.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




vineri, 30 noiembrie 2012

noaptea...inmuguriri


Noaptea Sf. Andrei


Noaptea Lupului (Sf. Andrei)- se trateaza cu usturoi

„Vin strigoii, se aduna,
Parasind a lor secrii.
Voi, crestinelor popoare,
Faceti cruci mantuitoare,
Caci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Sfantului Andrii!”
(Vasile Alecsandri)
 
 Pe 30 noiembrie -  Sfantul Andrei.
De unde oare legatura cu strigoii si usturoiul, cu varcolacii, blestemele si descantecele, care ameninta sa transforme superstitia populara intr-o sarbatoare comerciala similara Halloweenului de imprumut? Din faptul ca se suprapun doua datini:
30 noiembrie este in primul rand ziua Sfantului Apostol Andrei, care a fost primul misionar crestin printre triburile geto-dacice, motiv pentru care e considerat patronul spiritual al romanilor.
Aceasta sarbatoare se suprapune pe una ante-crestina, cea de Santandrei, o divinitate la mare respect pe vremea dacilor, fiind zeul-lup.
 
Acesta aparea la sfarsit de noiembrie - in perioada aceasta dacii considerau ca incepea noul an, cand lumea se intorcea pe dos, ordinea cosmica era rasturnata si apareau strigoii vii (cei nascuti cu caita, cu coada) isi parasesc trupurile, iar strigoii morti ies din sicrie, morminte si cimitire, "pocesc si sug sangele celor vii, leaga sau iau puterea barbatilor, strica taurii, fura sporul vitelor, se joaca cu lupii si ursii" (citat de aici)
Noaptea de Sf. Andrei este in traditia populara asociata mai putin cu adevaratul apostol si mai mult cu datinile precrestine de protectie impotriva spiritelor care ies sa danseze sarabanda draceasca si sa isi bata joc de muritori. Si cum se proteja romanul din vechime? Cu usturoi.
Nu il manca, ci il folosea ca element apotropaic, ungand cu el usi si ferestre, grajduri si cotete, pentru ca Cel Necurat se da de trei ori peste cap si poate sa ia chip de lup, caine, pisica, porc, berbec, gaina sau broasca. Daca scapi cu bine dupa noaptea de Santandrei, si nu iesi din casa, ci petreci pana la ziua, usturoiul descantat il folosesti ca leac de vraji sau de dragoste.
 
Ce se mai face de Sf. Andrei?
- se pune la incoltit grau, ca sa vezi daca o sa fie an manos, cu recolte bogate (daca nu incolteste, sunt sanse sa fie bobul expirat, doar n-o sa credem in superstitii ca babele)
- se aduc in casa si se pun in apa la inflorit smicele de mar sau visin. Daca infloresc pana in ianuarie, esti un om norocos (daca nu, inseamna ca nu prea ai caldura in casa.. asta da ghinion) si poti sa mergi la sorcovit cu crengutele.
Bunicii vostri ce obiceiuri aveau de Sant'Andrei?"
 
SURSA :http://metropotam.ro/

joi, 29 noiembrie 2012

vina de a te fi intalnit


Traiesti printre noi, cei din dimensiunea "umbrelor'".
Tu, femeie, uneori reusesti sa inseli gravitatia, dar, imediat esti din nou la pamant...
Renunta la salturi ! Mai ales acum , ca ai intalnit umbra Ingerului pe care-l iubesti.
Distanta dintre Inger si umbra-i este foarte mare , dar , recunoaste ca iubirea ta este aceeasi pentru amandoi.
Iti este scris sa ridici podul dintre femeia rasata intelectual si animalul turbat , care se roteste clantanind  tot ce apuca ...inclusiv propia-i coada .
Acum, intre cele doua stari e ...numa' tensiune; si va ramane pana cand iti vei chema barbatul-umbra-ingerului  si-i vei aseza-n palme starile tale ca apoi sa te retragi fara sa te uiti daca te urmeaza sau nu ...
Totul este scris.

Cuvintele sunt rotunde asemeni tuturor sectiunilor facute prin trupul nostru , asemeni fractalului care te strapunge ...energetic,  :)) la infinit .

Nu te indarji sa schimbi ceva, incearca doar sa te povestesti  fara sa  justifici, fara sa condamni -  numai intelegand ca nu este nimeni vinovat ca te-a intalnit.

E numa' timpul sa ramai in propiu-ti centru ...implinindu-te ca femeie ( om ! ), si nu marindu-te prin abilitatea pe care ai dobandit-o in a te misca rapid prin concepte , stand la masa de scris.
Asociatiile din minte sunt lantul care te-a legat si te trage spre periferia existentei.
Esti acasa , femeie !
Simte-te in largul tau si, fara efort, deschide usile trupului tau , folosindu-te de cap - fara sa ramai in cap :))), folosindu-te de inima - fara sa ramai in inima ...
Inspiratia si expiratia, fericirea si nefericirea ....viata si moartea , sunt spatiile aceleiasi case .
Treci prin ele, ramanand doar Fiinta !
Fiinta nu-i mareata , nu-i nici neinsemnata...
Fiinta   e s t e !


( fac pauza de-o respiratie si voi continua )  :)




- desenul: Steve Cieslawski



marți, 27 noiembrie 2012

"Timp nu va mai fi. "


Intr-o clipa, "prezenta ta" a facut cat ore intregi de exercitii epuizabile, care ma lasau fara ganduri , fara sperante, aruncandu-ma in ...nicaieri!
In acea clipa , am parcurs , instantaneu, distanta dintre nebunie si i/luminare.
Clipa aceea m-a aruncat in mine insami.
Si m-am descoperit...iubire !

luni, 26 noiembrie 2012

Nina Cassian - ,, Eu nu sunt o amanta, o culcareata. Eu sunt o iubeata . “


Poeta despre barbatii din viata ei:
,,In general, am fost atrasa de intelectuali, da.
Dar ei puteau sa fie inalti si frumosi, superbi, sau monstruosi, chiar oribili la vedere.
Am avut parte si de frumosi, si de urati.
In general, da, in sfera intelectualitatii.
Totusi e nevoie de comunicare; nu poti numai sa te tii de degetul cel mic."

- pink mondays ( 47 )



initiativa: cybershamans.blogspot.com

duminică, 25 noiembrie 2012

Brumar...

 

Dincolo de toate explicatiile si interpretarile savante , „fiinta mea" percepe transformarea ...
Si-mi folosesc Cuvintele ca sa pot stabiliza prin intermediul lor ..”momentul"!
Momentul uimitor .
Este vorba despre m o m e n t .
Toata viata m-am cautat numai in ceilalti; a
bia acum imi vad chipul si, mai ales pletele ... cu bruma !
Ma ridic , rotindu-ma antiorar ...cu mainile in orant.

Apoi mi se-ntrerupe ruga si mana dreapta ramane ridicata sus , iar stanga se-ntinde lateral .
S-a dus si Gandul ...
Sunt doar Fiinta...
Si, ca-n dansul dervisilor rotitori, pasesc...in dimensiunea misterioasa a interioritatii mele .

- pictura:Henri Martin

- life in pictures ( 47 ) : "Căderea soarelui şi căderea frunzelor dădeau ceasului de toamnă o gravitate îngândurată"

initiativa

joi, 22 noiembrie 2012

Eu sunt o frunză

 
"Eu sunt o frunză.
Parcă tu nu ştii ce este aceea o frunză?
Tu cunoşti frunzele copacilor şi prin aceasta le şi stăpâneşti.
Însuşi timpul cunoaşte frunzele copacilor şi le stăpâneşte.
Când timpul, dinafara frunzelor, se face toamnă, ucide frunzele.
Când timpul se face primăvară, le reînvie.
Dar timpul el însuşi ar trebui să fie o frunză ca să elucideze frunzele."
 
( Nichita )

marți, 20 noiembrie 2012

M-am temut de meditatie , ca de moarte ...

Indepartam zdrentele personalitatii dar , in fata abisului ma lua-n primire mintea , ce se repezea tragandu-mi, in acelasi ritm , respiratia...
Ma zguduiam de spaima vastitatii ce se deschidea in locul unde ma asteptam sa dau doar de un singur ...punct, centru, sau cum i-o fi zicand...poate "acum", sau "aici" :)))
Pana cand ( habar-n-am "cand" ) am inteles ca, de fapt, mi-era teama de moartea care incepuse deja in mine - de la prima respiratie !
Gata ! Nu mai scriu, nu mai citesc, nu mai ascult ...sunt , numai, recunascatoare respiratiei .
Si fac un cerc complet : pauza - inspiratie - pauza - expiratie...
Fara sa-mi mai fie teama de moarte !
 
 

joi, 15 noiembrie 2012

"sensul"

 
” Dacă nimic nu are sens, pentru ce trăiesc?
Şi dacă totul are sens, pentru ce nu cunosc acel Sens ?
Şi dacă totuşi există SENS şi-l voi afla, atunci cum am să pot accepta un sens care permite şi durere, atâta durere pe pământ ?
Şi acum şi mereu, cineva strigă de durere.
Clipele de fericire nu scuză nimic...
...
O finalitate perfectă scuză oare un drum plin de imperfecţiuni ?
Dar dacă viclenia creaţiei, a vieţii, e mai teribilă şi moartea nu e un sfârşit şi mă voi trezi după moarte implacabil legată de mine însămi, în eternitate legată de imperfecţiune şi conştientă de această imperfecţiune ?”

( Henriette Yvonne Stahl )

simbolul


"Putem compara un simbol cu un grăunte ce îl semănăm în pământ.
Așa cum ar proceda cu un grăunte, inițiatul îngroapă fiecare simbol în mintea sa și îl udă deseori; apare astfel încet-încet o tijă care crește, se întărește, până devine un copac uriaș.
Atunci inițiatul se bucură, lucrează la umbra acestui pom, îi culege fructele, îi însămânțează din nou semințele și procesul reîncepe. Lumea simbolurilor este o lume vie.
Așa cum un grăunte conține concentrat un întreg arbore, tot la fel un simbol intetizează un întreg aspect al cunoașterii.
Dacă vă întrebați: „La ce folosește un simbol?, v-aș pune și eu întrebarea: „Dar la ce folosește un grăunte?”
Lucrând cu zece simboluri, posedăm întreaga cunoaștere.
Este imposibil să ducem cu noi o mare bibliotecă, dar cu ajutorul câtorva simboluri transportăm toate cărțile sfinte ale omenirii, deoarece acestea se rezumă în câteva simboluri.
Pentru a descifra însă aceste simboluri, pentru ca ele să ne vorbească, trebuie să reușim să le facem vii în noi."
Omraam Mikhael Aďvanhov

marți, 13 noiembrie 2012

emotia


"Din neatentie noi am confundat emotiile cu sentimentele.
Iar sentimentele cu sentimentalismele.
Este util sa intelegeti ca emotiile sunt manifestari prin care omul a fost manipulat, ca ele au asigurat experienta la scoala pamant si ca majoritatea sunt derivate ale fricilor, chiar daca par altceva.
Iubirea este STARE si nu emotie, extazul este si el tot stare. Singura emotie a fiintei constiente este cea creativa, care se naste din constientza si ajuta la "materializarea" in
tentiei creatoare. Restul toate nu incearca decat sa te transforme/mentina in starea de EFECT A CEVA/CINEVA.
Ca atare sunt manipulatorii.
In jocul la scoala pamant, oamenii uneori au un adevarat atasament fata de a manipula/a fii manipulati, in egala masura. Pentru ca inca nu au intelegerea de a se abandona mintii Universale/Dumnezeu.
Le este util experientei de care inca unii mai au..."nevoie".
 
 

luni, 12 noiembrie 2012

Juan Ramon Jimenez


" Asteapta, lumina, asteapta !
- Si alerg  zbuciumat, nebun. -
Asteapta, lumina, asteapta !
- Asteapta, si cand sa ajung
alaturi de ea, se intuneca,
rece. -
Asteapta, lumina, asteapta !
Si ma arunc la pamant, ca un copil,
plangand pentru mine, inca nevazand-o.
Asteapta...lumina...asteapta..."
 

- pink mondays ( 45 )


initiativa: cybershamans.blogspot.com

vineri, 9 noiembrie 2012

joi, 8 noiembrie 2012

miercuri, 7 noiembrie 2012

la limita perceptiei


Osho

„Fiecare om are propriul sau centru, dar nu traieste in el – traieste in afara lui.
Ceea ce duce la tensiune interioara, la framantare continua, la angoasa.
Nu va aflati unde ar trebui sa fiti, va lipseste echilibrul.
Iar dezechilibrul sta la baza tuturor tensiunilor mintale.
Daca depaseste niste limite, innebunesti.
Nebun este acela care si-a iesit cu totul din fire.
Iluminatul este opusul unui nebun.
El este centrat in el insusi.
Voi va aflati undeva la mijloc, intre cele doua situatii.
Inca nu ati iesit total din voi insiva, dar nici nu sunteti in centrul vostru.
Va miscati undeva la mijloc.
Uneori, va indepartati foarte, foarte mult, deci aveti momente cand sunteti temporar nebun.
In manie, in sex, in toate directiile in care v-ati dus prea departe de voi insiva, sunteti, temporar, nebuni.
In acele momente, nu este nici o deosebire intre voi si un alienat mintal.
Diferenta consta numai in faptul ca nebunia lui este definitiva, in timp ce a voastra este temporara.
Voi va reveniti.
Cand sunteti furiosi, ajungeti in starea de nebunie, dar nu este o stare permanenta.
Din punct de vedere calitativ, nu exista nici o diferenta, diferenta este numai cantitativa.
Calitatea este aceeasi, deci, uneori, atingeti nebunia; alteori, cand sunteti relaxati, total in largul vostru, va atingeti si centrul.
Acelea sunt momente fericite.
Se petrec si ele.
Atunci sunteti intocmai ca si Buddha, ca si Krishna, dar numai pentru o clipa.
Nu ramaneti acolo.
Caci, in momentul in care va dati seama ca sunteti fericiti, deja v-ati miscat de acolo.
Dureaza atat de putin, incat pana cand ati recunoscut fericirea, ea a si trecut.
Pendulam permanent intre aceste stari, dar aceasta miscare este periculoasa.
Este periculoasa pentru ca nu va puteti crea o imagine proprie, o imagine proprie stabila.
Nu stiti cine sunteti.
Daca oscilati permanent intre nebunie si propriul vostru centru, daca aceasta miscare este constanta, nu puteti avea o imagine solida despre voi insiva.
Veti avea o imagine lichida.
Si atunci nu veti sti cine sunteti.
Este foarte dificil.
Din cauza aceasta va temeti chiar si cand asteptati momente de fericire, si atunci va fixati undeva la mijloc.” - Osho

- miercurea fara cuvinte ( 65 ) : portal


 
 
initiativa : http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/

marți, 6 noiembrie 2012

Nescrisul timp - de Alexandru Căprariu


 "Există un timp peste timp
prin care ne naştem a doua oară,
există un timp peste timp
pentru cei care nu ştiu să moară,
există un timp nescris în ceas

viu în culoare,
în vis,
în glas,
un timp stăpân şi-n tăceri,
maree fără cuvinte,
un timp fără leagăn şi fără morminte,
dar în care gîlgîie voci
din stele şi lună,
din antice roci,
un timp venit din geologie,
un timp pentru care luptăm să se ştie
dacă-ngenunche prin noi sau urcă-n vecie,
un timp-stejar mereu în furtună egal,
un timp-ocean fără de mal,
un timp peste timp în el
-inel de foc în focul altui inel-
ora în oră:
(un timp-tată,
un timp-mamă,
un timp-frate,
un timp-soră)
timpul fiinţelor noastre, incandescent,
timpul prezent

neostenit trecătorul prezent. "

"Iar ca sentiment un cristal."

 Odysseas Elytis

vineri, 2 noiembrie 2012

Kundalini - puterea interioara

Andre Kohn

 
 
- pictura: Andre Kohn

si ce mult te iubesc ...

"Și ce mult te-am iubit!
Mai mult decât ți-ai imaginat tu vreodată să fii iubită!
Te-am iubit din adâncul sufletului până la vârfurile degetelor, te-am iubit cu fiecare por și fiecare celulă, te-am iubit cu totul!

A durut când vântul mi te-a smuls și te-a purtat departe de mine. Nu am înțeles, a fost voința lui sau a fost voința ta?
Am trecut prin iarnă cu speranța că îmi vei înmuguri din nou pe unul din brațe și voi putea din nou să te ridic mândru spre soare. Frunza mea!
Te-am căutat în fiecare mugur și fiecare boboc de floare dar nu te-am regăsit.
Târziu am înțeles că ai rămas cu mine, ești aici, doar că nu-mi mai ești frunză ci gând și vis.
Și ce mult te iubesc, sub orice formă!"


( Naivul )

joi, 1 noiembrie 2012

MAESTRII si DISCIPOLI



"Când două fiinţe se iubesc, se produc schimbări între ele şi aura lor se nivelează.
De aceea, când frecventaţi un Mare Maestru, când îl iubiţi, când comunicaţi cu el, se produc, la fel, schimbări, iar aura voastră se purifică, se întăreşte, se amplifică. Iată avantajul de a iubi fiinţe foarte elevate, foarte evoluate.
Chiar atunci când iubiţi Mari Maeştri care nu sunt pe Pământ: Iisus, Buddha, Krishna, Zoroastru… se face între voi şi ei un fel de osmoză, iar voi beneficiaţi de Lumina lor.
Dar dacă aveţi fericirea de a frecventa un Maestru viu, de a fi foarte aproape de aura sa, de a fi impregnat, bineînţeles, este încă şi mai bine.
Când discipolii se concentrează asupra Maestrului lor, ei primesc emanaţiile sale de puritate şi de Lumină, dar ei, ce îi dau ei?

Credeţi-mă, pentru un Maestru, nu este atât de faimoasă această afacere, deoarece în schimbul a ceea ce el dă, el nu primeşte deseori decât murdării.
Dar cum el a acceptat să facă sacrificii şi a învăţat să transforme impurităţile pe care le primeşte, el suportă, nu se plânge şi, astfel, ajunge să-i ajute pe discipolii săi.
Discipolul care face eforturi pentru a se identifica cu Maestrul său creează între Maestrul său şi el o adevărată legătură magică şi, graţie acestei legături, el începe puţin câte puţin să-i semene.

Nu-i va semăna poate fizic, cu toate că este posibil – cu multă voinţă, credinţă şi timp, este posibil -, dar în interior primeşte înţelepciunea şi Lumina Maestrului său.
Foarte tânăr, deja, am înţeles cât de benefic ar fi pentru mine să mă identific cu Maestrul meu. Nimeni nu m-a sfătuit, nici chiar el, este ca şi cum aş fi adus aceste cunoştinţe dintr-un trecut îndepărtat. Eu doream să intru în Spiritul său şi-mi imaginam că gândeam ca el, că simţeam ca el, că acţionam ca el.
 Am făcut aceasta fără a spune nimic la nimeni, nici chiar lui şi, ani după aceea, este curios, nu numai că am început să gândesc ca el, ci am început să-i semăn şi fizic.
Această practică mi-a adus foarte mult. Eu simţeam că dacă, asemeni majorităţii oamenilor, mă mulţumeam să rămân ceea ce eram, nu aş fi mers foarte departe; atunci am vrut să înlocuiesc imperfecţiunile mele prin calităţile şi virtuţile tuturor marilor Maeştri, şi aceasta mi-a permis să avansez.
Dar mergeţi să vorbiţi oamenilor să-şi înlocuiască mentalitatea lor limitată!

Ei o păstrează, o protejează, se agaţă de ea şi de aceea se văd pe faţa lor urme de dezordini şi de chinuri în care sunt pe cale să trăiască.
Viaţa lor nu este făcută, deci, decât din meschinării, din diviziuni, din discuţii, din jigniri inspirate de natura lor inferioară pe care nu vor să o sacrifice.
De câte ori în timpul ceremoniilor focului vă spuneam: “Învăţaţi să descifraţi ceea ce se petrece în faţa voastră. Aceste ramuri din care am făcut focul sunt negre, răsucite şi priviţi ceea ce produc: ce splendoare, acest foc! Atunci de ce vă încăpăţânaţi să păstraţi toate ramurile moarte înăuntru, în loc să le sacrificaţi, pentru ca ele să se transforme în căldură şi în Lumină?”
Ah, nu, cuvântul sacrificiu îi face pe oameni să tremure, le este întotdeauna frică să piardă ceva.
Ei bine, nu vor avea nici căldură, nici Lumină.
Din cauza acestei frici de a sacrifica natura lor inferioară oamenii trec pe lângă Adevărurile esenţiale care ar fi putut să-i salveze.

Iar când li se vorbeşte să intre în Spiritul Instructorului lor, ei resimt aceasta ca o voinţă de a-i limita, de a le îndepărta libertatea şi puterile lor.
Deloc, din contră a se identifica cu Maestrul care-i depăşeşte nu poate decât să-i ajute să le crească libertatea şi puterile.
Dar, bineînţeles, cu condiţia ca să fie un Maestru care-i depăşeşte, altfel este inutil.
Practica identificării este bazată pe cunoaşterea unei Legi fizice, Legea rezonanţei.

Dacă ajungeţi să vibraţi la unison cu o făptură sau alta, nu numai că veţi cunoaşte gândurile şi sentimentele sale, dar şi calităţile sale vi se vor comunica.
Astfel, veţi putea să studiaţi, să o judecaţi, să decretaţi că aşa şi pe dincolo, dar, în realitate, nu o veţi cunoaşte cu adevărat, pentru că o veţi cunoaşte din exterior.
O veţi cunoaşte doar atunci când veţi vibra la unison cu ea.
Deci, faptul de a se găsi pe aceeaşi lungime de undă apropie două fiinţe, pentru ca ele să poată să se cunoască.
Aceasta este Iubirea; adevărata Iubire este adevărata Cunoaştere, pentru că adevărata Iubire nu este nimic altceva decât o fuziune.
Pentru a deveni ca Maestrul său, discipolul trebuie să ajungă să introducă în el aceleaşi vibraţii.

Da, este o problemă de vibraţii.
Iar el poate să devină chiar mai mare decât Maestrul său; aceasta depinde de iubirea sa.
Întotdeauna, cel care are cea mai mare iubire devine cel mai mare.
Având cunoaşterea, forţa, evident ajută la ceva; dar nu cu cunoaşterea şi cu forţa se va merge departe. Pe când cu iubirea, mergeţi până la infinit!
Iubirea vă face să alergaţi, încât nu vă mai opriţi…
Da, iubirea aceasta este: a vă lua picioarele la spinare.
Iubirea care vă lasă să stagnaţi nu este o adevărată Iubire.

     Exista odată într-un ţinut îndepărtat un tânăr băiat care era de o forţă excepţională şi care a decis să pună această forţă în serviciul omului cel mai puternic de pe Pământ. Astfel, el a mers să se pună în serviciul regelui ţării vecine care l-a luat în escorta sa personală. Într-o zi, în care regele şi suita sa traversau o pădure, au fost avertizaţi că se găseau în apropiere de un loc bântuit de Diavol, iar regele a dat ordinul de întoarcere. “Oh! şi-a spus băiatul, dar atunci, nu acest rege este cel mai puternic, din moment ce-i este teamă de cineva care se numeşte Diavol!…” L-a părăsit şi a plecat în căutarea Diavolului pentru a se pune în serviciul său.
Într-o seară, el a observat o întreagă trupă sinistră de călăreţi negri. “Pe cine cauţi?” a întrebat şeful. “Il caut pe diavol.” “Eu sunt, ce vrei?” “.Am fost în serviciul cel mai puternic rege de pe Pământ, dar am văzut într-o zi că îi era fiică de tine. Tu eşti, deci, mai puternic decât el şi de acum înainte vreau să te servesc”. Bine, este bine, vino cu noi.” Şi el l-a urmat pe Diavol… Într-o zi a remarcat că trupa evita un loc unde se găseau cruci şi a întrebat ce erau aceste cruci pe care trebuiau să le evite.

Istoria nu spune ce explicaţii exacte i-a dat Diavolul referitor la Iisus, dar tânărul om a înţeles că el trebuia să fie încă mai puternic decât Diavolul, din moment ce-i producea frică, şi s-a decis să meargă să-l servească. A căutat mult timp, mult timp, fără a putea să-l găsească. S-a angajat atunci ca luntraş la malul unui râu şi era atât de puternic şi de mare că transporta călătorii pe umerii săi de la un mal la altul sprijinindu-se pe un baston lung.
Într-o noapte, când era în mica sa cabană, a izbucnit o furtună teribilă: fulgere, trăsnete… Un adevărat potop! Cum el nu dormea, a auzit deodată un copil care plângea. Mirat, a ieşit şi, în obscuritate, a observat un copil mic. “Dar, micuţul meu, ce faci tu aici pe o asemenea vreme?” . “Aş vrea să traversez râul, dar nu pot, sunt prea mic!”. “Nu mai plânge, te voi duce eu.” L-a luat pe umărul său şi a intrat în râu… Dar apele erau crescute atât de sus şi curentul era atât de violent încât avansa cu foarte multă greutate şi, mai ales el, simţea că acest mic copil pe umerii săi devenea din ce in ce mai greu… “Dar, copilul meu, de ce eşti tu aşa de greu?” l-a întrebat luntraşul. “Cântăreşti tot atât cât şi Pământul!”. “Oh, răspunde copilul, eu sunt mai greu decât Pământul, eu sunt Iisus pe care tu vroiai să-L serveşti. Începând de astăzi te vei numi Cristoforos, purtător al lui Hristos”. Iată legenda Sfântului Cristofor.


     Dacă, asemeni lui Cristoforos, discipolul părăseşte un Maestru slab şi temător pentru un Maestru puternic şi fără frică, cine poate să i-o reproşeze?
Dacă el vrea să servească cel mai tare Maestru, cu ce este el vinovat?
Iar Maestrul cel mai mare, cel mai puternic, este Soarele.
Faţă de el, ceilalţi sunt slabi, bolnăvicioşi, şovăitori.
Singurul care rezistă la toate furtunile, este Soarele.
El este, deci, cel mai puternic, la el trebuie să mergeţi şi să-i serviţi şi lângă el trebuie să vă instruiţi. Da, dar oamenii care n-au primit Ştiinţa iniţiatică, nu ajung încă să vadă lucrurile în asemenea mod. Deja când li se vorbeşte să vibreze la unison cu Spiritul şi sufletul Maestrului lor, ei nu pot să înţeleagă.
Deci, cu atât mai mult când este vorba de Soare.
Adevărata magie pentru discipol este, deci, de a putea să se identifice cu Maestrul său pentru a atinge ceea ce există în sufletul, în inima, în inteligenţa, în voinţa Maestrului său şi ca toate aceste comori să se verse în el.

Deoarece un Maestru nu este aşa de egoist şi avar el vrea să vă dea în profunzime.
Şi chiar dacă el vede că unul din discipolii săi îl depăşeşte, el este mândru.
El spune: “Este copilul meu. Este mai inteligent decât mine, este mai bun decât mine, este mai puternic decât mine; cu atât mai bine, eu sunt tatăl său.”
Şi el este mândru.
Un tată care este furios că fiul său îl depăşeşte nu este un adevărat tată.
Iar dacă un Maestru este furios că un discipol a ajuns să-l depăşească, dacă el este gelos, dacă începe să-i joace feste, să-l chinuie, înseamnă că nu a ajuns încă la gradul superior de dezinteres care este cea mai mare calitate a unui Maestru.
Şi este adevărat că există Maeştri pe care gelozia nu i-a părăsit încă.
Nu i se poate reproşa unui discipol că vrea să-l depăşească pe Maestrul său.

Dacă Dumnezeu v-a dat calităţi, cine vă poate împiedica să le dezvoltaţi?
Punctul de sosire, idealul de ajuns, nu este nici tatăl vostru, nici mama voastră, nici Maestrul vostru, ci Dumnezeu Însuşi.
Un Maestru este o etapă, un mijloc, o poartă, un educator, un tată, pentru un anumit timp, dar nu se spune nicăieri că voi trebuie să vă opriţi şi să faceţi rădăcini lângă Maestrul vostru.
Se spune doar că prin Maestrul vostru voi trebuie să mergeţi spre Dumnezeu.
Unde veţi găsi o idee mai înţeleptă, mai veridică?
Dacă vă confecţionaţi idei proprii, asta nu mă priveşte; eu, eu vă dau totdeauna Ideile cele mai veridice, cele mai luminoase, cele mai divine.
Un Maestru este ca un tată sau ca o mamă care vă educă, dar nu trebuie să rămâneţi mereu lângă tatăl sau lângă mama voastră: trebuie să mergeţi spre Dumnezeu.

Acum, dacă Maestrul vostru a ajuns până la Dumnezeu, veţi fi cu el lângă Dumnezeu şi va fi încă mai bine.
 Altfel, nu puteţi rămâne etern lângă Maestrul vostru.
Da, altfel, un Maestru nu rămâne pe loc, el evoluează rapid; atunci veţi merge cu el chiar va trebui să fugiţi!
El merge spre Dumnezeu, nu rămâne lângă voi şi trebuie să fugiţi împreună cu el pentru a merge lângă Dumnezeu. De ce? Pentru că punctul de sosire al tuturor făpturilor este Dumnezeu…
Şi punctul de plecare?
Este tot Dumnezeu.
Veţi spune: “Dar tatăl meu? Dar mama mea?”.

Ei au fost ca nişte antreprenori, ei au fabricat corpurile voastre, casa voastră: o cabană sau un templu, depinde.
“Dar eu vreau ca ei să fie cu mine!”.
Ei bine, încercaţi să-i antrenaţi în cursa voastră!

 (O. M. Aivanhov)