Caroline Myss - „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”

"Este necesar să dăm drumul la tot ceea ce este mort în viaţa noastră şi să facem alegerea conştientă de a nu ne mai folosi forţa vitală pentru a ţine în viaţă ceea ce ține de trecut.
Mai mult decât orice altceva, acest lucru ne oferă o disciplină prin care putem să trăim pe deplin în momentul prezent.
Deşi la început poate părea neplăcut să ne gândim la trecut ca fiind „mort", aceasta este o descriere exactă a locului pe care îl numim „ieri".
Să ne folosim forţa de viaţă pentru a păstra trecutul viu este ca şi cum am alege să trăim într-un mausoleu - este rece şi întunecos, iar morţii nu vorbesc cu noi.
Nu este cazul să cărăm trecutul după noi, de parcă ar fi viu.
Ceea ce s-a încheiat s-a încheiat; să ne folosim energia pentru „alimentarea” relaţiilor sau a evenimentelor de mult trecute este ca şi cum am sufla aer într-un cadavru, sperând să-l resuscităm. 

Costul energetic acestor acţiuni pentru corp şi pentru spirit este enorm.
Oamenii se agaţă de lucruri din trecut în multe feluri - chiar şi cosmetic, prin operaţii prin care încearcă să ascundă efectele anilor de pe feţele şi corpurile lor. 

Este important să ne întrebăm dacă dorinţa noastră de a fi cine şi ce am fost odată şi să avem ce am avut odată ne sprijină sănătatea sau este un pericol pentru ea.
Răspunsul este atât de evident, încât nici nu e nevoie să-l mai spun.
Bagajul din trecut nu ne menţine în viaţă ţesutul din corp - cum ar putea?
Avem doar o anumită cantitate de energie cu care să ne conducem vieţile; dacă folosim o mare parte din ea ca să ne alimentăm trecutul intrăm în datorii energetice.
Până la urmă, resursele cu care încercăm să plătim aceste datorii vin din energia ţesuturilor noastre celulare, secătuindu-ne corpul până la o stare care duce la apariţia bolii.
Tot ce a fost bun în trecutul nostru rămâne viu în noi şi în jurul nostru, iar tot ce este mort trebuie să rămână mort.
Vindecarea poate fi privită ca un mod de a ne învăţa să trăim în momentul de „aici şi acum".