”Îmi placi cînd esti tãcutã cãci parcã esti absentã,
Si mã auzi din depãrtare si vocea mea nu te atinge.
Se pare cã ochii ti-ar fi zburat
Si se pare cã un sãrut si-ar pecetlui buzele....
Cum toate lucrurile sînt pline de sufletul meu
Te ridici deasupra lor, plinã de sufletul meu.
Fluture de vis, te asemeni cuvîntului melancolie.
Îmi placi cînd esti tãcutã si parcã esti îndepãrtatã
Si parcã te plîngi, fluture în soaptã.
Si mã auzi din depãrtare si vocea mea nu te ajunge.
Lasã-mã sã tac si eu cu tãcerea ta.
Lasã-mã sã-ti si vorbesc prin tãcerea ta
Luminoasã ca o lampã, simplã ca un inel.
Esti precum e noaptea, tãcutã si înstelatã
Tãcerea ta e stelarã, atît de îndepãrtatã si de simplã.
Îmi placi cînd esti tãcutã cãci parcã esti absentã.
Distantã si îndureratã ca si cînd ai fi murit.
Un cuvînt atunci, un zîmbet ajung.
Si sînt bucuros cã nu e adevãrat ”
- pictura: Dali
...arta ca emoţie... trăieşti...
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Ni.....
numai poezii frumoase pui
RăspundețiȘtergere...aşa este... te susţin cu mult drag !!!
ȘtergereIată-vă împreună: Nima, Cristiana și Karma!
RăspundețiȘtergerePentru demonstrație, trebuia să fie și un om obișnuit, nu?
Vasilică... toţi suntem raze de soare....
ȘtergereFrumos spus!
ȘtergereUnele raze mângâie fețe, altele încălzesc flori, multe se pierd în bezna infinită...
>:D< :*
RăspundețiȘtergere☆
☆┊ ☆ ★ ┊
┊ ┊ ☆ ☆┊ ★
☆┊ ☆ ★ ┊