"Valul venind spre mine a împietrit în aer
O, chiar şi tu, iubito, ai rămas
într-o deplină nemişcare.
Şi timpul are febră
O, el mă arde
secunda este fixă ca o perlă
şi stropii valului atârnă-n aer.
Tu, atât apuc să strig, tu
şi cuvântul începe să se vadă
încet,âncet cum se vede lăsarea de noapte,
cuvânt din două litere: tu.
Animal monstruos, înţelesul
s-a oprit, şi începe să se vadă..."
Nichita... unul din foarte puţinii poeţi pe care îi admir.
RăspundețiȘtergereFrumos, din nou!
Ţi-ai pus în gând să ne îmbăiezi în frumos şi... îţi iese!!!
:)
deci e incredibil de la primele versuri am stiu ca e nichita..oh yeah! splendid minunat o adevarata bucurie a inimii
RăspundețiȘtergereDoar urmaresc calitatea vibratiei... nu forma gandului.
RăspundețiȘtergereAtata cat mi se-ngaduie.
L-am intalnit pe Nichita-n lumea asta si...nu l-am recunoscut.
:)
karma...
RăspundețiȘtergereAsa este !
De inima >:D<
Este extraordinar cât de bine îl receptezi pe Nichita, care nu este înţeles de majoritatea dascălilor de limba română ! Ce să mai vorbim despre nespecialişti... Este, indiscutabil, un geniu poetic.
RăspundețiȘtergereFelicitări !
Serban Tomsa...drag-scriitor :)
RăspundețiȘtergereMultumesc!