T. S. Eliot: Oamenii găunoşi/cei goi pe dinăuntru

Oamenii găunoşi/ cei goi pe dinăuntru
1925
Mistah Kurtz — el mort. (1)
OAMENII GĂUNOŞI
Un penny pentru Bătrânul (2)

I
Noi suntem oamenii găunoşi
Suntem oamenii împăiaţi
Sprijinindu-ne unul de altul
Cârpe umplute cu paie. Vai, iată!
Glasurile noastre, când
Şoptim laolaltă
Sunt stinse şi fără înţeles
Ca vântul prin iarba uscată
Sau labele şobolanilor peste sticla fărâmiţată
În pivniţa noastră uscată

Formă fără contur, umbră fără culoare,
Forţă paralizată, gest fără mişcare;

Cei care au trecut,
Cu ochii ţintă, spre Împărăţia cealaltă a morţii
Îşi mai amintesc de noi — dacă-şi mai amintesc — nu ca de pierdute
Nestăpânite suflete, ci doar
Ca de oamenii găunoşi
Oamenii împăiaţi.

II
Ochi pe care îndrăznesc să-i mai întâlnesc în vise
În împărăţia de vis a morţii
Aceştia nu se mai arată;
Acolo ochii sunt
Lumină de soare pe o coloană spartă
Acolo, e un arbore legănându-se
Şi glasurile sunt
În legănare de vânt
Mai depărtate, mai grave
Decât o stea care moare.

Să nu mă apropii mai mult
De împărăţia de vis a morţii
Să-mi îmbrac şi eu
Asemenea chipuri înşelătoare
Piele de şobolan, pene de cioară, doage încrucişate
În vreun câmp
Mişcându-ne după vânt
Dar nu mai aproape —

Dar nu acea întâlnire din urmă
În împărăţia de amurg

III
Aceasta este ţara moartă
Ţara cactusului
Aici chipurile de piatră
Se înalţă, aici primesc ele
Implorarea mâinii câte unui mort
Sub licărirea stelei muribunde.

Astfel este
În împărăţia cealaltă a morţii
Deşteptându-te însingurat
În ceasul în care
Tremurăm de iubire
Buze care aşteaptă sărutul
Îngână o rugă către piatra în sfărâmare.

IV
Ochii nu sunt aici
Nu sunt ochi aici
În valea aceasta a stelelor moarte
În valea aceasta adâncă
Falca aceasta spartă a împărăţiilor noastre pierdute

În acest de pe urmă loc de întâlnire
Bâjbâim laolaltă
Şi ocolim vorbele
Adunaţi pe malul râului îngreunat

Fără vedere dacă nu
Se mai arată iar ochii
Asemenea stelei veşnice
Multînfoliat trandafir
Al împărăţiei de amurg a morţii
Speranţa doar
A oamenilor pustii.

V
Uite cum ne învârtim în jurul perei ghimpoase
Pară ghimpoasă pară ghimpoasă
Uite cum ne învârtim în jurul perei ghimpoase
La ora cinci dimineaţa.

Între idee
Şi realitate
Între mişcare
Şi act
Cade Umbra

Căci a Ta este Împărăţia
Între concepţie
Şi creaţie
Între emoţie
Şi reacţie
Cade Umbra
Viaţa este foarte lungă
Între dorinţă
Şi spasm
Între putinţă
Şi fiinţă
Între esenţă
Şi purcedere
Cade Umbra
Căci a Ta este Împărăţia
Căci a Ta este
Viaţa este
Căci a Ta este Îm

Şi astfel se termină lumea
Şi astfel se termină lumea
Şi astfel se termină lumea
Nu cu-un bang ci cu un scâncet."

(1) Aluzie la personajul din romanul Inima întunericului de Joseph Conrad, considerat „un om găunos“.
(2) Referire la Guy Fawkes Day, Ziua focurilor de artificii, sărbătorită în Marea Britanie pe 5 noiembrie. Guy Fawkes, unul dintre organizatorii Complotului Prafului de Puşcă, a încercat pe 5 noiembrie 1605 să arunce în aer clădirea Parlamentului londonez. Cu aceste cuvinte – A penny for the Old Guy – le cer copiii adulţilor bănuţi pentru artificiile cu care să dea foc papuşilor de paie care îl înfăţişează pe Guy Fawkes.

Traducere de Mircea Ivănescu
Note de Ştefan Stoenescu şi Sorin Mărculescu

sursa - LaPunkt