Cioran

"Timid, molâu, binele este inapt să se propage; răul, mult mai zelos, vrea să se transmită şi chiar izbuteşte, căci posedă dublul privilegiu de a fi fascinant şi contagios.
De aceea, mai lesne vedem răspândindu-se, ieşindu-şi din albie un dumnezeu rău decât unul bun.
Această lume n-a fost creată cu bucurie.
Se procreează totuşi cu plăcere.
Aşa-i, desigur, însă plăcerea nu e bucurie, ci simulacrul ei: ea are funcţia de-a amăgi, de a ne face să uităm că, până în cel mai mic detaliu, Creaţia poartă pecetea tristeţii iniţiale din care-a ieşit.
Obligatoriu înşelătoare, plăcerea e, de asemeni, cea care ne permite să făptuim o anume ispravă pe care-n teorie o respingem.
Fără concursul ei, abstinenţa, câştigând teren, i-ar seduce până şi pe şobolani.
Dar tot voluptatea ne face să înţelegem în ce măsură plăcerea este iluzorie.
Prin ea plăcerea îşi atinge culmea, suprema intensitate, şi tot acolo, în culmea reuşitei, are brusc revelaţia irealităţii sale, se prăbuşeşte în propriul neant. 

Voluptatea este dezastrul plăcerii.
Când ştii ce împarte fiecăruia destinul, rămâi consternat în faţa disproporţiei dintre un moment de uitare şi suma uriaşă a mizeriilor ce rezultă din el.
Cu cât aprofundezi acest subiect, cu atât te convingi că singurii care au înţeles ceva sunt cei care-au optat pentru luxură sau pentru asceză – desfrânaţii sau castraţii."

(Cioran - „Demiurgul cel rău”)

Francois Henri Galland art.