omina"(numele sunt prevestitoare!) -  dar atunci nu aveam urechi să întelegem  fiecare sunet, nici ochi să deslușim sensul literelor din numele noastre.
Am făptuit atâtea, am gândit multe pierdute înainte de a le da lumii, am vorbit destul și-am tăcut din teamă sau neștiință, uimire sau venerație...
Toate au trecut, dar au rămas cu noi - un paradox ca o timidă înțelepciune, pe care de multe ori, o aruncăm în "coșul" de cuvinte.

"Şi amintirea este viaţa..."

A fost si-a treia Noapte Sfântă

Am trecut și pe sub brațul celei de-a treia nopți sfinte.
Amintirea m-a purtat până-n noaptea de Înviere, când luasem lumină și protejând lumânarea, noi două, draga mea Totem, cu gașca din anul nostru de curs, coboram Dealul Mitropoliei, pătrunși de nelămuritul Dumnezeu, pe care declarasem că nu-l știm dar îi bănuiam măreția.
Miliția ne saluta tăcută, făcându-ne doar semne să avem grijă să nu ne jucăm cu focul.
Nu ne stingea nimeni lumina, așa cum nimeni nu ne închidea ușile bisericilor; chiar veghea de la distanță să ajungem fără incidente la cămin.
Am intrat într-un parc și am ocupat băncile unui rond.
Discutând în șoaptă am așteptat să ni se topească lumânările...în adierile "de ce"-urilor trezite-n noi.
Și-abia acum deslușesc că Bucuria acelui moment, pe care fiecare o simțea fără s-o justifice, era prezenta lui Dumnezeu.
În natura noastră fizică ne descopeream forța intimă a ființei.

"În început era forţa amintirii.
Forţa amintirii (trebuie) să devină dumnezeiască
Şi dumnezeiască să devină Forţa amintirii"

Amintirea asta, m-a lăsat în plină rugăciune în prezenta noapte sfântă, cu intenția de a mi se-ngădui și ziua ce urmează, de parcă urma să cad mai dureros decât până acum, trădată fiind de casnicii mei.
În timpul luptei, am aflat că aveam și sabie, dar... Iuda al Vieții mele, iertat să fie, bunii mei!

"Şi Dumnezeu este amintirea..."

...și-a fost a doua noapte sfântă

Și-am stat la pragul acestei lumi, știind că de se va deschide ușa, mi se va îngădui “cealaltă”.
Și voi trece, dar nu fără îngerul meu păzitor, nu fără CEL trimis de Dumnezeu să mă îndrume.
La pragul acesta am îngenunchiat, cu amintirea pe care-am luat-o de mână din prima noapte sfântă.
Pentru Cunoaștere mă-nclin, să primesc atât cât merit; să-nvaț să o ascult pe buna mea Totem, pe cel ce-mi este aproapele acestei lumi si să-i ofer ceea ce îmi doresc mie însămi.

“Şi amintirea trăieşte în continuare”

(-art: Denis Chernov)

Draga mea Totem...azi-noapte a-nceput hora celor 12 nopți magice.

Înghițită fiind de propiu-mi subconștient, refuzând să înțeleg cuvântul scris de tine, am pornit frenetic în căutarea glasului tău.
Și ne-am auzit ecoul vocilor din depărtările acestui spațiu lumesc, dându-ni-se răgazul să ne legăm încă o dată, natura umană cu cea spirituală.
Draga mea prietenă, până-n zori am umblat printre amintirile tinereții noastre, uimită fiind de prospețimea cu care emoțiile se deschideau.
Ne-am aplecat și ne vom apleca împreună, urmând să ne înălțăm împreună... 
Cu recunoștință și smerenie mulțumesc îngerilor noștrii păzitori că au făcut să ne strigăm chiar în prima noapte sfântă din cele douăsprezece ce urmează. 

"Şi amintirea trăieşte în noi..."



(-art. Andrey Mashanov)