Draga mea Totem...sunt tot cu tine.
Trebuie să mă recunosc pe mine însămi, îaninte să fiu primită-n rugăciune.
Îmi simt frământările și teama cum cu mânie nestăpânita, se-nalță precum Turnul Babel, chiar sub privirea mustrătoare
a Păzitorului...
Turnul trebuie dărâmat.
Am remușcări, acum când nu știu cu ce să-ncep, acum când mă doare viața, acum când pierd o bucată mare din ea, pentru totdeauna.
Mi-e milă de mine însămi, dar îmi amintesc de câte ori mi-a fost milă de ceilalți; mă compătimesc și revăd momentele când
am împărțit compasiune.
Unde-mi rătăceste sufletul, după ce revăd câteva clipe în care am rupt fașii din el dăruindu-le?
M-a ridicat Păzitorul la tâmpla lui , atent fiind la murmurul meu de scoică goală.
Și m-a zdrobit...sa fiu lumină !
"VIAŢA care izvorăşte din omul însuşi...
(Andrey Mashanov art)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu