Și-am stat la pragul acestei lumi, știind că de se va deschide ușa, mi se va îngădui “cealaltă”.
Și voi trece, dar nu fără îngerul meu păzitor, nu fără CEL trimis de Dumnezeu să mă îndrume.
La pragul acesta am îngenunchiat, cu amintirea pe care-am luat-o de mână din prima noapte sfântă.
Pentru Cunoaștere mă-nclin, să primesc atât cât merit; să-nvaț să o ascult pe buna mea Totem, pe cel ce-mi este aproapele acestei lumi si să-i ofer ceea ce îmi doresc mie însămi.
“Şi amintirea trăieşte în continuare”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu