- miercurea fara cuvinte (609)

  - initiativa : Carmen

@QRC Sail beyond familiar waters.

"Bucurie" - Nina Cassian

"Mă bucur să-mi umplu părul cu voi, frunze de toamnă,

să fug prin pădurea nebuna, căzând și râzând,
și să-mi zgârii obrazul, în scoicile voastre scorțoase …
Mă bucur să-mplânt
în toamna roșcată strigătul meu adânc, singuratic,
sub bolțile pline de aer uscat, de foșnet de vânt,
să fug, să cad și să râd pe pământul împodobit
de galbenul tău sărut cu o mie de buze, toamnă!"

Atunci când nu îți mai găsești locul.

"Atunci când nu îți mai găsești locul.
Atunci când nu mai accepți nimic din viața ta așa cum este.
Când lucrurile care înainte îți erau suficiente încep să te sufoce.
Când oamenii cu care puteai vorbi ore întregi nu îți mai spun nimic.
Când casa în care ai trăit ani de zile nu mai pare „acasă”.
Când rolurile pe care le-ai jucat atât de bine — femeia puternică, mama, soția, fiica, cea care are grijă de toți — încep să devină prea strâmte.
Și începi să te întrebi:
„Ce se întâmplă cu mine?”
Poate că nu se întâmplă nimic rău cu tine.
Poate că, pentru prima dată după mult timp, începi să te auzi.
Ani întregi putem construi o viață în jurul nevoilor celorlalți.
Învățăm să fim ceea ce se așteaptă de la noi.
Să nu deranjăm.
Să fim înțelegători.
Să acceptăm.
Să iertăm.
Să rămânem.
Să ne mulțumim cu puțin.
Și facem asta atât de mult timp, încât ajungem să confundăm adaptarea cu fericirea.
Până într-o zi când ceva în interiorul nostru spune:
„Nu mai pot.”
Nu mai poți să taci.
Nu mai poți să accepți relații care te golesc.
Nu mai poți să spui „nu-i nimic” când pentru tine este ceva.
Nu mai poți să fii disponibilă pentru toată lumea și absentă pentru tine.
Nu mai poți trăi o viață care arată bine din exterior, dar în care tu nu te mai recunoști.
Și poate că acesta este unul dintre cele mai importante momente ale transformării:
momentul în care ceea ce ai acceptat cândva nu mai poate fi acceptat de femeia care ai devenit.
Nu pentru că ai devenit dificilă.
Nu pentru că ai devenit egoistă.
Nu pentru că „nu mai ești ca înainte”.
Ci pentru că nu mai ești cea de înainte.
Iar uneori, creșterea nu se simte ca fericire.
Se simte ca neliniște.
Ca iritare.
Ca nemulțumire.
Ca dorința de a pleca.
Ca nevoia de a schimba tot.
Pentru că vechea ta viață nu mai încape în noua ta conștiință.
Dar aici este capcana:
Să nu distrugi totul doar pentru că nu te mai regăsești în nimic.
Mai întâi, oprește-te.
Ascultă.
Și începe să faci diferența între ceea ce trebuie cu adevărat schimbat și ceea ce are nevoie doar să fie văzut, înțeles și vindecat.
CE POȚI FACE CONCRET?
1. Fă inventarul vieții tale
Ia o foaie și scrie:
Ce îmi place în viața mea?
Ce nu îmi mai place?
Ce mă încarcă?
Ce mă golește?
Ce tolerez deși nu mai vreau?
Ce fac doar pentru că „așa trebuie”?
Nu încerca să găsești răspunsuri frumoase.
Fii sinceră.
2. Identifică ce nu mai este negociabil
Alege 3 lucruri pe care nu mai vrei să le accepți.
De exemplu:
* lipsa de respect;
* să fii mereu disponibilă pentru ceilalți;
* să spui „da” când vrei să spui „nu”.
Transformă-le în limite concrete.
„De acum, când cineva îmi vorbește lipsit de respect, închei conversația.”
O limită nu este o amenințare.
Este o decizie despre ceea ce vei face tu.
3. Recuperează-ți timpul
În fiecare zi, rezervă măcar 30 de minute doar pentru tine.
Fără telefon.
Fără să rezolvi problemele altora.
Fără obligații.
Folosește acel timp pentru ceva care te reconectează cu tine: plimbare, scris, citit, creat, liniște.
Nu este egoism.
Este reconectare.
4. Începe să spui „nu”
Nu trebuie să justifici fiecare limită.
Începe cu un „nu” mic.
„Nu pot.”
„Nu vreau.”
„Nu mi se potrivește.”
„Am nevoie să mă gândesc.”
Uneori, primul semn că începi să te întorci la tine este că nu mai poți spune „da” împotriva ta.
5. Alege o singură schimbare
Nu încerca să-ți reconstruiești întreaga viață într-o săptămână.
Alege un singur domeniu:
relația, munca, corpul, banii, casa, prieteniile sau timpul tău.
Și întreabă-te:
„Care este cel mai mic lucru pe care îl pot schimba chiar săptămâna aceasta?”
Apoi fă-l.
Schimbarea reală nu începe întotdeauna cu o decizie uriașă.
Uneori începe cu un telefon pe care îl dai.
O conversație pe care nu o mai amâni.
O limită pe care o pui.
O ușă pe care o închizi.
Sau una pe care, în sfârșit, ai curajul să o deschizi.
6. Nu lua decizii din revoltă
Când ai acumulat ani de nemulțumire, este tentant să arunci totul în aer.
Dar libertatea nu înseamnă să reacționezi.
Libertatea înseamnă să alegi conștient.
Înainte de orice decizie majoră, întreabă-te:
„Fug de ceva sau mă îndrept către ceva?”
Răspunsul poate schimba totul.
7. Construiește versiunea de viață în care vrei să trăiești
Nu te întreba doar:
„De ce nu mai vreau viața mea?”
Întreabă-te:
„Cum vreau să mă simt în viața mea?”
Apoi construiește în jurul acelui răspuns.
Mai multă liniște?
Mai multă libertate?
Mai multă iubire?
Mai multă autonomie?
Mai multă creativitate?
Mai mult sens?
Nu trebuie să vezi întregul drum.
Trebuie doar să faci următorul pas care este al tău.
Pentru că atunci când nu îți mai găsești locul, poate că nu înseamnă că nu mai ai un loc.
Poate că ai crescut din locul în care ai încercat atât de mult timp să încapi.
Iar schimbarea începe în momentul în care încetezi să mai încerci să te potrivești într-o viață care nu te mai reprezintă."

(Irina Olariu)

- miercurea fara cuvinte (608) : Păducel

 - initiativa : Carmen

Septembrie..."Strălucește ca chihlimbarul vechi.”

 

- pink mondays

    initiativa: cybershamans.blogspot.ro\