(foto: Ria Novosti / Ilya Pitalev)
atunci se duce cu el tăcând în afară din noapte.
Dar cuvintele, înainte ca fiecare să încapă,
aceste noroase cuvinte, sunt:
Trimis afară de simţurile tale,
du-te până la marginea dorului tău;
dă-Mi vestmânt.
În dosul lucrurilor să creşti ca un foc,
ca umbrele lor, întinse,
să Mă acopere mereu întreg.
Lasă să ţi se întâmple orice: frumuseţe şi spaimă.
Trebuie numai să mergi: nici un sentiment nu este cel mai îndepărtat.
Nu te lăsa despărţit de Mine.
Aproape este ţara
pe care ei o numesc viaţa.
Ai s-o recunoşti
după gravitatea ei.
Dă-Mi mâna. "
versuri emotionante si fotografii de exceptie!
RăspundețiȘtergerePS: când imi facea curte Helmut (acum mai bine de 12 ani) imi recita deseori Rainer Maria Rilke, de aceea, pentru mine, poemele lui au o adânca rezonanta emotionala ♥
>:D< Admiratie pentru voi!
RăspundețiȘtergereEu, am invatat din poezia poetului, mult mai mult decat din cartile "ezoteristilor" de azi.
"Rainer Maria Rilke - Ce-ai să te faci, Doamne dacă mor?
Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?
Dacă mă sfarm? (îţi sunt ulcior)
Dacă mă stric? (şi băutură-ţi sunt)
Sunt meşteşugul tău şi-al tău veşmânt,
cu mine rostul tău dispare.
În urma mea nu mai ai casă-n care
să te întâmpine cuvinte calde.
Cad eu, din ostenitele-ţi picioare cade
sandala de velur, mângâietoare.
Mantaua ta cea mare se desprinde.
privirea ta spre care se ridică
obrazu-mi cald precum o pernă mică
va rătăci-ndelungă vreme după mine-
şi-n asfinţit de soare se va-ntinde
în poala rece-a pietrelor străine.
Ce-ai să te faci, Doamne? Mi-e frică."