"De ce oare înțelepții noștri bătrâni au ales să includă în ritualul Moșilor de vară străchinile confecționate din pământ?
Nu cumva are legătură cu vechea zicală a vârstnicilor care aveau conștiința că, după ce vor păşi „dincolo”, se vor face „oale și ulcele”?
Credeau, așadar, că moartea nu înseamnă o dispariție în van, nici o trecere în neființă, cum greșit se exprimă unii astăzi.
Păstrau neclintita convingere că sufletul se întoarce la Dumnezeu, Care l-a dat, iar trupul, în pământul din care a fost luat, după cum glăsuiesc rugăciunile din slujba pogribaniei. Ce profund adevăr!
Se observă lesne o similitudine între etapele vieții umane și cele ale plămădirii unui vas de către olar.
Nașterea poate fi asociată cu pregătirea și dospirea argilei.
Creșterea, educarea și pregătirea pentru viață a puiului de om corespund cu modelarea obiectelor din lut.
Etapele uscării și arderii acestora se aseamănă cu educarea și maturizarea insului.
Virtuțile, frumusețea și așezarea duhovnicească a fiinţei ne trimit cu gândul la procesul de ornare a vaselor trecute prin fierbințeala cuptoarelor.
Sfârșitul, desigur, se petrece cam în acelaşi chip cu spargerea ori deteriorarea vasului."
(Arhimandritul Mihail Daniliuc )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu