Mai mult decât ți-ai imaginat tu vreodată să fii iubită!
Te-am iubit din adâncul sufletului până la vârfurile degetelor, te-am iubit cu fiecare por și fiecare celulă, te-am iubit cu totul!
A durut când vântul mi te-a smuls și te-a purtat departe de mine. Nu am înțeles, a fost voința lui sau a fost voința ta?
Am trecut prin iarnă cu speranța că îmi vei înmuguri din nou pe unul din brațe și voi putea din nou să te ridic mândru spre soare. Frunza mea!
Te-am căutat în fiecare mugur și fiecare boboc de floare dar nu te-am regăsit.
Târziu am înțeles că ai rămas cu mine, ești aici, doar că nu-mi mai ești frunză ci gând și vis.
Și ce mult te iubesc, sub orice formă!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu