Rămas bun, ca pentru totdeauna.

"Scriu. 

S-a schimbat ceva pe lumea asta?
Uneori, și tu scrii. 

Ne este atât de frică la amândoi, să recunoaștem că în inimile noastre ninge și că suntem morți unul pentru altul.
Am murit puțin câte puțin fără să observ.
Ai murit încetul cu încetul, fără să te plângi.
Câteva grade de căldura ne-a salvat doar câteva cuvinte; numai  trandafirul a cedat fulgului de zăpadă.

Uneori îmi amintesc că eram frumoasă.
Îți amintești?!.. erai sincer, blând și tânăr.
Cu timpul, am mai păstrat doar mici ritualuri, chiar dacă încetasem să mai număr orele absenței tale.
Tu și cu mine ... împreună, am citit o carte, o carte minunată,

completă. 

Fiecare detaliu arunca în noi o lumină tulburătoare de vitraliu.
Nu vom putea reciti acea carte fără să ne recunoaștem.
Se-ntâmplă ceva, acum că ești miop, iar ochii mei nu mai văd bine!

Până și cartea are o pereche de ochelari groși.

A îmbătrânit de când niciunul  nu o mai poate citi?
Spui că mai putem simți acel "te iubesc"...
Ah, unghiile continuă să crească când cadavrul este rece!
Și altora le-ai spus acele cuvinte pe care mi le-ai spus și cu altele ai trăit viața la lumina aceleiași lumânări.
Mai târziu, când am fost pierduți, ai încercat să-mi spui din nou "te iubesc", dar cuvintele îți sunau ca o piatră aruncată în apa care rămânea netedă fără nici un inel.
Am încercat și eu, dar se rupsese  definitiv...vraja.
N-o să  pot plânge aceeași lacrimă de două ori.
Nu vei putea  striga la zeii pe care i-ai trădat.
Fiecare zi care trece șterge mai mult din tine, din mine...
Nu mai plâng. 

Plec și eu! 

Rămân doar găurile în peretele-n care mi-au săpat unghiile de când  ai plecat  definitiv și... sita prin care  apa va mai cânta o vreme. 

Oh, da, vei fi mort în mine, mort în mine care-s deja moartă! 

Și așa vom rămâne unul lângă altul, mereu despărțiți.
Scriu. 

Înțelegi? 

Și n-am nimic de spus.

Totuși te văd, oh, tu care ești un ghețar care se naște din apă!...

Ca o reflecție ce înlocuiește ceea ce a fost."


(-  după Benjamin Fondane)    

- art: Akira Kusaka Illustration