"Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi ..."

 

„Lasă-i! Ei sunt conducătorii orbi ai orbilor și, dacă orbul conduce pe orbi, vor cădea amândoi în groapă.” (Matei)

("Pilda orbului" – Peter Bruegel)

"Ea a legat funia cărămizie la fereastră." (Iosua 2)

James Tissot art.

"Cine, dacă-aș striga, m-ar auzi din cetele îngerilor? Și chiar dacă unul din ei dintr-o dată m-ar lua pe inima lui: aș pieri de prea intensa lui ființare. Căci frumosul nu-i altceva decât începutul cumplitului, pe care încă abia-l îndurăm, și dacă atât ne uimește, e pentru că, nepăsător, din dispreț, nu ne distruge. Și orice înger e cumplit."

- versuri de Rainer Maria Rilke

"Bucură-te Marie, cea plină de har, Domnul este cu Tine! Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău care a născut pe Mântuitorul sufletelor noastre Iisus Hristos. Sfântă Marie, Maica de Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii acum și în ceasul morții noastre. Amin!”.

 

***

"Cine l-a ucis pe Abel?
- Fratele lui.
Cine l-a vândut pe Iosif?
- Frații lui.
Cine l-a dat pe Iefta afară?
- Frații lui.
Cine era gelos pe David?
- Frații lui.
Cine nu s-a bucurat de revenirea fiului risipitor?
- Fratele lui.

Printre atâtea exemple din Biblie, ne dăm seama că toți cei trădați și maltratați de propria familie, au fost, de asemenea, foarte binecuvântați de Dumnezeu.
Și chiar dacă doare, uneori cel mai mare dușman pe care îl poți avea în viață, e cel care are acelasi sange in vene.
Trist dar adevărat."

(text preluat)

William Blake art.

"Am fost aflat de cei ce nu Mă căutau şi M-am făcut arătat celor ce nu întrebau de Mine" (Romani 10)

"Jurnalul doctorului Sotirios Crotos"

"Am rugat-o pe Maria Magdalena să ia crinii și să ne dea coșul pentru a pune în el cârpele însângerate.
Nicodim îmi dădea la mână feșele înmuiate în apă de aloe și în vin, pentru spălat, iar Iosif, ulei, unsori aromate și mirodenii...
Am tras cu atenție primul piron din mână, pe care l-a luat Iosif. 

Apoi Nicodim İ-a spălat palmele, degetele și le-a uns. 

Am scos pironul al doilea, pe care l-a luat Nicodim.
Coroana de spini era tare îndesată pe cap, și, silindu-mă să o scot, m-am rugat în gând "Doamne, ajută-mă să nu rup Sfânta-Ți frunte mai mult!"
Atunci mi- a venit ideea să torn de jur împrejurul coroanei de spini, ulei cât mai mult, și astfel cele trei nuiele din care era împletită s-au desprins lesnicios, lăsând spinii în cap. 

Coroana fără de spini a fost luată de Manachen. 

Doamne, Dumnezeule mare!!!... tot creștetul era numai cocoloașe de sânge închegat, amestecat cu păr.
İ-am spălat capul, İ l-am masat cu ulei de migdale și am cules toți spinii înfipți în piele.
Au fost patruzeci și doi și i-am vârât într-un buzunar al meu.
În locul lor, au rămas tot atâtea găuri.
İ-am uns pielea cu aromate și mirodenii, İ-am pieptănat barba, pe care o curățasem de scuipat și de sânge.
Fața și chipul fuseseră numai șiroaie de sânge închegat.
Dar când am ajuns la umeri și la spate, am crezut că mă pierd, căci, până la brâu, era o masă de carne tocată și ciopârțită. 

În douăzeci și șase de ani, cât am practicat medicina, am întâlnit tot felul de chinuiți, rupți, flagelați, arși, ciopârțiți, cu ochii scoși, jupuiți, dar n-am văzut un spate așa sfărâmat.
Vai, câtă durere îndurase!
Și fără să murmure, măcar!
De aceea, pe drumul Golgotei, cădea la tot pasul. 

Deși bărbați, toți plângeam, inclusiv încercatul Antonius. 

Numai eu și cu Manachen ne-am ținut firea, însă mulțumită licorii băută din timp, care nu-și pierduse încă efectul.
Văzându-i cum hohotesc, le-am șoptit:
- Întoarceți-vă capetele spre noi, să nu mai vadă Maria că plângeți, că o ucideți.
Manachen L-a ținut în sus, pe când eu İ-am spălat spatele, L-am acoperit cu mirodenii, L-am dat cu unsori, L-am acoperit cu o fașă curată, după care am pus, între El și cruce, alt așternut de cârpe și apoi am trecut mai departe.
Tot restul trupului era numai șiroaie de sânge închegat.
În picioarele răsucite unul peste altul bătuseră un piron cât degetul mare de gros și lung de un cot.

A vrut să-l ia Dionisos.
I-am șoptit: "E al tău. Dar nu acum".

Și l-am vârât în buzunarul jiletcii mele.
Ocupat cum eram, nu am băgat de seamă că se înnoptase. 

Abia când Manache ne-a spus să privim în sus, am observat întunericul dimprejur, iar când am ridicat ochii, am văzut deasupra capetelor noastre o splendoare de nor de forma unui disc, mare cât roata carului, având culorile curcubeului și răspândind o lumină mângâietoare.
Tot Manachen ne-a șoptit:
"- Prezența lui Dumnezeu e cu noi ! Curcubeul este simbolul cerului și al lui Dumnezeu!"
M-am ridicat în picioare ca să privesc mai cu luare-aminte feericul nor. 

Abia atunci urechile mi-au vibrat, percepând o melodie armonioasă, ca un ecou îndepărtat; nu mi-am dat seama pe loc dacă era vocală sau instrumentală; știu doar că mă umplea de încântare și distingeam doar cuvintele: " Osana, Osana..."
În același timp am simțit o mireasmă balsamică, de parcă intrasem într-o grădină și toate florile se întreceau să-mi dezmierde nările și întreaga ființă cu proaspătul și suavul parfum pe care îl răspândea. Nicodim m-a trezit din visare.

Trebuie să punem trupul pe pat.
L-am înfășurat în giulgiu, L-am trecut trecut binișor pe năsălie și am pornit spre groapă, urmați de femei. 

Feericul nor înainta odată cu noi, oprindu-se în același timp cu micul cortegiu, deasupra gropii. 

Alături de mormânt am așezat năsălia, de care s-a apropiat
Maria-Mamă și a îngenuncheat împreună cu noi.
Mă uitam la ea. 

Era o adevărată Mater Dolorosa. 

Câtă umilință, câtă supunere și ascultare față de voia lui Dumnezeu!
În același timp decență, demnitate și noblețe imperială.
În necuprinsa-i durere sufletul ei plângea...

Maria-Mama, a vârât mâna pe sub ceafa Fiului ei, I-a înălțat puțin capul, s-a aplecat și I-a atins obrazul de-al ei, dându-İ "Sărutul sufletului"...
... Sărutul sufletului este pură atingere, de la obraz la obraz, este sărutul Ingerilor din Cer.
Punându-I apoi capul, cu mare grijă, la loc s-a retras în colțul stâng al gropii, lângă Ioan, pe când Nicodim făcea ultimele pregătiri înaintea îngropăciunii. 

Eu priveam cu luare- aminte scena pe care o aveam în față: la fiecare colț al gropii era o Marie îndoliată."

(DIN JURNALUL DOCTORULUI SOTIRIOS CROTOS)

“Rugaciunea inaltata de Iisus in Gradina Ghetsimani”

"1. Acestea a vorbit Iisus si, ridicand ochii Sai la cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca.
2. Precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.
3. Si aceasta este viata vesnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
4. Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, l-am savarsit.
5. Si acum, preaslaveste-Ma Tu, Parinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea.
6. Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat si cuvantul Tau l-au pazit.
7. Acum au cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine;
8. Pentru ca cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit, si au crezut ca Tu M-ai trimis.
9. Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ca ai Tai sunt.
10. Si toate ale Mele sunt ale Tale, si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslavit intru ei.
11. Si Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeste-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi.
12. Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau, pe cei ce Mi i-ai dat; si i-am pazit si n-a pierit nici unul dintre ei, decat fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura.
13. Iar acum, vin la Tine si acestea le graiesc in lume, ca sa fie deplina bucuria Mea in ei.
14. Eu le-am dat cuvantul Tau, si lumea i-a urat, pentru ca nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Ma rog ca sa-i iei din lume, ci ca sa-i pazesti pe ei de cel viclean.
16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinteste-i pe ei intru adevarul Tau; cuvantul Tau este adevarul.
18. Precum M-ai trimis pe Mine in lume, si Eu i-am trimis pe ei in lume.
19. Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei sa fie sfintiti intru adevar.
20. Dar nu numai pentru acestia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor,
21. Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.
22. Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem:
23. Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.
24. Parinte, voiesc ca, unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat, ca sa vada slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru ca Tu M-ai iubit pe Mine mai inainte de intemeierea lumii.
25. Parinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, si acestia au cunoscut ca Tu M-ai trimis.
26. Si le-am facut cunoscut numele Tau si-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei si Eu in ei."

("In Joia Mare din Saptamana Patimilor, Iisus s-a rugat Tatalui ceresc in Gradina Ghetsimani din Tara Sfanta. 

Invataturile Sfintilor Parinti considera ca “Rugaciunea inaltata de Iisus in Gradina Ghetsimani”, in acea noapte, este cea mai nobila dintre toate rugaciunile.

In momentele de cumpana, de intristare şi la ceas de boala, sa cititi aceasta rugaciune cunoscuta in Ortodoxie ca Rugaciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli şi pentru toti credincioşii (aşa cum se mentioneaza in Sfanta Evanghelie dupa Ioan, capitolul 17).

De asemenea, in traditia creştina se spune ca aceasta rugaciune trebuie citita noua zile la rand. 

De cate ori i s-a implinit o dorinta, credinciosul trebuie sa-I multumeasca Lui Iisus, prin rugaciune, intr-o zi de joi")

Doctrina secretă a Bisericii creştine, care a fost ascunsă omenirii, ne învaţă adevărul despre reîncarnare

"Oficial, creştinismul nu crede în reîncarnare. 

Însă, în 1945 au fost descoperite mai multe scrieri vechi care dezvăluie mai multe informații despre conceptul de reîncarnare, conform „gnosticilor”, o sectă a creştinismului. 

Această sectă a fost în cele din urmă distrusă de Biserica Romană iniţială, scrierile lor fiind arse.
Operele gnosticilor includeau câteva evanghelii pierdute, unele dintre ele presupunându-se a fi scrise mai devreme decât evangheliile cunoscute ale lui Matei, Marcu, Luca și Ioan. Creștinii gnostici pretindeau că posedau definiția corectă a „învierii”, pe baza învățăturilor secrete ale lui Iisus, care au fost apoi înmânate apostolilor.
Existența unei tradiții secrete poate fi găsită chiar şi în Noul Testament:

* „Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El (Iisus), împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde. Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde, ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi”. (Marcu 4: 10-12);

* „Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră” (1 Corinteni 2: 7);

* Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (1 Corinteni 4: 1).

Un fragment din Evanghelia secretă a lui Marcu, unul dintre textele gnostice descoperite, îl descrie pe Iisus făcând ritualuri de inițiere secretă. 

Înainte de descoperirea scrierilor gnostice, singurele informaţii despre aceste lucruri ne proveneau dintr-o scrisoare scrisă de unul din Sf. Părinţi ai Bisericii, Clementin din Alexandria (150 – 211 d. Hr.), care citează această Evanghelie secretă și se referă la aceasta ca la „o Evanghelie mai spirituală pentru cei care care caută perfecţiunea”. 

El a spus: „Chiar și acum este păzită cu mare atenție de biserica din Alexandria, fiind citită numai pentru cei care sunt inițiați în marile mistere”. 

Clement insistă în altă parte că Iisus a dezvăluit o învățătură secretă celor care au fost „capabili să o primească și să fie mişcaţi de ea”. 

Clement indică faptul că posedă tradiția secretă, care a fost transmisă prin apostoli.
Iar această cunoaștere secretă a gnosticilor vorbeşte mai degrabă despre „învierea spirituală” decât de „învierea fizică”. 

Într-adevăr, creștinii gnostici credeau că reîncarnarea este interpretarea adevărată a „învierii”.
Istoricul evreu al secolului I, Flavius ​​Josephus, afirma faptul că fariseii, fondatorii iudaismului rabinic de care a aparţinut şi apostolul Pavel odată, credeau în reîncarnare. 

El scrie că fariseii credeau că sufletele oamenilor răi sunt pedepsite după moarte, dar că sufletele oamenilor buni sunt „puse în alte trupuri”, ei având „puterea de a se reînvia și de a trăi din nou”. 

Saducheii, cealaltă sectă evreiască proeminentă din Palestina, nu credeau în viața după moarte și potrivit Bibliei „ei zic că nu există nicio înviere” (Matei 22:23).
Următoarele texte sunt învățăturile secrete ale lui Iisus din Evangheliile gnostice care confirmă reîncarnarea, dezvăluind cunoașterea secretă:

* „Vegheaţi și rugați-vă să nu fi născuţi în carne, ci să părăsiți robia amară a acestei vieți”. (Cartea lui Toma);
* „Când vă vedeți asemănarea voastră, sunteți fericiți. Dar când vă vedeți chipurile înainte de a trece în fiinţă (…) cât veți suferi!” (Evanghelia lui Toma).

În „Cartea lui Toma călăuzitorul”, Iisus îi spune discipolului Toma că, după moarte, aceia care au fost odinioară credincioși, dar care au rămas atașați de lucruri de „frumusețe trecătoare” vor fi „aduși înapoi la tărâmul vizibil”.
În „Cartea secretă a lui Ioan”, reîncarnarea este pusă în centrul discuției despre mântuirea sufletelor. 

Iată ce ne spune această carte:
Toți oamenii au băut apa uitării și există într-o stare de ignoranță. Unii sunt capabili să învingă ignoranța prin Spiritul vieții care coboară asupra lor. 

Aceste suflete „vor fi mântuite și vor deveni perfecte”, adică vor scăpa de renaștere. 

Ioan îl întreabă pe Iisus ce se va întâmpla cu cei care nu ajung la mântuire. 

Ei sunt aruncați în „uitare” și în „închisoare”, cuvântul - cod al gnosticilor pentru noul corp. 

Singura cale prin care aceste suflete să scape – spune Iisus – este să iasă din uitare și să dobândească cunoștințe. 

Un suflet aflat în această situație poate face acest lucru prin găsirea unui profesor sau a unui mântuitor care are puterea să îl ducă acasă. 

„Acest suflet trebuie să urmeze un alt suflet în care locuiește Duhul vieții, pentru că el este mântuit prin Duhul Sfânt și nu va mai fi niciodată împins în carne”.
Un alt text gnostic, „Pistis Sophia”, ne vorbeşte despre un sistem elaborat de recompense și pedepse, care includ şi reîncarnarea. Textul explică diferențele în ceea ce priveşte soarta, ca urmare a efectelor acțiunilor din trecut. 

Un „om care blestemă” primește un trup care va avea în permanență „probleme la inimă”. 

Un „om care calomniază” primește un corp care va fi „oprimat”. Un hoț primește „un corp deformat”. 

Un om „mândru” și „disprețuitor” primește „un trup urât” pe care „toată lumea îl disprețuiește”.

 Astfel pământul, ca și iadul, devine locul pedepsirii.
Potrivit lui „Pistis Sophia”, unele suflete trec prin experiența iadului, ca şi loc de tortură după moarte. 

Dar, după ce trec prin acest iad, sufletele se întorc pentru experiențe viitoare pe pământ. 

Doar câteva suflete extrem de rele nu au voie să se mai reîncarneze niciodată. 

Acestea sunt aruncate în întuneric, până în momentul în care vor fi „distruse și dizolvate”.
Mai multe texte gnostice combină ideile reîncarnării și a unirii cu Dumnezeu. 

„Apocalipsa lui Pavel”, un text din secolul al doilea, descrie ascensiunea apostolului Pavel, precum și reîncarnarea unui suflet care nu era pregătit pentru o astfel de ascensiune. 

El arată modul în care atât reîncarnarea, cât și ascensiunea se încadrează în teologia gnostică. 

Când apostolul Pavel trece prin cerul al patrulea, el vede un suflet care este pedepsit pentru crimă. 

Acest suflet este pedepsit de îngerii care l-au adus „din țara morților” (pământ). 

Sufletul cheamă trei martori, care îl acuză de crimă. 

Sufletul se uită apoi „cu durere” și este „aruncat” într-un corp pregătit pentru el."

(- sursa articol: lovendal.ro)

"Care drum duce la palatul luminii şi care este locul întunericului, ca să ştii să-l călăuzeşti în cuprinsul lui şi să poţi să nimereşti potecile care duc la el acasă? "(Iov 38)

( - foto: Irina Andreeva)

Cele ZECE alimente biblice vindecatoare

“Asa ca: ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti.” – Corinteni 10:31

De-a lungul Bibliei, se fac numeroase referiri la proprietatile medicinale ale unui numar mare de produse alimentare si ierburi. De aceea, pregatirea si consumul alimentelor este privit ca fiind un act incarcat cu o energie spirituala. Iata care sunt cele ZECE alimente biblice vindecatoare:

1. Maslinele si Uleiul de Masline

“Iar cand Domnul, Dumnezeul tau, te va duce in tara pentru care li s-a jurat parintilor tai – lui Avraam, lui Isaac si lui Iacob – ca ti-o va da: cetati mari si frumoase pe care nu tu le-ai zidit, case pline de toate bunatatile, pe care nu tu le-ai umplut, fantani sapate pe care nu tu le-ai sapat, vii si maslini pe nu tu i-ai sadit; cand vei manca si te vei satura.” – Deuteronomul 6:10-11

Evreii au fost negustori de masline de elita in zilele lor. In vremea antichitatii, acest bun pretios a fost folosit pentru capacitatile sale de vindecare, pentru gatit, pentru lampile de lumina, pentru sapunuri, cosmetice si in unele cazuri ca moneda.

Uleiul de masline era considerat a fi atat de sacru pentru cultura antica incat era folosit pentru a unge regii si preotii, iar in ebraica, Mesia, inseamna “Cel ce este uns”.

Cercetarile din ultimul deceniu demonstreaza proprietatile benefice ale consumului de ulei de masline. Acesta contribuie la imbunatatirea sanatatii sistemului cardiovascular, la sanatatea pielii si a articulatiilor. Este inutil sa spunem ca acest aliment sacru si-a mentinut vechea sa reputatie pozitiva.

2. Rodiile

“Ca Domnul, Dumnezeul tau, te va face sa intri intr-o tara buna si cuprinsa, unde-s paraie de apa si izvoare ale adancurilor ce tasnesc prin campuri si prin munti. Tara de grau si de orz, tara de vii, de smochini si rodii, tara de maslini, untdelemn si miere…” – Deuteronomul 8:7-8

Delicioase, dar cam dificil de curatat, rodiile castiga teren in ultimul timp si pe piata de la noi din tara. Mai multe studii de cercetare au demonstrat puternicele proprietati anti-inflamatorii, antioxidante, anti-obezitate si anti-tumorale ale acestor delicioase fructe. Conform cercetarilor “Multe dintre efectele benefice se datoreaza prezentei acidului elagic, flavonoidelor, antocianilor si flavonelor, acestea fiind cele mai benefice componente terapeutice ale sale.” In consecinta, rodiile sunt considerate de catre lumea medicala, viabile arme de lupta si de prevenire a unor boli cronice, cum ar fi cancerul, rezistenta la insulina, obezitatea sau inflamatia intestinala.

3. Vinul

“Sarute-ma cu sarutarea gurii sale! Alintul tau mai bun e decat vinul…” – Cantarea Cantarilor 1:2

Institutul National de Sanatatea Publica a sustinut vreme de mai multi ani de zile faptul ca cei care consuma din cand in cand un pahar de vin rosu (120 ml) sufera de un risc mult mai redus de aparitie a unor afectiuni cardiovasculare. Cu toate acestea, din pricina pericolelor inerente ale consumului excesiv de alcool, cei de la Clinica Mayo ne recomanda sa nu depasim aceasta cantitate.


In cadrul procesului de fermentare al strugurilor, antioxidantii naturali si flavonoizii sunt exemplificati intr-o substanta denumita resveratrol. Prin urmare, studiile din ultimii ani s-au concentrat asupra acestei substante, descoperind capacitatea acesteia de a vindeca bolile cronice, inclusiv diabetul si obezitatea.

4. Inul

“Cine va afla o femeie vrednica? Fiindca una ca aceasta e mai pretioasa decat nestematele…caci ea lucreaza toata viata spre binele barbatului ei. Adunand lana si in, ea cu mainile ei le face de folos.” – Proverbele lui Solomon 31:10-13

Una dintre cele mai importante fibre vegetale din Biblie, inul a fost folosit in industia textila inca din cele mai vechi timpuri. Desi a fost inlocuita cu bumbacul in ultimii ani, inul ramane una dintre cele mai importante plante de fibre din lume.


Avand o utilizare medicinala foarte bogata care dateaza inca de acum 5000 de ani, in Babilon, semintele de in au fost imbratisate de cercurile medicale din toata lumea datorita continutului foarte bogat de acizi grasi esentiali omega3 si de fibre. Ulterior, s-a descoperit capacitatea semintelor de in de a lupta impotriva cancerului, diabetului si bolilor de inima

5. Painea din cereale incoltite

“Ia-ti grau si orzi si bob si linte si mei si ovaz si le vei pune intr-un vas de lut si vei face din ele paini pentru tine; si le vei manca pe durata celor o suta nouazeci de zile, dupa numarul zilelor cat vei sta culcat pe partea ta” – Iezechiel 4:9

In Cartea lui Ezechiel, Dumnezeu i-a oferit profetului Ezechiel o reteta de paine, ce s-a dovedit a fi painea perfecta. Stiinta ne-a demonstrat recent faptul ca aceasta paine contine toti aminoacizii esentiali, fiind o proteina completa. Principalul motiv pentru care painea lui Ezechiel este mult mai sanatoasa se datoreaza faptului ca cerealele si legumele sunt incoltite, ceea ce le face mult mai usor de digerat.


Recoltarea cerealelor incoltite are loc imediat dupa ce acestea au inceput sa inmugureasca, dar inainte ca acestea sa intre in stadiul vegetativ. In timpul acestui stadiu critic planta detine cele mai inalte niveluri de proteine, de minerale si de vitamine, acestea fiind mult mai usor asimilate de catre organismul uman dupa germinare.

6. Laptele crud

“Mieii sunt pentru imbracaminte si tapii pentru plata ogorului; laptele caprelor ti-ajunge pentru hrana ta, a casei tale, si pentru intretinerea slujincelor tale.” – Proverbele lui Solomon 27:26-27

Laptele crud este foarte foarte bogat in minerale si vitamine care contribuie la un flux sanatos de fluide dentare si contribuie la sanatatea dintilor tai. Laptele este foarte bogat in calciu, vitamina K2, magneziu, fosfor si vitamine liposolubile. Cercetarile au efectuat un studiu comparativ intre proprietatile laptelui de vaca si cel de capra si au descoperit ca laptele de capra este cu mult superior celui de vaca.


Spre deosebire de laptele de vaca, oamenii de stiinta de la Universitatea din Granada au aratat ca laptele de capra poate preveni boli precum anemia si demineralizarea osoasa. In plus, laptele de capra are proprietatea de a sprijini procesele digestive si metabolice, prin utilizarea mieralelor, precum fier, calciu, fosfor si magneziu.

7. Miel

“Si iata cum sa fiti cand il mancati (mielul): cu coapsele’ncinse, cu sandalele’n picioare si cu toiagul in mana; si sa-l mancati in graba: e Pastile Domnului.” – Iesirea 12:11

Mielul este animalul cel mai venerat in istorie si este cel mai onorat aliment din Biblie. Datorita sacrificarii animalului la o vasta atat de frageda, continutul de grasime este cu mult mai redus in comparatie cu alte varietati de carne. Astfel, carnea de miel contribuie la sanatatea inimii si previne aparitia obezitatii. Foarte bogat in proteine, vitamina B12 si minerale, iar aceasta varietate de carne este, fara indoiala, cea mai sanatoasa carne rosie de pe planeta.

8. Ierburi amare (coriandru si patrunjel)

“In chiar noaptea aceea sa manance carnea, fripta la foc; s-o manance cu azima si ierburi amare.” – Iesirea 12:8

Oamenii de stiinta au cazut complet la un comun acord cu privire la plantele la care se face referire atunci cand este scris despre “ierburile amare”, dar majoritatea dintre acestia sunt de parere ca este vorba de coriandru si de patrunjel.


Coriandrul are puternice proprietati antioxidante si detoxifiante. Adesea se face referire la aceasta planta ca fiind un anti-diabetic natural, datorita capacitatii sale de a regla nivelul zaharului din sange, iar medicina traditionala indiana il lauda ca fiind un puternic anti-inflamator.

De asemenea, utilizat in tratarea afectiunilor cronice, patrunjelul si-a dovedit eficienta in normalizarea tensiunii arteriale, in prevenirea cancerului si in ameliorarea durerilor articulare, in principal datorita proprietatilor sale anti-inflamatorii. Patrunjelul este o sursa foarte bogata de mai multe vitamine importante, inclusiv vitamina A, B12, C si K.

9. Legumele

“Pune-i pe servii tai la incercare timp de zece zile; sa ni se dea din semintele pamantului; din ele sa mancam, si sa bem apa.” – Daniel 1:12

In loc sa manance dieta babilonienilor plina de delicatese, Daniel si prietenii sai au cerut sa urmeze o deta vegetariana. Cand a venit vremea ca acestia sa fie prezentati regelui Nabucodonosor, regele si toti liderii au fost uimiti sa-i vada pe cei patru tineri fiind mult mai in forma in comparatie cu tinerii babilonieni ce au consumat delicatesele traditionale. Acest lucru este amintit in rugaciunea de binecuvantare a bucatelor unde citim: „Doamne, Cel ce ai plinit toate cu cuvantul Tau si i-ai poruncit pamantului sa scoata multe feluri de roade spre indulcirea si hrana noastra; Care pe cei trei tineri si pe Daniel care erau in Babilon, fiind hraniti cu seminte i-ai aratat mai frumosi decat cei ce erau hraniti cu multe desfatari…”.


Adesea mentionata ca “dieta” lui Daniel, de fapt, istoria si textul biblic sustin ca Daniel a continuat stilul de viata vegetarian de-a lungul intregii sale vieti.

Dintre toate categoriile principale de alimente, legumele sunt, fara indoiala, cea mai sigura si cea mai bogata in nutrienti. Nu exista riscul de a consuma mult prea multe legume, in schimb daca vei consuma fructe zilnic, exista riscul cresterii nivelului de zahar din sange sau de dezvoltare a cariilor dentare, datorita continutului de zahar.

Legumele sunt atat de eficiente in vindecarea organismului, incat, potrivit Institutului National de Cancer, legumele din familia cruciferelor – broccoli, varza, collards, ridichea, kale – pot preveni aparitia cancerului, deoarece sunt foarte bogate in glucozinati – un mare grup de glucozide cu un continut ridicat de sulf. In plus, glucozinatii pot trata si urmatoarele probleme de sanatate:

•Inflamatia

•Infectiile bacteriene si virale

•Angiogeneza tumorala

•Metastaza tumorala

•Toxicitate cancerigena

10. Mierea naturala

“Daca gasesti miere, mananca cu masura, ca nu cumva, imbuibandu-te, sa o versi.” – Proverbele lui Solomon 25:16

Nu ar trebui sa ne mire faptul ca mierea este denumita “aurul lichid”. Aplicatiile medicamentoase ale mierii la nivelul pielii si corpului interior par a fi nelimitate. Mai intai de toate, mierea proaspata este plina de vitamine esentiale – B1, B6 si C si contine multe minerale – calciu, magneziu, mangan, potasiu si zinc.


In afara faptului ca mierea poate fi un inlocuitor fantastic al bauturilor energizante pentru sportivi, mierea contine, de asemenea, un spectru complet de antioxidanti si sprijina dezvoltarea probioticelor la nivelul tractului gastro-intestinal. O alta calitate fascinanta a mierii este reprezentata de abilitatea sa de a preveni aparitia alergiilor de sezon."

(De către Emanoil Hociota)

"De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită și zic: "Du-mă pe stanca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!" (Psalmul 61:2)

Sabantha art.

Pr. Sorin Benescu

,,Cînd te însoțești cu un om ales, în trei feluri poți ușor să greșești: 

să vorbești înainte de a-ți veni rândul, ceea ce se cheamă impertinență; 

să nu vorbești când îți vine rândul, ceea ce înseamnă ipocrizie; 

să vorbești fără să iei seama la reacțiile celuilalt, ceea ce se cheamă orbire.”

«Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă».

 

Sofia Datseri art.( Jurământul iubirii, Mitic 2023.)

"Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit."

 

"Lupta cu îngerul" de Vasile Voiculescu

"Uriașa cumpănă a lumii, urnită de ritmul cosmic, mișca talgerele-i potrivnice, ziua și noaptea pentru asfințire. 

Talgerul luminii,îngreuiat de aur, se plecase de tot și spânzura jos în rasul pământului, dincolo de apus; buza lui fulgera, înainte de scufundare, către talgerul nopții, care se ridica gol în slavă și astupa, cu fundu-i negru, cerul. 

Săgeata cumpănitoare încremenise, cu luceafărul în ascuțiș.
Caprele râcâiau țărâna închinând cu copita culcușul.

Clopotele aninate de turlele girurilor sunau limpede și fiecare vită era o vecernie.
Apa râului luneca în lauta țărmurilor cântare înabușită sub căluș de salcii gânditoare și plopi amintitori. 

Șarpe descolăcit din aur, amurgul descânta păsările cristaline, care picau din slăvi, înțelenite, pe ramuri.
Când, o prevestire trecu și scutură din florile talăncilor o rouă de clinchete. 

Păstorul tresări sub cerul unde se ruga. 

S-a sculat leul pustiei și vine să-i dijmuiască turmele?
O formă nedeslușită înainta, fără pași, spre staul. 

Sărise din talgerul luminii, care acum se cufundase în puțul de dincolo de pământ. 

Iacob se repezi cu ghioaga să-și apere averile. 

Statura măreață îl aștepta în strungă, ațintindu-i calea.
Nu era leu, nici fur. 

Părea o arătare de pe alt tărim.
- Ce vrei? - răcni ciobanul, clătinat între spaimă și uimire.
- LUPTA - răspunse celălalt, ca și cum ar fi zis bună-seara.
Nu dorea nici oi, nici bogătie, ci altceva, mai de pret: puterea. 

Spre a fi stăpân se cere să fii tare. 

Care din ei doi e mai vrednic? 

Și vedenia nu propunea enigme, pretindea încercarea puterilor.
Prin labirintul crengilor despletite pentru somn, vântul trecea degetele-i încărcate de plânsete moi. 

Caprele se sculaseră și priveau din târla. 

Infățișarea cu chip de zburător îl înfrunta din poarta țarcului. 

Iacob îi deslușea asupra capului un moț, adus ca gluga ciocârliei.

Și glasul îi cântase a viers. 

Cine, oare, se ascundea în veșmânt păsăresc? 

Iacob simți o râvnă tinerească să se măsoare cu taina.

Necunoscutul îi căzuse drag deodată, așa cum îți cade un prinț hoinar, colindător după ciudățenii, căruia nu i te poți împotrivi să nu-i faci gustul."

(- pictura Eugen Delacroix)

***

(Charles Baudelaire descrie această luptă în maniera în care o vede pictata de Delacroix: 

„Omul natural și omul supranatural se luptă, fiecare potrivit naturii sale. 

Iacov ca un batal, umflându-și toți mușchii, în timp ce îngerul se pregătește pentru luptă indulgent, blând, ca o ființă care poate învinge fără nici un efort fizic și care nu va permite furiei să altereze forma divină a membrelor sale”)

Povestea spinului din Coroana lui Isus: de la Paris la București

"Incendiul din 15 aprilie de la catedrala Nôtre-Dame din Paris a atras atenția întregii lumi asupra relicvei Coroanei de spini a Mântuitorului, una din comorile catedralei. Și Bucureștiul are privilegiul de a adăposti un mic fragment din această Coroană, ajuns la Catedrala Sfântul Iosif prin intermediul Fericitului Vladimir Ghika.

Istoria relicvei

Relicvele Patimii lui Isus Cristos erau venerate la Ierusalim încă de la începutul secolului al IV-lea. În secolul al XIII-lea, Sfântul Rege Ludovic al IX-lea a cumpărat relicvele, printre care se afla și Coroana de spini, și a construit Sainte-Chapelle pentru a adăposti aceaste comori neprețuite. Ulterior, Coroana de spini a Mântuitorului a fost transferată în Catedrala Nôtre-Dame din Paris, de unde a și fost salvată din incendiul din 15 aprilie 2019.

Cum a ajuns la Vladimir Ghika

Unul dintre biografii lui Vladimir Ghika, Jean Daujat, ne spune că un fragment rupt din Coroana de spini i-a fost dat lui Părintelui Ghika de către Arhiepiscopul Parisului, cândva după hirotonirea sa din 1923. De atunci, Vladimir Ghika a purtat mereu relicva asupra lui și a apelat la mijlocirea ei în rugăciune, pentru rezolvarea unor neputințe fizice ori spirituale.

(Relicva Coroanei de Spini a lui Isus Cristos | Nôtre-Dame, Paris)


Prima vindecare miraculoasă

Prima vindecare miraculoasă atribuită fragmentului din Coroana de spini a fost înregistrată de alt biograf al Monseniorului, Suzanne-Marie Durand, și a avut loc la Auberive, cândva în iarna 1926-1927: Părintele Ghika s-a rugat și a binecuvântat cu relicva o călugăriță care suferise arsuri foarte grave pe toată fața. A doua zi deja, arsura era aproape vindecată, iar peste alte câteva zile, nu mai exista nicio urmă a arsurii. Scriind biografia Monseniorului, Durand, care fusese martoră a acestei vindecări, mărturisea: „Astăzi, după mai mult de 30 de ani, nu am nici un dubiu asupra acestui miracol.”

Descrierea relicvei

Mai târziu, după întoarcerea lui Ghika în România, un fiu spiritual al său, Agenor Danciul, catehizat de Monsenior în noiembrie 1946 și, ulterior, hirotonit preot greco-catolic în clandestinitate, oferea o descriere a relicvei:

„Pusă într-o cutiuţă de metal, sub o sticlă, pentru a putea fi văzută, Monseniorul păstra relicva într-o punguţă de satin negru. O folosea ca mărturie a Patimei Mântuitorului şi ca mijloc de vindecare fizică şi spirituală a celor care îl solicitau.”

De pe Cruce, în închisoarea din Jilava

După arestare, pe toată perioada anchetei din beciurile Securității din București (18 noiembrie 1952 – 23 octombrie 1953), Monseniorul – pe care fotografia dosarului de anchetă îl înfățișează în reverendă –, a reușit să salveze relicva de la confiscare, probabil ascunzând-o în buzunarele foarte adânci ale reverendei, despre care martorii oculari afirmă că ajungeau până aproape de genunchi.
Vindecări și speranță

În noaptea zilei de 24 spre 25 octombrie 1953, Monseniorul a fost dus la Fortul 13 – Jilava și a fost supus unei noi percheziții: relicva a scăpat și de această dată vigilenței gardienilor. Odată strecurată dincolo de zidurile închisorii, ea a fost folosită pentru mai multe vindecări. Trei dintre colegii de suferință ai Monseniorului pomenesc vindecările făcute cu relicva: Marcel Petrișor, profesorul Florea Costache și Părintele Iosif Gunciu.

„Monseniorul a fost un om de mare sprijin sufletesc în închisoarea noastră, dar era şi un mare doctor. Doctor în ce sens? În buzunarul hainelor era un ghimpe, spunea el, din Coroana de spini a Mântuitorului. Când cineva se‑mbolnăvea de ceva, alerga la Monsenior sau îl duceau alţii la Monsenior. Monseniorul îi punea capul în poală, că de altfel Monseniorul şedea mai mult pe prici, în pat… punea capul în poală şi aplica ghimpele acela ca un plasture pe locul durerii sau pe locul suferinţei şi rostea în gând o rugăciune. Iar când se termina rugăciunea, bolnavul era vindecat. Cazurile acestea erau aproape zilnice.” (Florea Costache)

Percheziția

La o percheziție care a avut loc probabil în noiembrie 1953, relicva a fost descoperită și confiscată. Momentul este relatat de martorul ocular Florea Costache:

„Era iarnă, frig, şi el, săracul, era numai piele şi os. […] Şi ne-au ţinut vreo două ore. În pielea goală. Şi i-a găsit într-un buzunar un ghimpe, cum spunea el, din Coroana de spini a Mântuitorului. Cu care făcea minuni acolo, în închisoare. Şi l-a întrebat un ofiţer: «Ce e cu asta?» Şi el a răspuns. Deduc că el a răspuns, pentru că era nedumerit ofiţerul de Securitate: «Ghimpele din Coroana de spini a Mântuitorului». «Mai spune o dată». Şi când i-a spus a doua oară că e ghimpele din Coroana de spini a Mântuitorului, ofiţerul a tresărit. S-a uitat în dreapta şi-n stânga şi a luat ghimpele şi l-a băgat în buzunar.”

Într-un proces verbal de percheziţie a lui Vladimir Ghika din31.12.1953 (deci după percheziția din noiembrie 1953, când, probabil, i s-a luat relicva), apare pentru prima oară mențiunea: 

„S-a găsit asupra sa un portofel cu două cruciulițe.”

(Fericitul Vladimir Ghika | Securitate)

Peripețiile relicvei

După trecerea la Domnul a Monseniorului, în infirmeria închisorii Jilava, la 16 mai 1954, un fiu spiritual al său, Ionel Cofariu, s-a prezentat la administrația penitenciarului, pentru a solicita obiectele personale ale decedatului. El a recuperat, astfel, relicva și pelerina Monseniorului, pe care le-a predat Părintelui François Van Der Jonckheyd, coleg de slujire al Monseniorului de la Biserica Sacré-Coeur; un raport al Legaţiei Franţei, datat 19 decembrie 1955, confirmă prezenţa relicvei la Părintele François.

La arestarea părintelui François, care a survenit la 9 februarie 1957, relicva era împrumutată pentru un bolnav îngrijit de Ion şi Clelia Obreja. Aceştia au ţinut-o ascunsă până după eliberarea deţinuţilor politici din 1964, după care i-au predat-o lui Agenor Danciul, care tocmai ieşise din închisoare. Agenor Danciul a împrumutat-o Părintelui Horia Cosmovici.
Destinația finală

După moartea lui Agenor Danciul (16 octombrie 1993), Părintele Horia Cosmovici, considerând că relicva aparţine Bisericii, i-a înmânat-o Arhiepiscopului romano-catolic de Bucureşti, Dr. Ioan Robu.

Astfel, credincioșii din București au bucuria de a primi, la anumite celebrări liturgice, binecuvântarea cu fragmentul din Coroana de spini a Mântuitorului."

(Relicvă care a aparținut Mons. Vladimir Ghika)

sursa articol

Dies Irae

 

"Ziua furiei, ziua
când lumea va fi preschimbată în cenușă:
așa au prevestit David și Sibylla!

Cât de mare va fi groaza
când Judecătorul Își face apariția,
judecând totul cu severitate!

Sunetul minunat al trâmbiței,
răspândindu-se peste morminte,
ne va aduna la picioarele Tronulu

Moartea și natura, uimite,
Vor privi cum oamenii se vor înălța,
Pentru a se înfățișa Judecătorului.

Cartea va fi apoi deschisă,
unde sunt înscrise toate faptele noastre;
totul va fi judecat de El.

Când Judecătorul e așezat,
toate secretele vor fi dezvăluite
și nimic nu va rămâne nepedepsit.

În ticăloșia mea, ce aș putea spune atunci?
Ce protector pot implora,
când chiar și cel drept e, cu greu, în siguranță?

O, Rege al măreției înfricoșătoare,
Care mântuiești cu plăcere pe aleși, prin har:
scapă-mă, Izvor de iubire!

Amintește-Ți, preabunule Isuse,
că pentru mine ai venit;
nu mă pierde în ziua aceea!

Căutându-mă, Te-ai chinuit,
Prin Patimile Tale m-ai mântuit.
O astfel de muncă să nu fie în zadar!

Ai fi just să mă condamni,
dar fă-mi dar de iertare
înainte de ziua socotelii.

Vezi c-oftez ca un vinovat
și păcatul îmi înroșește fruntea;
iartă pe cei care Te imploră, Dumnezeule!

Ai dezlegat-o pe Maria [Magdalena]
și l-ai auzit pe tâlhar;
așa încât mi-ai dat și mie nădejde.

Rugăciunile mele nu sunt vrednice;
dar Tu, Care ești atât de bun, fii îngăduitor
să nu ard în focul veșnic.

Pune-mă printre oile Tale,
ține-mă departe de capre,
așezându-mă la dreapta Ta.

Când blestemații, acoperiți de rușine,
vor fi sortiți focului mușcător,
cheamă-mă printre cei fericiți.

Înclinându-mă, Te implor,
cu inima-mi zdrobită ca cenușa:
ai grijă de ultimele mele clipe!

Plină de lacrimi va fi ziua aceea,
când, din praf, se va ridica
spre judecată omul vinovat:
Așadar iartă-l, Dumnezeule.

Isuse, Stăpân milostiv,
dă-le odihnă. Amin.

Tu, Dumnezeul măreției,
splendoare plină de har a Treimii,
unește-ne cu cei binecuvântați. Amin."

("Zi de mânie este ziua aceea, zi de strâmtorare și de jale, zi de pustiire și de nimicire, zi de întuneric și de beznă, zi de nori și de negură; zi cu sunet de trâmbiță și de strigăte de război împotriva cetăților întărite și a turnurilor înalte.")

Avva Maleahi Eacob-Yacov Nathanael:

"Începe Postul... 

Să plecăm și noi genunchii sufletului.
Început de post, început de cale și de plecare - plecare a capului spre lăuntru, a lăuntrului către Cer. 

Să ne dăm șansa de a reveni la nesingurătate, de a depăși neiubirea și de a cunoaște împăcarea. 

Să Îl chemăm mai des, mai cu convingere pe Mântuitor să îndrepte ceea ce noi, în neputințele noastre, nu reușim; să lumineze ceea ce noi am tulburat și acum vedem atât de întunecat.
E postul nădejdii și al bucuriei: Hristos se naște și renaște pentru fiecare dintre noi în parte.
E început de post și e încă o șansă de a deveni mai buni, de a (re)găsi copilul curat din noi, pierdut sau pur și simplu rătăcit prin cotloane prăfuite de suflet. 

Dacă îndepărtăm puțin hățișul grijilor, al patimilor, dacă ne desprindem puțin de ghearele osândirii aproapelui, ale invidiei și nerecunoștinței, sigur îl vom zări.
Cu fiecare rugăciune așezată curat și smerit peste răgazul unei clipe, în fața icoanei, să ne dăm șansa de a reveni la nesingurătate, de a depăși neiubirea și de a cunoaște împăcarea.
Să nu ne risipim, să nu uităm de ceea ce este postul, de fapt: asceza nu e (doar) renunțare, e pasul mărunt, dar hotărât și asumat, spre vindecare. 

Și medicamentele sunt deseori amare, dar bolile prin ele își găsesc sfârșitul. 

La fel și cu măruntele noastre renunțări: câtă forță aduce vindecarea pe care o poartă în ele... 

Cu ele alături putem cerceta adâncul, pentru a putea desluși treptat tainele orânduite.
Să țintim, așadar, ceea ce ne e spre folos, spre mangâiere și, în final, spre mântuire.
A început postul! 

Să ne plecăm și noi genunchii sufletului și, în fața Pruncului Mântuitor, să căutăm a fi mai buni, mai curați, mai smeriți, mai puțin plini de răni și neîmpliniri pentru a face cale întoarsă de la tristeţe la bucurie!"