” Dacă nimic nu are sens, pentru ce trăiesc?
Şi dacă totul are sens, pentru ce nu cunosc acel Sens ?
Şi dacă totuşi există SENS şi-l voi afla, atunci cum am să pot accepta un sens care permite şi durere, atâta durere pe pământ ?
Şi acum şi mereu, cineva strigă de durere.
Clipele de fericire nu scuză nimic...
Şi dacă totul are sens, pentru ce nu cunosc acel Sens ?
Şi dacă totuşi există SENS şi-l voi afla, atunci cum am să pot accepta un sens care permite şi durere, atâta durere pe pământ ?
Şi acum şi mereu, cineva strigă de durere.
Clipele de fericire nu scuză nimic...
...
O finalitate perfectă scuză oare un drum plin de imperfecţiuni ?
Dar dacă viclenia creaţiei, a vieţii, e mai teribilă şi moartea nu e un sfârşit şi mă voi trezi după moarte implacabil legată de mine însămi, în eternitate legată de imperfecţiune şi conştientă de această imperfecţiune ?”
( Henriette Yvonne Stahl )
O finalitate perfectă scuză oare un drum plin de imperfecţiuni ?
Dar dacă viclenia creaţiei, a vieţii, e mai teribilă şi moartea nu e un sfârşit şi mă voi trezi după moarte implacabil legată de mine însămi, în eternitate legată de imperfecţiune şi conştientă de această imperfecţiune ?”
( Henriette Yvonne Stahl )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu