Și intimidată de mitul pelerinajului, am pus primul pas...pe un drum virtual.
Homunclus senzitivus, are acum, buricele degetelor mult mai mari decât palma dreaptă (de-atâta bătut în taste).
Cu cealaltă și-a tot rimelat genele celui de-al treilea ochi...(o fi cel din frunte sau s-o fi deschis pe medulla oblongata!?)
...
Și-i clipa când drumul se-aruncă în mare...
Și-i capăt de lume, aici unde soarele numa’ apune.
Încep întoarcerea acasă , după ce-mi voi arde toate...felurile de-a fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu