"Cum să nu fiu un lup de stepă şi un sihastru jerpelit în mijlocul acestei lumi, cînd din toate ţelurile ei nu împărtăşesc nici unul singur, cînd nu sînt părtaş la bucuriile ei!
Nu pot rezista multă vreme nici la teatru, nici la cinematograf, nu pot să citesc nici un ziar, rareori mai citesc cîte o carte modernă, nu pot pricepe plăcerea şi bucuria pe care oamenii speră să le afle în trenurile şi hotelurile aglomerate, în cafenelele pline pînă la refuz, cu muzica lor languroasă şi penetrantă, în barurile şi varieteurile elegante şi luxoase ale marilor oraşe, la expoziţiile mondiale, plimbîndu-se pe corso, audiind prelegerile destinate celor însetaţi de cunoaştere, frecventînd marile 50 terenuri de sport — toate aceste bucurii accesibile şi mie, la care mii de oameni se îmbulzesc în zbaterea lor, rămîn neînţelese, neîmpărtăşite de mine. Iar tot ceea ce se întîmplă cu mine în rarele mele ore de bucurie, tot ceea ce pentru mine înseamnă plăcere, eveniment, extaz şi înălţare, rămîne necunoscut celorlalţi oameni care caută şi îndrăgesc toate acestea cel mult în operele poetice, căci în viaţă consideră asta drept o nebunie. Şi într-adevăr, dacă e ca lumea să aibă dreptate, după muzica aceasta din cafenele, amuzamentele acestea în masă, aceşti americani care se mulţumesc cu atît de puţin, dacă e ca toţi aceştia să aibă dreptate eu sînt cel care nu are dreptate, atunci eu sînt nebun, atunci eu sînt într-adevăr un lup de stepă, aşa cum însumi mi-am spus adesea, un animal rătăcit într-o lume străină şi neînţeleasă, un animal care nu-şi mai află nicăieri sălaş, aer şi hrană."
"1. Felul in care il vedem pe Dumnezeu oglindeste limpede felul in care ne vedem pe noi insine. Daca El trezeste in mintea noastra mai cu seama frica si vinovatie, inseamna ca inlauntrul nostru mustesc prea multa frica si vinovatie. Daca Il vedem pe Dumnezeu plin de iubire si indurare, asa suntem si noi.
2. Calea catre Adevar este o truda a inimii, nu a cugetului. Fa-ti din inima cel dintai sfetnic! Nu din cuget. Intampina, infrunta si in cele din urma biruieste-ti propriile frici cu inima. Cunoasterea de Sine te va calauzi catre cunoasterea lui Dumnezeu.
3. Fiecare cititor intelege scrierea sacra in chip diferit, dupa adancimea patrunderii sale. Sunt patru chipuri de patrundere. Primul e intelesul din afara, cu care se multumesc cei mau multi oameni. Apoi urmeaza intelesul dinlauntru. Al treilea este intelesul dinlauntrul launtrului. Iar al patrulea e atat de adanc, incat nu poate fi pus in cuvinte si de aceea e sortit sa ramana de nezugravit.
4. Poti sa-L cercetezi pe Dumnezeu in orice lucru si orice fiinta din lume, pentru ca Dumnezeu nu e inchis intr-o moschee, intr-o sinagoga sau intr-o biserica. Dar daca simti inca nevoia sa afli lamurit unde salasluieste, nu e decat un loc in care poti sa-L cauti: in inima unui iubitor adevarat.
5. Mintea si iubirea sunt facute din altfel de plamada. Mintea leaga oamenii cu noduri si nu se primejduieste intru nimic, pe cand iubirea dezleaga orice incurcaturi si se primejduieste intru totul. Mintea e mereu prevazatoare si te povatuieste: “Fereste-te de prea multa inflacarare!”, pe cand iubirea spune: “O, fii fara grija! Arunca-te cu capul inainte. Mintea nu se sfarama usor, pe cand iubirea se poate lesne preface intr-un morman de daramaturi. Insa comorile sunt ascunse printre ruine. O inima franta ascunde comori.”
6. Cele mai multe necazuri de pe lume sunt pricinuite de greseli de limba sau simple neintelegeri. Nu lua niciodata vorbele de bune. Cand pasesti pe taramul iubirii, asa cum stim, limba devine invechita. Ceea ce nu poate fi spus prin cuvinte, poate fi priceput doar prin tacere.
7. Insingurarea si singuratatea sunt doua lucruri deosebite. Cand esti insingurat, e lesne sa te amagesti singur ca te afli pe calea cea dreapta. Singuratatea e mai buna pentru noi, inseamna sa fii singur fara sa te simti insingurat. Dar pana la urma cel mai bine e sa gasesti o fiinta omeneasca, o fiinta care va fi oglinda ta. Tine minte, numai in oglinda acestei fiinte te poti vedea cu-adevarat pe tine si existenta lui Dumnezeu inlauntrul tau.
8. Orice ti s-ar intampla in viata, oricat de ingrijoratoare ar putea parea lucrurile, nu pasi pe taramul deznadejdii. Chiar si atunci cand toate usile raman inchise, Dumnezeu va deschide o noua cale doar pentru tine. Fii recunoscator! E lesne sa fii recunoscator cand totul merge bine. Un sufit e recunoscator nu numai pentru ce i s-a dat, ci si pentru ce n-a primit.
9. Rabdarea nu inseamna sa induri smerit, ci sa ai vedere indeajuns de ascutita ca sa te increzi in dezlegarea din urma a unei intamplari. Ce inseamna rabdarea? Inseamna sa te uiti la ghimpe si sa vezi trandafirul, sa privesti noaptea si sa vezi revarsatul de ziua. Nerabdarea inseamna sa ai vederea atat de slaba, incat sa nu fii in stare sa zaresti dezlegarea. Cei ce-L iubesc pe Dumnezeu nu-si pierd niciodata rabdarea fiindca stiu ca e nevoie de timp pentru ca secera sa se preschimbe in luna plina.
10. Soare-rasare, soare-apune, miazazi ori miazanoapte, nu are nicio insemnatate. Ori incotro te-ai indrepta, ingrijeste-te doar sa prefaci fiecare calatorie intr-una launtrica. Daca vei calatori inlauntrul tau, vei putea colinda intreaga lume, cat e de intinsa si dincolo de ea. 11. Moasa stie ca atunci cand nu sunt dureri, calea copilului nu poate fi deschisa si mama nu poate da nastere. La fel, pentru ca un nou Eu sa se nasca, e nevoie de greutati. Asa cum lutul trebuie sa treaca prin vapaie ca sa ajunga mai trainic, Iubirea nu poate fi desavarsita decat prin durere.
12. Cautarea Iubirii te schimba. Nu e niciun cautator printre cei ce pornesc in cautarea Iubirii care sa nu se coaca la minte pe drum. In clipa in care pornesti in cautarea Iubirii, incepi sa te schimbi pe dinauntru si pe dinafara.
13. Sunt mai multi indrumatori mincinosi si invatatori falsi pe lumea asta decat puzderia de stele din cerul pe care il vedem. Nu incurca oamenii care umbla numai dupa putere si care se iubesc numai pe ei cu adevaratii indrumatori. Un invatator spiritual adevarat nu iti atrage luare-aminte asupra lui sau ei si nu asteapta supunere deplina sau pretuire netarmuita din partea ta, ci te ajuta in shimb sa-ti cercetezi si sa-ti pretuiesti eul launtric. Adevaratii indrumatori sunt stravezii precum sticla, caci lasa lumina lui Dumnezeu sa treaca prin ei.
14. Incearca sa nu te impotrivesti prefacerilor care se abat asupra ta. Lasa in loc viata sa curga prin tine. Si nu te ingrijora ca traiul iti e intors pe dos. De unde stii ca fața cu care te-ai obisnuit e mai buna decat cea care o sa vina?
15. Dumnezeu e adancit in desavarsirea lucrarii tale, pe dinafara si pe dinauntru. E adancit in intregime in implinirea ta. Fiecare faptura omeneasca e o lucrare in desfasurare, care se apropie incet dar nestramutat, de desavarsire. Fiecare dintre noi suntem o lucrare meșteșugită ce deopotriva asteapta si se zbate sa fie desavarsita. Dumnezeu se ingrijeste de fiecare dintre noi in parte, fiindca omenirea e un meșteșug migălos de scriere frumoasa si iscusita, in care orice punct e la fel de insemnat pentru intreg.
16. E lesne sa iubesti un Dumnezeu desavarsit, fara pata si fara greseala cum este El. Ce e mult mai anevoios este sa-ti iubesti semenii cu metehnele si cusururile lor. Nu exista intelepciune fara iubire. Pana nu invatam sa iubim zidirea lui Dumnezeu, nu putem nici sa-L iubim, nici sa-L cunoastem cu adevarat.
17. Adevarata murdarie e cea launtrica. Cealalta se spala. Un singur soi de murdarie nu poate fi curatat cu apa limpede, iar aceea e urma urii si a patimii care-ti intineaza sufletul. Poti sa-ti cureti trupul prin infranare si postit, dar numai iubirea iti va curata inima.
18. Lumea intreaga e cuprinsa intr-o singura fiinta omeneasca – tu. Tot ce vezi in jur, pana si lucrurile care nu-ti plac, pana si oamenii pe care ii dispretuiesti ori ii urasti, se afla inlauntrul tau in felurite masuri. Prin urmare nici pe Șeitan nu-l cauta in afara ta. Diavolul nu este o putere neobisnuita ce loveste din afara. E o voce obisnuita dinauntru. Daca ajungi sa te cunosti pe deplin, infruntand cinstit si hotarat atat fața ta intunecata, cat si fața ta luminoasa, vei ajunge la cel mai inalt chip de stiinta. Cand cineva se cunoaste pe el sau pe ea, el sau ea il cunoaste pe Dumnezeu.
19. Daca vrei sa schimbi modul in care se poarta ceilalti cu tine, ar trebui sa schimbi intai modul in care te porti tu cu tine. Pana cand nu inveti sa te iubesti, pe deplin si cu-adevarat, nu ai cum sa fii iubit. Odata ce izbutesti lucrul acesta, fii insa recunoscator pentru orice ghimpe pe care ceilalti ti l-au aruncat in cale. E un semn ca vei fi curand potopit de o ploaie de trandafiri.
20. Nu te ingriji incotro te va purta drumul. Ia aminte la pasul dintai. Asta e partea cea mai grea si de ea esti raspunzator. Odata ce faci pasul dintai, lasa totul sa-si urmeze cursul firesc si restul o sa vina de la sine. Nu te lasa dus de curgere. Fii tu insuti curgere.
21. Toti am fost ziditi dupa asemanarea Lui, si totusi fiecare dintre noi a fost zidit deosebit si fara pereche. Nu sunt doi oameni asemenea. Nu sunt doua inimi care sa bata la fel. Daca Dumnezeu ar fi vrut ca toti oamenii sa fie asemenea, iar fi facut astfel. Prin urmare, a nu tine seama de deosebiri si a le vari altora in cap gandurile tale cu de-a sila e tot una cu a nu tine seama de randuiala sfânta a lui Dumnezeu.
22. Cand un iubitor adevarat de Dumnezeu intra intr-o carciuma, carciuma devine odaia sa de rugaciune, dar cand un bautor de vin intra in aceeasi odaie, aceasta devine carciuma lui. In tot ce facem, inimile noastre au insemnatate, nu infatisarea noastra. Sufitii nu-i judeca pe ceialalti oameni dupa cum arata sau dupa cine sunt. Cand se uita la cineva, un sufit isi tine amandoi ochii inchisi si deschide un al treilea ochi – ochiul care vede taramul launtric.
23. Viata e un imprumut trecator; iar lumea asta nu e decat o copie grosolana a lumii Adevarate. Numai copii nostrii ar lua o jucarie drept lucru adevarat. Si totusi fiintele omenesti fie se indragostesc de jucarie, fie o strica fara nici o cuviinta si o azvarla cat colo. In viata asta, fereste-te sa te inclini in vreo parte, caci iti vei zdruncina echilibrul launtric. Sufitii nu se inclina in nici o parte. Un sufit ramane intodeauna linistit si cumpatat.
24. Faptura omeneasca are un loc nepereche in zidirea lui Dumnezeu. “Si am suflat in el Duhul Meu”, spune Dumnezeu. Fiecare dintre noi, fara deosebire, e harazit sa fie trimisul lui Dumnezeu pe pamant. Intreaba-te singur: cat de des te porti ca un trimis, daca o faci vreodata? Tine minte, cade in sarcina fiecaruia dintre noi sa descoperim duhul sfant dinlauntru nostru si sa traim dupa indrumarea lui.
25. Iadul e in acum si aici. La fel si raiul. Inceteaza sa-ti mai faci griji din pricina iadului si sa mai visezi la rai, caci sunt amandoua cuprinse chiar inlauntrul clipei de-acum. De fiecare data cand ne indragostim, ne inaltam la rai. De fiecare data cand uram, pizmuim sau ne infruntam cu cineva, ne rostogolim drept in flacarile iadului.
26. Lumea e o singura fiinta. Toti si toate sunt legate intre ele printr-un paienjenis de povesti. Fie ca ne dam seama ori nu, suntem prinsi cu totii intr-o discutie tacuta. Nu face rau. Arată-te milostiv. Si nu bârfi pe nimeni pe la spate – nici macar o vorba părelnic nevinovata! Vorbele care ne ies din gura nu pier, ci sunt pastrate vesnic in intinderea necuprinsa a lumii si se vor intoarce la noi la vremea cuvenita. Durerea unui singur om ne va lovi pe toti. Bucuria unui singur om ii va face pe toti sa zambeasca.
27. Lumea asta e ca un munte inzapezit care iti face vorbele sa rasune indelung. Orice spui, bun sau rau, se va intoarce intr-un fel sau altul la tine. Prin urmare, daca cineva nutrește gânduri urate despre tine, sa spui vorbe la fel de urate despre el nu va face decat sa inrautateasca lucrurile. Vei fi prins intr-un cerc de rea-vointa fara iesire. In loc sa faci asta, patruzeci de zile si nopti spune si gandeste numai lucruri frumoase despre acel om. Totul va fi altfel la capatul celor patruzeci de zile, pentru ca tu vei fi altfel pe dinauntru.
28. Trecutul e o tălmăcire. Viitorul e o amagire. Lumea nu se misca prin timp ca si cand ar fi o linie dreapta, inaintând de la trecut la viitor. In schimb, timpul se misca prin si inlauntrul nostru in cercuri nesfarsite. Vesnicia nu e un timp nemarginit, ci doar lipsa oricarui timp. Daca vrei sa cunosti lumina vesnica, scoate-ti din minte trecutul si viitorul si ramai in clipa de acum.
29. Soarta nu inseamna ca viata ta a fost hotarat clar dinainte. De aceea, sa lasi totul in seama sortii si sa nu-ti aduci cu sarguinta prinosul la muzica lumii e un semn de nestiinta deplina. Muzica lumii e atotpatrunzatoare si e alcatuita din patruzeci de trepte deosebite. Soarta e treapta pe care iti canti melodia. Nu poti sa schimbi lăuta, insa cat de bine canti ține numai de tine.
30. Adevaratul sufit este astfel, incat chiar si atunci cand e invinuit pe nedrept, atacat si osandit din toate partile, indura cu rabdare, fara sa rosteasca macar o singura vorba urata despre ponegritorii lui. Un sufit nu imparte niciodata vina. Cum pot exista cârtitori sau potrivnici sau chiar “alții” cand nu exista mai intai un “eu”? Cum poate fi cineva invinovatit cand exista numai Unu?
31. Daca vrei sa-ti intaresti credinta tare ca piatra, inima trebuie sa-ti fie moale ca pana. Prin boala, nenorocire, pierdere sau frica, intr-un fel sau altul, suntem cu toti pusi fata in fata cu intamplari care ne invata sa devenim mai putin haini si cârtitori si mai miloși si mărinimoși. Insa unii dintre noi invata lectia si izbutesc sa devina mai calzi, pe cand altii sfarsesc prin a deveni si mai cruzi ca inainte. Singura cale de-a ne apropia de Adevar este aceea de a ne largi inima astfel incat sa cuprinda intreaga omenire si sa aiba inca loc pentru Iubire.
32. Nimic n-ar trebui sa stea intre tine si Dumnezeu. Nici imamii, nici preotii, nici rabinii sau oricare alti pazitori ai cârmuirii spirituale si religioase. Nici invatatorii spirituali, nici macar credinta ta. Crede in lucrurile pe care le pretuiesti si in legile tale, dar nu le instapani peste altii. Daca frangi intruna inimile oamenilor, orice indatorire religioasa pe care o indeplinesti nu slujeste la nimic. Tine-te departe de toate soiurile de idoli, fiindca iti vor incetosa vederea. Dumnezeu si numai Dumnezeu sa fie singurul tau indrumator. Afla Adevarul, dar ai grija sa nu-ti faci un idol din adevarurile tale.
33. Cand toti cei din lumea asta se zbat sa ajunga undeva si sa devina cineva, doar ca sa lase totul de izbeliste dupa moarte, țintește la treapta din urma a nimicniciei. Traieste viata asta la fel de usor si de gol ca numarul zero. Nu suntem cu nimic deosebiti de un urcior. Nu infloriturile din afara, ci goliciunea dinlauntru ne tine in picioare. In acelasi fel, nu ceea ce năzuim sa implinim, ci intelegerea nimicniciei ne face sa mergem mai departe.
34. Supunerea nu inseamna sa fii slab sau nepasator. Nu duce nici la predestinare, nici la renuntare. Tocmai dimpotriva. Adevarata putere sta in supunere – o putere ce vine dinlauntru. Cei ce se supun naturii vietii vor trai intr-o liniste si-o pace netulburate chiar si atunci cand intreaga lume larga trece prin tulburare dupa tulburare.
35. In lumea asta, nu asemanarile si nici netezimile nu ne imping inainte, ci contrariile puternice. Toate contrariile din lume se afla si inlauntrul fiecaruia dintre noi. De aceea credinciosul trebuie sa intalneasca necredinciosul care sălășluieste in el. Iar necredinciosul ar trebui sa ajunga sa-l cunoasca pe credinciosul tacut dinlauntrul sau. Pana in ziua cand ajungi la starea de Iluminat, faptura omeneasca desavarsita, credinta e un fapt treptat si unul care are nevoie de părelnicul lui contrariu: necredinta.
36. Lumea asta e cladita pe temeiul inrâuririi. Niciun strop de bunatate sau graunte de rautate nu vor ramane pana la urma neplatite. Nu-ti fie frica de uneltiri, inselaciuni ori siretlicuri din partea altor oameni. Daca cineva intinde o capcana, la fel face si Dumnezeu, tine minte. El e cel mai mare urzitor. Nici macar o frunza nu se misca fara stirea lui Dumnezeu. Crede sincer si deplin lucrurile astea. Orice face Dumnezeu, face minunat.
37. Ordinea Lui e atat de precisa, incat orice lucru de pe pamant se intampla la timpul lui. Nici o clipa mai tarziu, nici o clipa mai devreme. Si pentru fiecare, fara vreo abatere, ceasornicul merge precis. Pentru fiecare exista un timp cand sa iubeasca si cand sa moara.
38. Nu e niciodata prea tarziu sa te intrebi: “Sunt pregatit sa schimb viata pe care o traiesc? Sunt pregatit sa ma schimb pe dinauntru?”. Daca fie si o singura zi din viata ta e aidoma celei dinainte, este fara indoiala pacat. In fiecare clipa si cu fiecare noua suflare, trebuie sa te simti reinnoit iar si iar. Exista o singura cale de-a renaste la o viata noua: sa mori inainte de moarte.
39. Pe cand partile se schimba, intregul ramane mereu acelasi. Pentru fiecare hoț care pleaca din lumea asta, se naste unul nou. Iar orice ins cinstit care moare e inlocuit de unul nou. Prin urmare, nu numai ca nimic nu ramane la fel, ci de asemenea nimic nu se schimba vreodata cu adevarat.
40. O viata fara iubire e lipsita de insemnatate. Nu te intreba ce fel de iubire ar trebui sa cauti, spirituala ori materiala, divina ori pamanteasca, rasariteana sau apuseana… Impărțirile duc doar la alte impartiri, Iubirea nu poate fi nici numită, nici lămurita. E ceea ce e, pur si simplu. Iubirea e apa vietii. Iar cel ce iubeste e un suflet de foc! Lumea se invarte altfel cand focul iubeste apa."
"Necunoașterea ne-a împins în direcţia cunoașterii.
După ce am mers pe atâtea drumuri, după ce am crezut de atâtea ori în cunoaștere, admitem în final – din onestitate, dar nu cu bucurie – că nu mai știm?
După ce a fost plimbat la infinit, de la Caiafa la Pilat, pentru fiecare eu, ce dorește să știe cu orice preţ, vine acel moment de a nu mai ști insondabil.
Eul, epuizat, cedează. Suntem învinși și, în mod aproape automat, această regresie a cunoașterii noastre ne face să cădem în ignoranţă, al cărei prim efect este de a ne aduce la disperare.
Ignoranţă.
Cu cât este mai vastă întinderea cunoașterii noastre, cu atât este mai mare graniţa, tangenta cu necunoașterea, și cu atât este mai penetrată conștiinţa noastră de către întinderea incomensurabilă a necunoașterii, și atunci fiecare drum, fiecare cunoaștere consumată până la extremă de către eu, până la un punct maxim, până la esenţă, se sfârșește în final în profunda vale a neîmplinirii și a lipsei.
Când totul este contrar.
Când îi lipsește o singură uncie. Când cunoașterea noastră se spulberă.
Când modesta noastră cunoaștere – această asigurare atât de nădăjduită împotriva furtunii existenţiale – se dovedește insuficientă, iar portița de scăpare manifestă doar incertitudine. Când avem valizele pline de cunoaștere și informaţii, ani de experienţă în rucsacul nostru și descoperim ignoranţa noastră în ceea ce privește esenţialul. Atunci care este reacţia?
Un ţipăt sfâșietor?
Un blestem?
O cerere scrisă?
O tăcere glacială? Această necunoaștere este schimbarea radicală, revirimentul, momentul critic al căutării noastre."
"Actorul James Caviezel a început negocierile pentru a se întoarce pe platourile de filmare unde va interpreta din noul rolul lui Iisus Hristos în continuarea producției „Patimile lui Hristos”, reprezentare cinematografică biblică semnată de Mel Gibson în 2004.
Continuarea, care se va concentra pe Învierea Mântuitorului, a fost anunțată de Gibson încă din 2016, scrie wnd.com. Actorul Jim Caviezel, care l-a interpretat pe Iisus în celebrul film „Patimile lui Hristos” va juca și în continuarea producției pe care o pregătește Mel Gibson. „Sunt lucruri pe care nu le pot spune, dar știu că va șoca publicul. Este un proiect minunat, nu voi da detalii, dar vă pot spune că ceea ce Mel dorește să facă va fi cel mai mare film din istorie”. „Patimile lui Hristos” care descrie ultimele 12 ore din viața Mântuitorului a produs cea mai mare controversă din istoria Hollywood-ului în momentul în care a fost lansat.
Filmul, în care rolul Fecioarei Maria a fost încredințat actriței românce Maia Morgenstern, a provocat un șoc în rândul spectatorilor din cauza imaginilor extrem de violente.
În plus, filmul regizat de Mel Gibson a fost taxat ca antisemit. Regizorul lucrează la continuarea peliculei alături de scenaristul din „Braveheart”. James Caviezel, al cărui cel mai recent rol este Sfântul Luca, în pelicula „Pavel, Apostolul lui Hristos”, a avertizat, într-un interviu, asupra pericolului falsului creștinism și i-a îndemnat pe oameni să-și exprime public credința în Dumnezeu în „această lume păgână”. „Vreau să ieșiți în față în această lume păgână și să vă exprimați fără rușine credința.
Lumea are nevoie de războinici mândri animați de credința lor. Războinici precum Sfântul Pavel și Sfântul Luca, care și-au riscat numele și viața pentru credință și pentru dragostea lor pentru Isus”, spunea Caviezel în timpul unui discurs rostit la Universitatea Catolică. " ....
"Actorul american Jim Caviezel, protagonistul „Patimilor lui Hristos”, regizat de Mel Gibson, vorbește, într-un interviu, despre credință, despre modul în care acest rol i-a influențat viața, și cum industria de la Hollywood i-a întors spatele după ce l-a interpretat pe Iisus.
Jim Caviezel, care crede că „numai iubirea lui Hristos” poate salva lumea, și-ar dori să filmeze la continuarea acestei producții, proiect la care Mel Gibson a anunțat că lucrează deja. În interviul acordat ziarului polonez „Polityce”, Jim Caviezel a declarat că rolul lui Iisus Hristos din „Patimile lui Hristos” l-a transformat într-un soi de persona non grata la Hollywood, deși producția regizată de Mel Gibson s-a bucurat de un succes uriaș. „Brusc, am încetat să mai fiu unul dintre cei mai populari cinci actori de la Hollywood, deși nu făcusem nimic rău.
Tocmai îl jucasem pe Iisus”, a spus actorul chestionat de jurnalistul și criticul de film polonez Lukasz Adamski, conform theblaze.com. Și a adăugat: „ Dacă am fost afectat de această respingere? Ei bine, orice om are de dus o cruce... Lumea se schimbă ... Dar eu nu sunt veșnic pe acestă lume, și nici producătorii de la Hollywood nu sunt veșnici. La un moment dat, toți vom răspunde pentru faptele noastre”. Actorul acum în vârstă de 48 de ani nu are însă regrete. Crede cu tărie că a fost destinat să joace rolul lui Iisus Hristos la vârsta de 33 de ani, vârstă pe care a avut-o și Mântuitorul când a fost crucificat.
Dar și aceleași inițiale, în limba engleză, ale numelui lui Iisus. „Nu-mi spuneți că a fost o coincidență!
Nu există coincidențe. Am auzit despre „întâmplări” sau ”noroc ". Secularizarea afectează întreaga lume, inclusiv SUA.
Doar ateii cred în coincidențe.
Pentru Dumnezeu, nu există coincidențe. Chiar și când Dumnezeu îi va învia pe morți, ei (ateii) vor spune că a fost o întâmplare!”, a mai spus actorul american. Caviezel și-ar dori însă să facă parte din proiectul lui Gibson, care a anunțat anul acesta că vrea să facă o continuare a „Patimilor lui Hristos”. „Vreau să lucrez din nou cu Gibson. De data aceasta va fi un film despre Înviere, iar dacă Patimile lui Hristos a inspirat atât de mulți oameni să facă bine, de ce să nu încercăm din nou? Simt că am din nou un scop în viața mea”. Lansat în 2004, „Patimile lui Hristos”,, a fost o producție de succes, în ciuda lipsei de sprijin din partea industriei americane de film, având un câștig de 612 milioane dolari în întreaga lume.
Cu un buget de producție de doar 30 de milioane de dolari, succesul a fost cel mai mare înregistrat vreodată pentru un film cu tematică religioasă.
De amintit și că, producția, vorbită în limba aramaică, ce urmărește arestarea, patimile și crucificarea lui Iisus Hristos, a generat cea mai mare controversă din istoria Hollywood-ului, fiind considerată de unii mult prea anti-semită și mult prea violentă. Filmul nu a primit niciun Oscar în 2005, deși a avut trei nominalizări. După lansarea „Patimilor lui Hristos”, regizorul filmului, Mel Gibson, a avut parte de același tratament, de respingere, din partea Hollywood-ului.
A continuat însă să lucreze, ca actor, la o serie proiecte de film independente, câzând în dizgrația studiourilor de la Hollywood și a ajuns chiar pe o „listă neagră” după ce a fost arestat că a condus în stare de ebrietate, în 2006. Criticat pentru viziunea sa antisemită a „Patimilor”, Mel Gibson anunța în 2012 că vrea sa producă și să regizeze un film despre Iuda Macabeul - un legendar luptător evreu care a eliberat Ierusalimul (eveniment celebrat de Hanuka) și a condus revolta macabiților împotriva seleucizilor în 160 I.H. Filmul urma să fie produs de Warner Bros și de compania lui Gibson - Icon Productions. Compania Warner Bros a decis ulterior să anuleze producția, dupa ce Gibson a fost acuzat de scenaristul filmului, Joe Eszterhas, că îi urăște pe evrei."
"Cu 25 de ani în urmă îmi plăcea să răsfoiesc reviste în care studiam ultimele tendințe de modă și frumusețe, căutam sfaturi cum să previn apariția ridurilor și cum să cuceresc bărbații. În prezent, din obișnuință mai citesc articole despre „cum să nu îmbătrânești” și alte prostii și iată ce vreau să le spun celor ce au acum 25-30 de ani.
Nu pierdeți timpul! E mișto să îmbătrânești.
Eu am luptat jumătate de viață cu îmbătrânirea și ea a învins. De ce am irosit atâta timp? De ce nu am „capitulat” de la început ca să trăiesc mai simplu, nu știu…
Eu m-am prefăcut toată viața: m-am străduit să fiu mai comunicabilă, mai tânără, mai stilată. Am pierdut zeci de mii de ore pentru vopsirea rădăcinilor albe și verificarea greutății. A venit timpul să declar – ajunge!
Cu un an în urmă am încetat să-mi mai vopsesc părul, am renunțat la diete, m-am asigurat doar că mănânc echilibrat și gustos. Da, am adăugat 10 kilograme, dar nu-mi mai pasă.
Am renunțat la sală, alerg doar cu câinele în parc, nu-mi mai cumpăr o groază de produse cosmetice scumpe: am un rimel, un fond de ten și un creion de sprâncene – e suficient.
Am 52 de ani, dar mă simt ca la 30. Posibil unii vor spune că am ales calea cea ușoară, am cedat: dar eu vreau să fiu fericită pur și simplu și nu în pofida..
Deja sunt bătrână pentru unele lucruri:
1. Pentru a tăcea
Dacă vreau ceva să spun, spun, fără să mă gândesc dacă voi fi înțeleasă sau ce vor crede alții. Este problema lor. Dacă cineva mă supără, eu nu mai rabd, îi arăt spre ușă și îi spun tot ce nu-mi place.
2. Pentru a-mi face griji în privința exteriorului
Soțul meu mi-a propus într-o dimineață să luăm micul dejun la cafenea. Aveam părul nespălat, blugii îi îmbrăcasem deja de câteva ori, tricoul necălcat… cu câțiva ani în urmă i-aș fi spus că nu sunt gata să ies undeva. De data aceasta nu m-am mai gândit la ce vor crede oamenii. Soțul m-a văzut cum arăt, dacă m-a invitat, înseamnă că pentru el nu contează dacă mi-am spălat capul sau nu. Apropo, nu-mi mai calc tricourile, mă asigur doar să fie curate.
3. Pentru a avea slăbiciuni
Deja nu mai am slăbiciuni. Sunt dorințele mele și le realizez. Nu-mi mai este rușine să citesc un roman de bulevard, să ascult Lady Gaga sau să mănânc o prăjitură la ora 2 noaptea.
4. Pentru a purta încălțăminte incomodă
Încălțămintea este pentru a merge confortabil. Ea trebuie să fie moale, comodă, potrivită vremii de afară și mărimii piciorului. Și da, pot încălța ciorapi în sandale.
5. Pentru a-mi cere scuze că e dezordine
Îmi cer scuze, m-ați angajat ca să mențin curățenia în casă? E casa mea. Nu am avut dispoziție să fac ordine – care e treaba voastră?
6. Pentru a aduna lucruri inutile
Am scos din vocabular expresia „Și dacă o să-mi trebuiască?”. Dacă nu știu la ce-mi trebuie acum un lucru, înseamnă că va merge la gunoi.
7. Pentru a fi optimistă
Nu, nu în orice om este ceva bun. Unii oameni sunt rahat din cap până în picioare. Eu nu voi mai pierde nicio secundă din viața mea ca să caut prin acest rahat ceva bun."
📷 di Nikos Bellos
