Despre înfrângeri și căderi (10)

Va trebui să mă înfrunt cu mine, să-mi cumpănesc bine cuvintele  eu care nu sunt eu însămi,  fiindcă sunt risipită în oamenii și-n țărâna-n care am crescut, în tot ce-am adunat și am pierdut...pietre, cărti, sentimente...
Mă ridic în efortul de a face faţă intemperiilor destinului c-apoi să pic în nepăsare și lene...păstrându-mi numa’ aerul de toamnă
"Mândrul vultur ce-n văzduh se cumpănește" mi-a rămas ca o nelămurită parolă în căutarea unei uși pe care lumea asta a dosit-o, forțându-mă să îmi târăsc Balanța între contraste - între "idei" conservatoare sau nonconformiste.
Cardinalismul nu mi-a permis desăvârşirea în acest sens, întrucât m-am lovit în permanenţă de o oarecare rezistenţă născută din frica de a-mi compromite echilibrul.
Și fiindcă-n nume mi-e scris destinul (nomen est omen), nu mi-a plăcut niciodată stacojiul  ca și când asta ar fi schimbat ceva.
Deja s-a-mplinit, stacojiul a învins acum la sfârsit (scarlat nika lina).
Se ridică voalul pe care l-am purtat 40 de ani.
Îmi place portocaliul, dezlănțuirea furtunilor, vijelia toamnei, furia valurilor mării, ciocolata amară...scortisoara, înjurătura pathosului, tăcera mustrătoare a logosului si nu mai pot de dragul ethosului care timid stinge orice conflict dintre oameni.
Sunt intuitivă, nativ...
Singura forță cu care nu mă pun e...dragostea!
Așa că, dacă dragoste nu am, mă retrag în "pustie".
Am sacrificat o viață pentru famile, și-am pierdut din nesăbuință...

(deh! nu am cumpănit corect!)
***
 Dragilor, până asfințește soarele...îmi mut cursorul la o altfel de exprimare a felului meu de a fi.
Cu același aer de toamnă, îmi voi alege alte cuvinte, alt parfum și o altă nunață de pudră
Doar sunt o Balanță!
Nativ!

  ("Pathos-ul riscă, dar este temperat de profunzimea ethos-ului și luciditatea logos-ului")