.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




vineri, 29 septembrie 2017

Cele OPT simptome ale unei boli periculoase – Atotcunoasterea



"De ce ne nastem? 
Unde mergem cand murim? 
Ne alegem aceasta viata pe pamant? 
Cine am fost intr-o viata anterioara? 
Cum pot sa-mi cunosc adevaratul scop pe lumea aceasta? 
Cum pot sa am incredere in mine?

Poate ca in interiorul tau exista o sete foarte mare de a cunoaste. Poate iti adresezi, de asemenea, intrebari profunde despre viata si foarte rar este multumit de raspusurile pe care le primesti. 
In acest caz, pot empatiza profund cu aceasta situatie, deoarece si eu sunt un cautator avid de cunoastere, care, de cele mai multe ori, devine atat de pierdut in labirinturile propriei sale minti incat, uneori, realitatea pare a fi undeva departe.

In cazul in care te identifici ca fiind un iubitor de adevar, un strangator de cunostinte, un cautator spiritual, un ganditor sau un filosof, tot ceea ce trebuie sa faci este sa citesti in continuare.

Ce este boala atotcunoasterii?

Pentru inceput, vreau doar sa spun un singur lucru: nu este nimic in neregula cu incercarea de a gasi raspunsuri in viata. 
De fapt, fara sa cautam, cum ne-am putea astepta sa le gasim? Fara a pune intrebari, cum ne putem dezvolta inteligenta si rezervoarele de intelepciune interioara? 
Fara incercarea de a intelege, cum putem iesi din ciclurile de ignoranta care duc la suferinta?
Dorinta de a cunoaste este vitala pentru evolutia noastra spirituala si fizica ca fiinte umane. 
Dorinta de a cunoaste contribuie nu numai la supravietuirea noastra fizica, ci contribuie si la bunastarea noastra emotionala si la procesul de trezire in fata adevarului.
De aceea, acest articol se refera in special la cei care simt ca s-au trezit din punct de vedere spiritual si la cei care simt ca au progresat destul de departe pe caile lor. 
Cu toate acestea, in cazul in care simti ca esti nou fata de toate acestea, atunci acest articol nu ti-ar aduce foarte mari beneficii si ar putea fi chiar in detrimentul dezvoltarii tale.
Atunci cand auzim cuvantul “atotcunoscator”, probabil iti imaginezi un arhetip, cum ar fi Dumnezeu. 
De asemenea, probabil, in mintea ta exista o legatura intre acest cuvant si alte cuvinte asemanatoare, cum ar fi “omniscient”, “omniprezent” sau “atotstiutor”. 
In esenta, catre asta ne indeamna sa privim aceasta boala: vrem sa urmarim o imagine nerealista a propriei persoane si ne dorim sa cunoastem toate raspunsurile tot timpul.
Am pierdut numarul milioanelor de cazuri in care am incercat sa-mi folosesc mintea pentru a-mi rezolva problemele, pentru a-mi aduce un gram de confort si pentru a crea impresia unui sentiment de control. 
Si oriunde ma uit, vad oameni care fac acelasi lucru: folosesc mintea pentru a incerca sa rezolve probleme create de minte. Dupa cum va puteti imagina, este un adevarat spectacol de circ!
“Dar nu vreau sa fiu atotstiutor; vreau doar sa gasesc anumite raspunsuri, asta e tot.”, ai putea spune, desi nu realizezi ca intreaga ta viata a fost dedicata intelegerii, iar aceasta cautare este o forma de dependenta. 
De ce? 
Pentru ca rezolvarea puzzle-urilor si completarea golurilor ne ofera un puternic dar fals sentiment de siguranta, de reasigurare si de control. 
Avem tendinta sa credem in adancul sufletelor noastre ca “daca as putea sa gasesc raspunsul la aceasta intrebare, m-ar face fericit si complet.” 
Si astfel ne aflam in cautarea urmatorului fragment de adevar care sa ne poata raspunda vechilor intrebari nerezolvate.
Cei mai multi dintre noi suferim de boala atotcunoasterii. 
De multe ori obsesia noastra de a cauta raspunsuri mentale la probleme psihice vine ca urmare a lipsei de constiinta de sine. Atunci cand ii oferim egoului nostru pozitia de putere in viata noastra de zi cu zi, suntem condusi de frica si de dorinta de a cunoaste. 
Aceasta abordare se afla la capatul opus al spectrului unei vieti traite in spirit: experimentarea adevarului in sine, in toata puritatea si libertatea sa, fara nevoia de a teoretiza despre acesta.
Asa cum am mentionat si mai sus, nevoia de a cunoaste nu este un lucru rau, ci este, de fapt, foarte util. 
Cu toate acestea, vine un moment in drumul nostru spiritual cand vedem prin eroarea de a cauta Paradisul oriunde in alta parte, dar nu aici in acest moment. 
Miracolul miracolelor este ca Paradisul este chiar aici in acest moment, nu intr-un gand sau intr-un raspuns.

Acestea sunt cele OPT simptome ale bolii atotcunoasterii:

Dorinta de a fi atotstiutori este o boala, pentru ca produce in vietile noastre foarte multa suferinta si nefericire. 
Imagineaza-ti un caine care isi urmareste propria coada: asa este si aceasta boala. 
Urmarim in mod constant o stare de a fi, orice alta stare cu exceptia starii in care ne aflam in acest moment.

1. Exista o obsesie interioara de a “sti”. 
Cu alte cuvinte, viata se opreste pana in momentul in care exista o intelegere semnificativa a …., sau pana in momentul in care reusesti sa colectezi suficiente informatii cu privire la un anumit subiect.

2. Iti adresezi intrebari profunde despre viata, dar intrebarile raman fara raspuns. 
Ca rezultat, incerci in mod constant sa umpli golul cu anumite convingeri, dogme, filosofii sau teorii.

3. Ai reactii emotionale puternice fata de gandurile, ideile, credintele si dogmele altora, mai ales daca ii consideri a fi “false”, “inselatoare” sau “dubioase”. 
S-ar putea sa incerci sa-i arati persoanei respective cat de mult greseste, cata dreptate ai tu si te implici in argumente destul de usor.

4. Ti se pare destul de greu sa recunosti ca te inseli cu privire la un anumit subiect, chiar daca exista aceasta posibilitate.

5. Dupa ce ai gasit raspunsul la intrebarea ta, vei umple destul de rapid gaura din viata ta cu o alta intrebare si apoi cu alta si tot asa. 
Ciclul “intrebare-raspuns” se repeta de zeci de mii de ori pe parcursul vietii tale.

6. Crezi ca ai o anumita putere care nu este disponibila sau accesibila altor persoane, care iti ofera o perspectiva superioara fata de a lor, ceea ce te face sa fii mai special decat ceilalti.

7. Exista o retinere a capacitatii de a te bucura de momentul prezent si de a experimenta bucuria si fericirea crezand ca acestea le vei gasi in viitor, atunci cand vei avea toate raspunsurile cu adevarat.

8. Iti este destul de dificil sa ai incredere in intelepciunea vietii si sa mergi cu fluxul natural al lucrurilor.

Acum cateva luni am citit despre viata profesorului spiritual Gangaji. 
 Si ea se afla intr-o continua cautare, pana intr-o zi cand s-a intalnit cu profesorul ei spiritual iluminat Papaji, atunci cand acesta i-a spus imediat “STOP!”. 
Acel simplu cuvant i-a schimbat intreaga viata si i-a incheiat suferinta. 
De ce? 
Pentru ca ea a inteles ca tot ceea ce avea nevoie era deja acolo si ca urmarea in mod constant o imagine a perfectiunii ce nu putea sa fie atinsa – ca un caine care isi urmarea propria coada.

Tu esti dispus sa ai incredere in viata? Esti dispus sa te opresti si sa spui “STOP!”?"

(Emanoil Hociota  Sep 28, 2015)

sursa articolului: e-dimineata.ro



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu