Plexul Solar sau creierul abdominal

"Mai jos vom prezenta date din cartea “Plexul Solar sau creierul abdominal” scrisa de Theron Dumont, pseudonim al lui William Walker Atkinson, publicist american interesat de invataturile orientale, hinduism, yoga. 

W. W. Atkinson a profesat si ca avocat, de aceea a ales sa publice sub diferite pseudonime diverse carti de dezvoltare personala.

“Plexul Solar sau creierul abdominal” este o carte de autoeducare, de cunoastere si dezvoltare personala, informatiile cuprinse in ea fiind atat de natura fiziologica, medicala cat si de natura esoterica, urmand trendul actual in care stiinta ajunge mai tarziu, mult mai tarziu, sa verifice adevarul invataturilor stravechi.

In mod popular, se stie ca omul are un creier, insa adevarul (mai nou sau mai vechi) este ca omul are 4 creiere, fiecare ocupand locuri diferite si functii diferite.
1. Cerebrum (neocortex) – portiunea frontala superioara a creierului, format din 2 parti simetrice - coordoneaza, printre altele, miscarea volitiva
2. Cerebellum – in spate, in cutia craniana, are si el 2 emisfere
3. Medulla Oblongata, la baza coloanei vertebrale, aproximativ cu aceeasi consistenta ca si maduva spinarii
4. Plexul Solar – situat in abdomen, in partea superioara, in spatele stomacului, in punctul in care coastele incep sa se separe. El este o retea de nervi din componenta Sistemului Simpatic. Este alcatuit dintr-o substanta cenusie, asemanatoare cu cea a celorlalte creiere. Primeste si distribuie impulsuri nervoase catre organele abdominale si furnizeaza celor mai importante organe ale corpului energie vitala. 

Are rolul esential in asa numita “viata vegetativa”, furnizand energie pentru nutritie, asimilare, crestere.
Numele de “solar” este dat datorita pozitiei centrale, pentru ca filamentele nervoase se formeaza radial catre toate organele corpului si pentru ca este recunoscut ca puterea centrala, “forta vietii”. 

Aceste informatii sunt strict fiziologice, din cartea de anatomie, insa stiinta straveche, inteleptii vremurilor de demult, de inceput, au atribuit si functii mai subtile acestui Plex Solar.

Ceea ce fiziologii nu recunosc inca, dar inteleptii stravechi stiau deja este ca Plexul Solar este sediul naturii emotionale a omului. Cu alte cuvinte, acea parte care in mod popular era atribuita inimii in privinta emotiilor, de fapt este Plexul Solar, centrul Sistemului nostru Simpatic.

Faptul ca exista o legatura intre starile emotionale si organismul fizic este stiut de toata lumea. Stim ca frica, teama, suspansul sunt insotite de un sentiment de gol in stomac. Inima bate mai tare atunci cand suntem incantati, maniosi sau indragostiti. 

In ultimii ani s-a demonstrat stiintific ca starile emotionale au impact asupra organelor, asupra starii de sanatate a organismului, in general.
Pe de alta parte se stie ca nicio emotie nu este experimentata complet pana cand starea ei fizica nu este manifestata (nu putem simti manie daca inima nu bate mai tare). Emotiile pur si simplu nu pot fi caracterizate, descrise, observate daca nu ar implica schimbarile fiziologice care au loc in corp. Aceasta afirmatie poate fi verificata de acele cazuri patologice in care in situatia de anestezie/paralizie totala, nu exista emotii. 

De asemenea, emotiile pot fi provocate prin mijloace pur fizice: anumite droguri, medicamente sau consumul de alcool.
Deci, modificarile fiziologice din organe sunt corelate cu sentimentele pe care le simtim, si invers, nu ar fi posibil sa avem sentimente fara acele modificari – modificari guvernate de Sistemul Nervos Simpatic, acesta fiind localizat in Plexul solar.
Ceea ce am demonstrat mai sus este ca Plexul Solar (prin Sistemul Nervos Simpatic) este sediul emotiilor, locul de unde ele pornesc si sunt nascute. 

Stiinta demonstreaza astfel, indirect, ceea ce maestrii spirituali orientali stiau de mii de ani: plexul solar, creierul abdominal , centrul vietii, al energiei vitale, este locul de unde se nasc senzatiile emotionale.
Asta inseamna ca daca vrem sa reglam, controlam sau sa directionam emotiile, stim de unde sa pornim.
Cu totii am invatat, pe pielea noastra (si ea un organ), pe parcursul vietii cum sa ne controlam unele emotii, cu altele inca mai incercam sa ne obisnuin, sa le acceptam. 

Bunul parcurs al vietii noastre, insa, depinde de felul in care ne manifestam aceste emotii si cum reusim sa le canalizam pentru fericirea, succesul nostru. 

Intr-un fel isi controleaza emotiile un pilot de Formula 1 si altfel un actor. 

Deci, control, nu refulare, negare.

Controlul se face in mod direct, de la creier la creier. Adica de la mintea constienta la mintea abdominala (Plex Solar), de la creierul ganditor la creierul emotional.
Tot ceea ce se petrece in corpul nostru, la nivel organic, celular, sunt procese coordonate de o minte care functioneaza inconstient, instinctiv (la fel se intampla in cazul animalelor), dar care pare sa nu greseasca (decat in cazul bolilor, si atunci, cu un scop). 

Mintea aceasta inconstienta si instictuala este situata in Plexul Solar. Astfel noi putem controla modul de functionare al organelor fara a ajunge fizic la ele, ci “vorbind” cu mintea care le controleaza.
“Mintea instinctiva” a Plexului Solar nu este adormita, nu este oprita de la un buton imaginar. Din contra, este foarte treaza si foarte ocupata cu tot ceea ce are de facut pentru functionarea organismului, nu doarme nici atunci cand noi dormim, dar este atat de absorbita in ceea ce are de facut, incat, daca mintea constienta, creierul rational ar dori sa comunice cu ea, ar trebui sa faca ceea ce un om ar face pentru a atrage atentia cuiva foarte prins de ceea ce face, sa-l bata putin pe umar.

Acest procedeu de atragere a atentiei “mintii instictuale” a Plexului Solar, este un exercitiu simplu de respiratie:

1. Respira regulat de cateva ori, apoi tinteti respiratia, in loc sa expiri, doar pentru a rupe ritmul respiratiei normale;

2. In momentul in care, conform ritmului, ar trebui sa expiri, dupa inhalare, in loc sa expiri, foloseste-ti muschii abdominali si apasa in jos si in fata in zona Plexului Solar (partea superioara a abdomenului, locul unde coastele incep sa se separe). 

Apoi, in timp ce expiri, folosesti aceiasi muschi, dar in directile opuse, in deplasezi in sus si spre interior. 

Aceasta miscare in timpul respiratiei, spre exterior si spre interior se face de trei ori. 

Apoi respira normal, nu ar trebui sa dureze mai mult de cateva secunde, apoi repeta acelasi exercitiu de cateva ori. 

Respiratia ar trebui sa fie relaxata, sa nu te oboseasca, sa nu ceara efort din partea ta.
3. In timpul exercitiului de respiratie, mintea ta (constienta) ar trebui sa trimita un mesaj Plexului Solar: trezeste-te, prietene, am nevoie de atentia ta. 

Fa lucrul acesta ca si cum ar fi cel mai natural lucru din lume, nu te lovi de ineditul lui.
Avand acum atentia lui, obtinuta ca o bataie pe umarul unui prieten absorbit in ceea ce face, puteti continua sa vorbiti mintii Plexului Solar, ca unui prieten, familiar, prieteneste, apropiat. 

Veti vrea probabil sa-i cereti o favoare, dar tratati-l ca pe un individ, nu ca pe ceva abstract, pentru ca noutatea monologului va micsora increderea in ceea ce faceti.
Ii puteti cere sa vindece probleme fizice, legate de sanatate, de functionarea anatomica a organelor sau de gestionarea emotiilor negative:
“Buna, Plexule Solar, minte instictuala, asculta-ma. Sunt mintea ganditoare cea care iti vorbeste. Iti multumesc pentru tot ceea ce faci pentru mine. Tu lucrezi jos, in camera cazanelor, pastrezi focul aprins, masinaria functionala, eu sunt aici sus, la pupitrul de comanda si amandoi lucram pentru acelasi scop. Hai sa ne facem munca mai usoara si sa colaboram pentru o viata mai frumoasa pentru ca avem nevoie unul de altul. Eu iti promit ca te voi aproviziona cu cel mai bun carburant, voi fi atent la toate mesajele pe care mi le vei trimite. Pe de alta parte, te rog sa pastrezi toate organele in stare perfecta de functionare (cu mentiunea celor despre care stim ca nu sunt in regula), sa ma ajuti in restrictionarea emotiilor pe care nu le doresc (cu enumerarea lor si a motivelor pentru care nu le doresti).”
Totul ca intr-un monolog cu un prieten sau partener de ajutorul caruia ai nevoie. Explica-i de ce anumite emotii sunt daunatoare pentru tine, explica-i daca la un anumit moment ai nevoie de mai mult curaj, trateaza-l ca pe un partener si el te va ajuta. Pana la urma, este conclucrarea intre membrii unui echipaj care se indreapta in aceeasi directie si au nevoie de cea mai buna stare de spirit pentru buna functionare a intregului care esti tu.

Pentru unii se va dovedi folositor acest exercitiu de vindecare, va fi poate pe limbajul lor.
Pe unii ii va face sa zambeasca, dar poate ii va pune si pe ganduri si ii va face sa cerceteze si alte surse de confirmare, daca aici, sanatatea fizica si emotionala ar parea atat de usor de obtinut (si este usor, increderea in propriul organism si in puterea lui de vindecare inseamna sanatate, inseamna lipsa fricii, la fel cum increderea in viata inseamna armonie).
Pe altii ii va face sa rada. Pentru ei, doar medicii si sistemul de sanatate sunt ajutorul in caz de boala. Daca au incredere in medici si medicamente, s-ar putea sa se insanatoseasca, dar nu luam in calcul efectele secundare ale pastilelor. Si, pana la urma, daca rad, rasul este sanatate curata si cel mai bun dusman al stresului."

(sursa articol - AutoEducare)



- imaginea : "Expansiunea" de Paige Bradley

***