.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




marți, 31 ianuarie 2012

Paulo Coelho: Clipa magică


"În fiecare zi - împreună cu soarele - Dumnezeu ne oferă o clipă în care e posibil să schimbăm tot ce ne face nefericiţi. Iar în fiecare zi pretindem că nu realizăm momentul, ne străduim să credem că această clipă nu există, că ziua de azi e la fel cu aceea de ieri şi va fi identică cu cea de mâine. Dacă am fi atenţi, am putea descoperi clipa magică.

S-ar putea ascunde în momentul în care băgăm cheia în uşă, dimineaţa, în tăcerea de după cină, într-o mie şi unul de lucruri ce ni se par identice. Această clipă există - atunci, toată puterea stelelor ne pătrunde pentru un moment şi ne permite să înfăptuim miracole.

Uneori, fericirea e o binecuvântare, dar de cele mai multe ori e o cucerire. Clipa magică ne ajută să ne schimbăm, ne ajută să ne urmăm mai departe visele. Vom suferi, vom traversa multe momente dificile şi ne vom confrunta cu multe dezamăgiri, dar toate sunt pe cât de tranzitorii, pe atât de inevitabile, iar la final vom fi mândri de ce am lăsat în spatele obstacolelor. Cândva, în viitor, vom putea privi înapoi cu mândrie şi credinţă.

Nefericiţi sunt cei care se tem să-şi asume riscuri. Poate că nu sunt niciodată dezamăgiţi, niciodată deziluzionaţi, niciodată în suferinţă, precum aceia care au un vis de urmat. Dar, când privesc înapoi - pentru că întotdeauna privim înapoi - îşi vor auzi inima şoptind: „Ce ai făcut cu miracolele pe care Dumnezeu le-a semănat pentru zilele tale? Ce s-a ales de talentul pe care Cel Sfânt ţi l-a încredinţat? L-ai îngropat adânc, într-un mormânt, de teamă că-l vei pierde. Aceasta îţi este moştenirea: certitudinea că ţi-ai risipit viaţa“.

Nefericiţi sunt cei care aud astfel de vorbe. Pentru că atunci când, poate, vor crede în miracole, aceste clipe magice ale vieţii se vor fi scurs deja. Trebuie să ascultăm copilul care am fost, care încă trăieşte în noi. Acest copil cunoaşte înţelesul clipelor magice. Îi putem înăbuşi oftatul, dar nu-l putem reduce la tăcere.

Dacă nu vom renaşte, dacă nu vom privi din nou viaţa cu inocenţa şi entuziasmul copilăriei, nu are sens să mai trăim. Te poţi sinucide în multe feluri. Aceia care încearcă să-şi ucidă trupul încalcă legea lui Dumnezeu. Dar şi aceia care încearcă să-şi ucidă sufletul încalcă legea lui Dumnezeu, chiar dacă crima lor este mai puţin vizibilă în ochii omului.

Să fim atenţi la ceea ce copilul din noi încearcă să ne spună. Să nu ne ruşinăm şi să nu-l înfricoşăm, deoarece se simte singur şi abia dacă se face auzit. Să-l lăsăm să ia din când în când frâiele existenţei noastre. Acest copil din noi spune că nicio zi nu seamănă cu cealaltă.

Să-l facem să se simtă iubit din nou. Să-i facem pe plac - chiar dacă asta ar însemna să acţionăm într-un fel neobişnuit, chiar dacă ne-ar face să părem nebuni în ochii altora. Amintiţi-vă că înţelepciunea oamenilor este nebunie în faţa lui Dumnezeu. Dacă ascultăm copilul pe care îl purtăm în suflet, ochii ne vor străluci încă o dată. Dacă nu pierdem legătura cu acest copil, nu vom pierde nici contactul cu viaţa."

( - pictura : Arunas Rutkus )

duminică, 29 ianuarie 2012

"Deodată se aude un tropot pe pământ"



"În scurtele răstimpuri când soarele declină
Și noaptea-și pune stema feerică, stelină,
E un moment de pace în care, neoprit,
Se pierde doru-n umbra amurgului mâhnit.
Atunci zărește ochiul minunile din basme,
Acele legioane de tainice fantasme
Care-ntre zi și noapte apar în loc oprite
Cu mantii lungi și albe de-a lungul învelite."


( fragment: "Dan, capitan de plai" - Vasile Alecsandri )

- Life in pictures ( 15 ) : crepuscul



initiativa : Costin Comba Photo Blog

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Nichita Stanescu - Cantec de dragoste la marginea marii

Cu gleznele julite, eu te pândesc când treci
printre rocile țărmului, reci.
Marea se va preface-n păsări străvezii,
câte le-ncap ochii deschiși spre ea,
și vor zbura fâlfâind, când ai să vii,
până-n piscul văzduhului cu o stea.

Vor rămâne prăpăstiile și peșterile goale,
peștii vor plesni aerul prăbușit cu cozile,
stârnind mărgeanele domoale
și corzile.

Uite, epava corăbiii lui Simbad marinarul
cu un colț se sprijină-n scoicile cenușii,
cu un vârf înjunghie-n mijloc cleștarul,
peste toate punțile aleargă raci vii.

Îți dăruiesc o stea de mare, un crab și un delfin!
Adu-i în spinare până la nisipuri.
Mă voi preface orb și am să vin
cu brațul întins, să-ți mângâi chipul.

La multi ani, Blue !



>:D<

vineri, 27 ianuarie 2012

joi, 26 ianuarie 2012

coniugium



"Atat de mult eu o iubeam pe ea ca insusi cerul se curba albastru.”
DORA avea 22 ani cand Traian Cosovei, prietenul ei, invitat intr-o zi la Nichita, a luat-o cu el la acesta.
Nichita avea 45 de ani.
La plecare, poetul, straniu de felul lui, caracteristica foarte cunoscuta de cei apropiati, a oprit-o, dictandu-i o poezie pe care Dora, speriata, a scris-o.
Nu avea de unde sa stie ca genul acesta de „interventie” grabita, disperata, nu era altceva decat unul din modurile lui Nichita de a se alinta.

La plecare, poetul a privit-o insistent si a anuntat-o: „tu vei fi nevasta mea!”. Dupa o vreme, avea sa-i marturiseasca: „Cand ma gandeam la tine, mi se rasucea un cutit in inima.”
Figura cu totul si cu totul originala, Nichita avea sa se gaseasca, curand, in stadiul de pusti indragostit, fastacit.
Intre doua tigari “sudate”, o mai invita sa serveasca un fursec.

***

Dora isi pastrase starea de pustoaica speriata, nestiind prea bine la ce sa se astepte.
Cand aude fraza de mai sus, Dora se indragosteste de el.
„Era foarte sincer si emotionat ca un licean, nu-i pasa cum suna. In momentul acela m-a dat gata. Atunci m-am indragostit de el! Si nu cred ca premeditase nimic!” Intrebata daca crede in dragoste la prima vedere, Dora raspunde: „Pai cum sa nu cred, daca mi s-a intamplat?“
Vreme de un an, Nichita a luat-o cu el pretutindeni.
Peste inca doi, s-au casatorit.
Uneori, poetul ii dicta poezii Dorei zi si noapte, daruindu-i, ca intr-un joc, cate un nou nume de fiecare data muzei sale.

„Nu si-a construit un personaj, era un personaj.
Si a trait risipind din fiinta lui. Nu putea altfel.”, povesteste Dora, a carei casnicie cu Nichita nu a fost ceva usor.
Cu toate astea, i-a ramas alaturi pana la capat.
„Nichita inca vegheaza asupra mea. (…) Ma readuce mereu la start, asta-i foarte clar! Sunt un om cu capul pe umeri si lucid, nu ma bantuie duhuri sau mai stiu eu ce, dar simt mana lui protectoare asupra mea. Un fel de continuitate a spiritului care m-a format, probabil.
Practic, ma vegheaza dinauntru, nu din cer..."


Sursa: Ultima dragoste a lui Nichita Stanescu-Dora

marți, 24 ianuarie 2012

Poveste sentimentalã


"Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu – la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pãmânt,
numai ca sã privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape vãzut,
structura materiei, de la-nceput."

- pictura: Arunas Rutkus

inger implinit


Ingandurat, un inger ma priveste ...
Zambesc si-i flutur a salut, cu mana.
Se uita-n jur, mirat ca-l vad .
Aripile i se desfac..si-apoi se-apleaca catre mine...

"Demult te straduiesti cu mine (ii spun), acum te vad !
Aerul vibra in jurul meu si ma-nvatai sa-i prind ecoul...
Apusul ma puneai sa-l cant ...si florilor sa le parund parfumul...
si ploaia ma-ndemnai s-o prind in brate ...
c-apoi sa-mi zbarnie prin piele... curcubeul !
Auzi ? Stiam ca esti cu mine !
Acum te vad ! Si razi ! Esti fericit ?!
EL te-a trimis la mine ...
S-ajung ,eu-omul, sa te vad pe tine? "

Si-abia acum, ma ia cu gandul ...
privind... un INGER IMPLINIT !


- pictura: Steven DaLuz

luni, 23 ianuarie 2012

principiul apei



"Apa - izvorul oricarei forme de viata, dar si elementul in care materia se dizolva .
Deseori potopurile incheie ciclurile primordiale ale creatiei si distrug formele de viata care nu au fost pe placul zeilor.
...apa este simbolul straturilor profunde ale inconstientului , populat de "forme" de viata misterioase ."

( dictionar )


- Este un spatiu unde , in aceasta noapte-ncepe anul Dragonului de apa :)

- pink mondays ( 12 )





initiativa: cybershamans.blogspot.com

duminică, 22 ianuarie 2012

- Life in pictures ( 14 )




"Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău." ( Luca:15 )


initiativa : Costin Comba Photo Blog

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Undele cerebrale sint produse permanent de creier

”Creierul uman produce in permanenta impulsuri electrice, numite unde cerebrale, care se pot masura dupa amplitudine si frecventa. Amplitudinea este puterea impulsului electric, masurata in microvolti, iar frecventa este viteza ondulatiilor electrice, masurata in herti. Frecventa determina categorisirea undelor cerebrale in unde beta, alfa, teta si delta, iar combinatia acestor diferite categorii de unde determina starea de constiinta a unei persoane la un anumit moment. Fiecare stare pe care o are omul antreneaza o simfonie de unde cerebrale, fiecare frecventa avind un rol caracteristic. Din aceste simfonii s-au nascut arta lui Picasso, poeziile lui Eminescu, teoriile lui Voltaire si ale lui Einstein.

Undele beta – constientul
Undele beta sint produse de creier in starile normale de veghe, dar un exces de asemenea unde cerebrale conduce la stari psihologice de panica. In conditii optime undele beta sint asociate gindirii logice, rezolvarii problemelor concrete si atentiei active indreptate asupra lumii inconjuratoare. In cazul surplusului de unde beta se instaleaza starea de panica, cu simptomele ei caracteristice: puls neregulat, respiratie rapida, imposibilitatea de a se concentra si de a lua o decizie.

Undele alfa – starea de vis
Undele cerebrale alfa sint prezente in timpul starilor onirice, dar si in timp ce omul isi foloseste imaginatia si capacitatea de a vizualiza. Ele sint, de asemenea, asociate unei stari de spirit detasate si receptive, in care se creeaza o punte intre constient si inconstient. In momentul in care se manifesta undele alfa, omul are probabil ochii inchisi, iar in minte ii vin involuntar flash-uri, imagini scurte nesolicitate, care i se par foarte reale. Atentia se muta de la un scenariu la altul, deplasindu-se aparent fara motiv de la un lucru la altul. Nici imaginile, nici celelalte date senzoriale nu par sa aiba o logica, lumea exterioara dispare si omul este absorbit de vis datorita activitatii undelor alfa. In anumite cazuri, creierul produce prea multe unde alfa, care se pot concretiza in stari frecvente de reverie si o tendinta de a evada din realitatea obisnuita. De obicei insa, problema este exact inversa, undele alfa nefiind suficiente in conjunctie cu celelalte unde cerebrale.

Undele teta – subconstientul
Se intimpla oricui sa simta ca ceva nu este in regula sau sa resimta impulsul inexplicabil de a face ceva anume. Aceste stari sint provocate de undele teta. Undele teta pot fi considerate ca fiind subconstientul, acea parte a spiritului care face tranzitia de la constient la inconstient. In spatele undelor teta se afla ingropate amintiri, senzatii, emotii. Desi acestea pot fi inaccesibile omului in stare de veghe, ele afecteaza totusi si chiar guverneaza atitudinile, sperantele, credintele si comportamentele sale. De exemplu, adultul care nu isi mai aminteste de abuzurile suferite in copilarie cauta totusi persoane abuzive, pentru ca undele teta il imping sa se elibereze de acest secret ascuns. Ele sint active in timpul visului si meditatiei profunde, fiind extrem de accentuate in timpul experientelor-limita, a revelatiilor si a starilor de functionare exceptionala a creierului. Pentru a le simti insa la adevaratul lor potential, undele teta au nevoie de o combinatie de alte unde cerebrale.

Undele delta – inconstientul
Se intimpla sa stim ca va suna telefonul cu citeva clipe inainte ca aceasta sa se petreaca sau sa intelegem perfect ce simte altcineva. Ne gindim foarte intens la cineva si se intimpla ca acel cineva sa ne contacteze. Aceasta este actiunea undelor delta. Undele delta sint un fel de radar personal, trimitind si primind mesaje la nivel inconstient. De fapt, undele delta compun chiar inconstientul individului. Prezente in timpul somnului profund, ele ramin active atunci cind toate celelalte unde cerebrale inceteaza sa-si faca simtita prezenta. Ele pot fi prezente si in timpul starilor de veghe, in combinatie cu alte tipuri de unde. Undele delta de amplitudine mare creeaza adesea o puternica capacitate de empatie, fiind prezente in cantitate mare la psihoterapeuti, vindecatori, consilieri etc. Exista persoane care sint coplesite de activitatea undelor delta, neputind sa discearna intre propriile sentimente si cele ale altora.

Undele cerebrale se combina, creand stari
Fiecare stare de constiinta in care un om se afla in orice moment este o combinatie intre cele patru categorii de unde cerebrale prezentate mai sus. Examinind cum interactioneaza si functioneaza ele impreuna, se poate intelege mai bine ceea ce se intimpla cu starile unui om si de ce apar anumite experiente. Toate categoriile sint la fel de importante si toate impreuna ofera o diversitate extraordinara de stari mentale, emotionale si spirituale. In interiorul categoriilor mari pe care le-am descris, exista game de frecvente diferite, care variaza de la persoana la persoana.

Stari de luciditate extraordinara
Aceasta este o stare care s-ar putea caracteriza printr-un triumfator Evrika! Timp de citeva secunde, intelegem si sintem capabili sa cuprindem cu mintea totul, iar solutiile la problemele care ne preocupau de mult apar atit de simple incit ne intrebam cum de nu ne-am gindit mai inainte la ele. Aceasta stare de constientizare extraordinara pe toate planurile poate conduce la ginduri si fapte de o creativitate iesita din comun. Aceasta stare este rezultatul combinarii in proportii precise a tuturor celor patru tipuri de unde. Omul experimenteaza in acelasi timp empatia undelor delta, inspiratia creativa, viziunea personala si constiinta spirituala a undelor teta, descatusarea spirituala produsa de undele alfa si toate acestea in stare constienta si rationala, provocata de undele beta.”

sursa - http://www.netmedic.ro/

vineri, 20 ianuarie 2012

Străfund de ochi


"Valul venind spre mine a împietrit în aer
O, chiar şi tu, iubito, ai rămas
într-o deplină nemişcare.

Şi timpul are febră
O, el mă arde
secunda este fixă ca o perlă
şi stropii valului atârnă-n aer.

Tu, atât apuc să strig, tu
şi cuvântul începe să se vadă
încet,âncet cum se vede lăsarea de noapte,
cuvânt din două litere: tu.

Animal monstruos, înţelesul
s-a oprit, şi începe să se vadă..."

joi, 19 ianuarie 2012

mirabilis



M-am gandit la...o coborare sacrificala.
Dar s-a ratacit cuvantul care-ar fi trebuit sa-mi completeze o fraza, si...am plecat sa-l caut. :)


(revin )

"Dictatorul"



Un bărbier evreu:

Îmi pare rău, dar nu vreau să fiu împărat, nu e treaba mea.
Nu vreau să conduc sau să cuceresc, aş vrea, dimpotrivă, să-i ajut pe toţi dacă s-ar putea – evreu, arian, negru sau caucazian.
Cu toţii vrem să ne ajutăm unii pe alţii, aşa e natura umană.
Vrem să trăim din fericirea celorlalţi, nu din suferinţa lor.
Nu vrem să ne urâm şi să ne dispreţuim.
E loc pentru toţi în lumea asta, iar pământul e bogat şi darnic.
Ne-am rătăcit pe drumul unei vieţi care poate fi liberă şi frumoasă.
Lăcomia ne-a otrăvit sufletele, a închis lumea cu o baricadă de ură şi ne-a împins în sărăcie şi vărsare de sânge.
Alergăm din ce în ce mai repede, dar ne-am închis în noi înşine.
Maşinăria abundenţei ne-a lăsat în penurie.
Ştiinţa ne-a făcut cinici, inteligenţa – distanţi şi inumani.
Gândim prea mult şi simţim prea puţin.
Mai mult decât tehnologie, avem nevoie de umanitate.
Mai mult decât inteligenţă, avem nevoie de bunăvoinţă şi tandreţe.
Fără acestea, viaţa devine potrivnică şi atunci totul e pierdut.
Avioanele şi radioul ne-au adus mai aproape.
Însăşi natura acestor invenţii ne cere să fim buni, să ne avem ca fraţii, să fim uniţi.
Chiar în acest moment vocea mea este auzită de milioane de oameni din toată lumea, milioane de bărbaţi, femei şi copii deznădăjduiţi, victime ale unui sistem care chinuie şi arestează oameni nevinovaţi.
Celor care mă aud acum le spun să nu-şi piardă speranţa.
Sărăcia care se abate acum asupra noastră e doar efectul trecător al lăcomiei, al amărăciunii oamenilor care se tem de progres.
Ura dintre oameni va dispărea, dictatorii vor muri, iar puterea pe care au luat-o de la oameni, va reveni oamenilor.
Şi atâta timp cât oamenii vor muri în numele libertăţii, ea, libertatea nu va pieri.

Soldaţi! Nu vă lăsaţi pe mâna brutelor, a celor care vă dispreţuiesc, care vă transformă în sclavi, care au pus stăpânire pe vieţile voastre, care vă spun ce să faceţi, ce să gândiţi şi ce să simţiţi!
A celor care vă îndoctrinează şi care vă tratează ca pe nişte animale.
Nu vă lăsaţi pradă acestor monştri, acestor oameni-roboţi cu minţi şi inimi mecanizate!
Voi nu sunteţi roboţi, nici animale, ci oameni!
Aveţi în inimi umanitate!
Voi nu purtaţi ură celorlalţi.
Doar cei neiubiţi şi inumani urăsc.
Soldaţi! Nu luptaţi pentru sclavie, ci pentru libertate!

În versetul 17 din Evanghelia după Luca scrie: "Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru", al tuturor oamenilor, nu al unui grup, nici al unuia singur!

Voi, oamenii, sunteţi cei care aveţi puterea să creaţi roboţi, să creaţi fericire! Voi, oamenii, aveţi puterea să faceţi această viaţă să devină liberă şi frumoasă!
Să folosim această putere în numele democraţiei, să ne unim în lupta pentru o nouă lume, o lume decentă care va oferi oamenilor şansa să muncească, tinerilor – un viitor şi celor în vârstă, o bătrâneţe sigură.
Brutele au ajuns la putere promiţând toate acestea.
Dar au minţit, nu şi-au ţinut promisiunea şi nu o vor face niciodată!
Dictatorii se eliberează pe sine înrobind oamenii!

Să luptăm acum pentru a împlini această promisiune!
Să luptăm pentru o lume liberă!
Să rupem toate barierele naţionale, să înlăturăm lăcomia, ura şi intoleranţa!
Să luptăm pentru o lume raţională, o lume în care ştiinţa şi progresul să aducă fericire oamenilor.
Să ne unim întru democraţie!

Hannah, mă auzi?
Oriunde ai fi, Hannah, priveşte spre cer!
Norii se risipesc, soarele răsare din nou.
Am ieşit din întuneric la lumină.
Ne aşteaptă o lume nouă mai bună, în care oamenii vor lăsa în urmă ura, lăcomia şi cruzimea.
Priveşte spre cer, Hannah, sufletul omului a prins aripi şi zboară în sfârşit spre curcubeu, către un viitor glorios.
Un viitor al tău, al meu, al nostru tuturor.
Priveşte spre cer, Hannah!
Priveşte spre cer!

SURSA:http://surse.citatepedia.ro/din.php?a=Charlie+Chaplin&d=Dictatorul

urmatoarea dimensiune


La mine , casa are acoperisul sub cer
iar ferestrele-s facute de taisul soarelui .

Imi amintesc de tine , inainte
si dupa ce ma rog lui Dumnezeu ,
dar nu mai alerg sa-ntampin furtunile.

Lumea ta, o stiu atat cat se vede pe gaura cheii
si-o aud , doar, cand se-nvolbureaza frunzele uscate.


miercuri, 18 ianuarie 2012

miercurea fara cuvinte ( 33 )





(initiativa : intre vis si realitate )

CARMEN, nu pot intra la comentariile tale. :(

marți, 17 ianuarie 2012

Virtus est

- A fi duşmanul şi inamicul oamenilor şi moravurilor rele.
- A cunoaşte scopul şi măsura lucrului căutat.
- A şti ce este drept pentru om, folositor, cinstit.
- Care sunt cele bune, la fel cele rele, ce-i nefolositor, ruşinos, necinstit.
- A cunoaşte cât preţuieşte fiecare lucru pentru om.
- A pune interesele patriei pe primul loc, apoi pe ale părinţilor şi numai în al treilea rând şi ultimul loc, pe ale noastre.

( Caius Lucilius – „Satire” )


- pictura: Anabela Faia

duminică, 15 ianuarie 2012

Melancholia - film



"Ca sa te uiti cu atentie in jur trebuie sa fii putin nelinistit"
( Saint Exupery )

- Life in pictures ( 13 ) : trenduri ...




initiativa : Costin Comba Photo Blog


Anonim spunea...
"Trenduri ...
Inedită ideea!"

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

vineri, 13 ianuarie 2012

Terry Jacks - Seasons In The Sun


impromtus



Am privit in ochi de o frumusete rara,
m-am infiorat in ochi goi,
m-am aparat in fata ochilor dusmanosi,
m-am lasat cercetata de cei prietenosi...
Dar, sincer mi-e dor de ochii pe care nu i-am vazut inca!

Imi pare ca ochi se preling pe fereasta, dupa ploaie;
si printre infloriturile perdelei mai e un ochi.
Ca din scoarta copacilor se deschid din cand in cand ochi ce plang,
adancind santuri...
Ca in fantana, se mai deschide inc-un ochi indragostit de cer.

Ochi din ochi si-n ochi..imi deschid telescoapele si microscoapele
cautarilor din vise .
Oare, din intunecata-mi pupila , cine cauta-n oglinda ? :)

joi, 12 ianuarie 2012

Edgar Allan Poe


"Nu-mi pasă dacă soarta mea pe pământ
Puţin din Pământ a avut
Si dacă ani de iubire s-au frânt
In ura unui minut:
Si nici mă plâng dacă cei dezolaţi,
Dragă, sunt mai fericiţi decât mine,
Ci că TU suferi de soarta MEA,
Doar un trecător prin destine."


(  traducere de Emil Gulian )

marți, 10 ianuarie 2012

GAINSBOURG


ne/intrupare


Nu stiu „ce” eram, si nici „cum”.
Si-am pierdut si...”de unde”.
Sigur, „candva” iti invadasem gandurile;
la-nceput , alunecam cu uimire,
apoi sapam , adanc , din curiozitate.
Cand m-ai perceput , iti eram deja durere.
„De ce” am ramas numai la hotarul gandurilor tale ?

( imi voi aminti ...maine )

elementalul



Capatul indepartat al aleei strajuita de copaci , se pierdea intr-un halou de un albastru intens.
Ma apropiam, curioasa daca pot atinge acel „loc”.
Daca acea culoare imi permitea sa o respir.
Daca...
Dar, din ce ma apropiam devenea mai transparenta .
O iluzie optica... si-a ras de mine ! :)))
M-am sprijinit de ultimul copac, bucurandu-ma de aceasta pacaleala si... de AER !!!
Aerul – fundamentul vietii mele dar si al copacului de care ma lipisem.
Imbratisandu-l, aveam imaginea unei spirale prin care-i circula seva...
Si-am lasat sa se-ntample !
-„Vayu, Vayu...sopteam, deja plangand.
- Nu-mi pot manui viata !”
Copacul respira odata cu mine si-si armoniza „tensiunea” sevei cu cea a sangelui meu .
Ne impleteam cu aceeasi emotie, iar stomacul meu flutura cum isi „flutura” el radacinile de sub talpile mele.
Apoi o „lovitura” scurta a facut sa nu-mi mai simt greutatea, nici spatiul, nici timpul...
Si imediat sa ma simt navalita de mine insami...
-„Dumnezeule, invata-ma sa te iubesc!”
Strangeam un suflet, o creatura cu constiinta, care se bucura in bratele mele.
Parca recunosteam o Silfida astrala care traversa spatiul.
Ii era dor si asta o facea sa se agite, sa invarta aerul de langa mine.
A vajait scurt...Atata cat i s-a ingaduit, dar nu indeajuns cat sa-mi amintesc de ce mi-era atat de dor de ea !

 ¸¸.*☆˚ˏֶ.✫ • * ¨ `* °☼✲

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

ratiunea si pasiunea

"Raţiunea şi pasiunea sunt cârma şi pânzele sufletului vostru mereu navigând. Dacă pânzele şi cârma voastră se rup, nu puteţi decât să vă clătinaţi pe valuri la întâmplare, ori să rămâneţi prinşi în impas în mijlocul mării, Fiindcă raţiunea, de una singură domnind, restrânge întregul elan; şi pasiunea, liber lăsată, e o flacără arzând până la propria-i mistuire.
De aceea, fie ca sufletul vostru să-şi exalte raţiunea până la înălţimea pasiunii, pentru ca astfel să poată cânta, Iar raţiunea să vă conducă pasiunea astfel încât aceasta să poată dăinui în permanentă reînviere şi ca pasărea Phoenix să renască din propria-i cenuşă.
Potrivit e să daţi raţiunii şi pasiunii aceeaşi preţuire, ca şi când aţi face-o pentru doi oaspeţi iubiţi în casa voastră aflându-se,
Cu siguranţă, nu veţi onora pe unul în dauna celuilalt, pentru că, dând mai multă atenţie unuia, veţi pierde dragostea şi încrederea amândoura.
Când, printre coline, vă odihniţi la umbra răcoroasă a plopilor argintii, împărtăşindu-vă din pacea ogoarelor şi a pajiştilor până în zări întinzându-se – atunci inima voastră să spună în taină:
„Creatorul se odihneşte în raţiunea sa”.
Iar atunci când bubuie furtuna, când vântul năprasnic zdruncină pădurea şi când tunetul şi fulgerul proclamă măreţia cerului, atunci inima voastră să şoptească smerindu-se:
„Creatorul se frământă în pasiunea sa.”
Şi, fiindcă sunteţi un suflu în sfera celui Puternic şi o frunză în pădurea acestuia, asemeni lui trebuie să vă odihniţi în raţiune şi să vă mişcaţi în miezul pasiunilor”

Kahlil Gibran-Profetul


vineri, 6 ianuarie 2012

Ea...de Nichita Stanescu


"Tocmai acum, tocmai acum
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am minţit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea ţine cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândeşte la mine fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt graţia
străbătând toate zidurile oraşului
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea îşi calcă de drag de mine
rochia în carouri,
eu stau şi curăţ lănci cu benzină
ca să le azvârl în animale şi în vulturi.
Tocmai acum, tocmai acum
cind ar fi trebuit să fiu
cuprins de o tandră alergare,
mă prelungesc în vis
de frica de a fi fericit.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea iradiază de lumina inimii ei,
citesc despre toate novele
şi toate stelele explodate
şi mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraş
şi mă asfaltez
şi mă îmbrac în ninsoare şi gheaţă,
mai ales în gheaţă,
maii ales în gheaţă, mai ales în gheaţă,
ca ea, scumpa şi divina de ea
trecând să alunece
şi să cadă şi să-şi rănească glezna,
pe care, doamne,
de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o.
La urma urmei,
cine are curajul să sărute o gleznă
dacă ea nu şchioapătă ? !"

- pictura: Arunas Rutkus

imaginatia...

“In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat;

ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, si Duhul in chip de porumbel a adeverit intarirea cuvantului.
Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie.”



marți, 3 ianuarie 2012

iarna


Mi-e dor sa-mi fie...orice.
Numai SA-mi FIE!
Si urmele dezghetului sa le amestec cu umbrele ingandurate ale copacilor.



“deschide cartea să vezi ce au gândit alţii, închide cartea să gândeşti tu însuţi”




- citat: O.Goga
- desen: Patiricia Ariel

duminică, 1 ianuarie 2012