Nu stiu „ce” eram, si nici „cum”.
Si-am pierdut si...”de unde”.
Sigur, „candva” iti invadasem gandurile;
la-nceput , alunecam cu uimire,
apoi sapam , adanc , din curiozitate.
Cand m-ai perceput , iti eram deja durere.
„De ce” am ramas numai la hotarul gandurilor tale ?
( imi voi aminti ...maine )
:)
RăspundețiȘtergerecine stie...
imi place foarte mult ce ai scris, Nima! >:D<