"Lumina îi frânge pe toți. Și pe cei buni, și pe cei blajini și pe cei curajoși. Iar pe cei pe care nu îi frânge, îi ucide." (Hemingway)

În a patra noapte sfântă, draga mea Totem, am invocat și restul amintirilor, pomenind numele noastre ca o rugăciune.
„Nomina sunt omina"(numele sunt prevestitoare!) -  dar atunci nu aveam urechi să întelegem  fiecare sunet, nici ochi să deslușim sensul literelor din numele noastre.
Am făptuit atâtea, am gândit multe pierdute înainte de a le da lumii, am vorbit destul și-am tăcut din teamă sau neștiință, uimire sau venerație...
Toate au trecut, dar au rămas cu noi - un paradox ca o timidă înțelepciune, pe care de multe ori, o aruncăm în "coșul" de cuvinte.

"Şi amintirea este viaţa..."