Legenda
Cartea de nisip (Elogiul umbrei 1969)
Abel si Cain se intilnira dupa moartea lui Abel. Mergeau amindoi prin desert si se recunoscura de departe, caci amindoi erau foarte inalti. Fratii se asezara pe pamint, facura focul si mincara. Taceau, asa cum fac oamenii osteniti cind se pogoara inserarea. Pe cer se arata cite o stea, ce nu-si primise, inca, nume. La lumina flacarilor, Cain vazu pe fruntea lui Abel semnul pietrei, scapa din mina bucata de piine pe care tocmai o ducea la gura si il ruga sa-i ierte faradelegea.
Abel raspunse:
– Dar oare tu m-ai omorat, sau eu te-am omorat pe tine? Nu mai tin minte; vezi, stam alaturi ca odinioara.
– Acum stiu ca m-ai iertat, in adevar, spune Cain, caci a uita inseamna a ierta. Voi incerca sa uit si eu.
Abel spuse incet:
– Asa este. Cita vreme dureaza remuscarea, dureaza si vinovatia.
Fragmente dintr-o Evanghelie apocrifă
Elogiul umbrei
3. Nefericit cel sărac cu duhul, fiindcă sub pământ va fi ceea ce este acum pe pământ.
4. Nefericit cel ce plânge, fiindcă a dobândit jalnica deprindere a plânsului.
5. Fericiţi cei ce ştiu că suferinţa nu e o cunună de slavă.
6. Nu e de ajuns să fii cel din urmă pentru a ajunge cândva cel dintâi.
7. Fericit cel ce nu ţine cu tot dinadinsul să aibe dreptate.
8. Fericit cel ce iartă altora şi se iartă pe el însuşi.
9. Fericiţi cei blânzi, fiindcă nu se coboară la ceartă.
10. Fericiţi cei care nu sunt însetaţi de dreptate, fiindcă ştiu că soarta noastră, potrivnică sau milostivă, este rodul întâmplării, care este nepătrunsă.
11. Fericiţi cei miloşi, fiindcă fericirea lor stă în facerea de bine şi nu în nădejdea de răsplată.
12. Fericiţi cei cu inima curată, fiindcă îl văd pe Dumnezeu.
13. Fericiţi cei care suferă împilare din pricina că au luptat pentru dreptate, fiindcă pentru ei este mai importantă dreptatea decât soarta lor omenească.
14. Nimeni nu este sarea pământului; dar nimeni, într-o clipă a vieţii sale, nu se poate să nu fie.
15. Să se aprindă lumina unei lămpi, chiar dacă niciun om nu o vede. Dumnezeu o s-o vadă.
16. Nu există poruncă ce nu poate fi călcată, şi am în vedere şi poruncile pe care le dau eu şi pe acelea date de profeţi.
17. Cel ce ucide pentru dreptate sau pentru o cauză pe care el o crede dreaptă nu este vinovat.
18. Faptele oamnilor nu sunt vrednice nici de focul gheenei, nici de împărăţia cerurilor.
19. Să nu-l urăşti pe duşmanul tău, fiindcă, dacă o faci, eşti într-un anumit fel, robul lui. Ura ta nu va fi niciodată mai bună decât pacea ta.
20. Dacă mâna ta dreaptă te sminteşte, iart-o; eşti trupul tău şi sufletul tău, şi este greu, dacă nu chiar cu neputiinţă, să stabileşti hotarul care le desparte…
24. Nu întrece măsura în arătarea adevărului, fiindcă nu este om care l-a sfârşitul zilei să nu fi fost nevoit să mintă cu îndreptăţire.
25. Nu jura, fiindcă orice jurământ este o afectare.
26. Ţine piept răului, dar fără uimire şi fără mânie. Celui care îţi dă o palmă pe obrazul drept, întoarce-i şi celălalt obraz, dar niciodată să nu o faci de frică.
27. Eu nu vorbesc de răzbunări, nici despre iertare; uitarea este singura răzbunare şi singura iertare.
28. Să faci bine duşmanului tău poate fi lucrarea dreptăţii şi nu e greu să o faci; să-l iubeşti stă în puterea îngerilor, nu a oamenilor.
29. Să faci bine duşmanului tău este cel mai bun chip de a-ţi satisface trufia.
30. Nu strânge aur pe pământ, fiindcă aurul este pricina lenei, iar din lene se trage întristarea şi plictisul.
31. Gândeşte-te că ceilalţi sunt drepţi sau vor fi, sau dacă nu este aşa, atunci greşeala nu este a ta.
32. Dumnezeu este mai milostiv decât oamenii şi le va măsura faptele cu altă măsură.
33. Dă cele sfinte câinilor şi azvârle mărgăritare porcilor; lucru important este să dai.
34. Caută penttru plăcerea de a căuta, nu de a găsi.
39. Poarta alege, nu omul.
40. Nu judec pomul după roadele lui, nici omul după fapte; acestea pot fi mai bune sau mai rele.
41.Nimic nu se clădeşte pe piatră, totul se înalţă pe nisip, dar noi avem datoria să construim ca şi cum nisipul ar fi de piatră…
47. Fericit săracul fără amărăciune sau bogatul fără trufie.
48. Fericiţi cei curajoşi, cei ce primesc cu bărbăţie înfrângerea şi laurii biruinţei.
49. Fericiţi cei ce păstrează în amintire cuvintele lui Virgiliu ori ale lui Hristos, fiindcă acestea le vor lumina zilele.
50. Fericiţi cei ce sunt iubiţi şi cei ce iubesc, precum şi cei care se pot lipsi de iubire.
51. Fericiţi cei fericiţi.
***
Dupa un anumit timp
Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi si nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…
Ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui „maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatate drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea multa, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiece zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari pot.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt…
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul…
***
Jorge Luis Borges (24 august 1899 la Buenos Aires – 14 iunie 1986 la Geneva, Elveția; de fapt Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo) este unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului al XX-lea. Romancier, poet, eseist argentinian, este faimos pentru povestirile sale fantastice, în care a unit cu măiestrie idei filozofice și metafizice cu temele clasice ale fantasticului (și anume: dublul, realitatea paralela a visului, cărțile misterioase și vrăjite, salturile în timp). Adjectivul „borgezian” definește concepția despre viață ca poveste („fiction”), ca minciună, ca operă contrafăcută, dată drept adevarată (ca în faimoaselel sale recenzii de cărți imaginare).
A fost influențat de autori precum Dante Alighieri, Miguel de Cervantes, Franz Kafka, H.G.Wells, Rudyard Kipling, Arthur Schopenhauer sau G. K. Chesterton"
Jorge Luis Borges (24 august 1899 la Buenos Aires – 14 iunie 1986 la Geneva, Elveția; de fapt Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo) este unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului al XX-lea. Romancier, poet, eseist argentinian, este faimos pentru povestirile sale fantastice, în care a unit cu măiestrie idei filozofice și metafizice cu temele clasice ale fantasticului (și anume: dublul, realitatea paralela a visului, cărțile misterioase și vrăjite, salturile în timp). Adjectivul „borgezian” definește concepția despre viață ca poveste („fiction”), ca minciună, ca operă contrafăcută, dată drept adevarată (ca în faimoaselel sale recenzii de cărți imaginare).
A fost influențat de autori precum Dante Alighieri, Miguel de Cervantes, Franz Kafka, H.G.Wells, Rudyard Kipling, Arthur Schopenhauer sau G. K. Chesterton"
sursa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu