"Poate exista raul intr-o carte?
Dar iadul?
Muzica lugubra, imaginea intunecata, interpretarea retinuta si, nu in ultimul rand, regia si obsesiile lui Polanski insusi fac acest film un horror psihologic teribil. Un anticar cu o pasiune nebuna si totodata innebunitoare pentru cartile rare ajunge printr-o ciudata circumstanta de evenimente sa caute ultimele doua exemplare din Cele noua porti catre regatul umbrelor, o carte din secolul al XVII-lea despre care se spune ca ar avea ilustratii criptice la a caror realizare ar fi contribuit insusi Satana.
Pentru ca anumite carti nu trebuie deschise. Secretele lor trebuiesc lasate in intuneric. Dar o minte geniala, obsesiva, va actiona mereu contrar. Va dori sa descopere cea mai intunecata lumina. Oricat de mult ar arde.
Presupusa carte, scrisa de insusi Diavolul cu sange omenesc si imbracata in piele omeneasca, a fost copiata de nebunul care a ars pe rug, Aristide Torchia in Venetia anului 1666 (cifra fatidica a diavolului in Evul Mediu).
Personaj real dar si enigma, omul si cartea isi leaga in acest film secretele.
Invocatii satanice, Diavolul sub forma unei femei languroase, urmariri si conspiratii, totul vrajit de Polanski intr-o atmosfera tenebroasa.
Emanuelle Seigner, atractia cu adevarat fatala in acest film, este demonul care asteapta in umbra, iar misterul si supranaturalul sunt mai mult simtite decat relevate.
Cursa pentru ultimele exemplare ale cartii sunt demne de sintagma – „Singurul lucru mai terifiant decat cautarea Diavolului… este gasirea lui.”
Misterul, ocultismul, suspansul dau filmului o latura intunecata. Intamplarile ireale sau la limita par a se petrece noaptea, iar ziua, personajul principal se intoarce la lumea adevarata (dar realitatea poate fi confuza uneori).
"De calatoresti in tacere
pe drum lung si ocolit
si infrunti sagetile potrivniciei
si nu te temi de streang
sau de foc
sa te joci in cel mai mare joc care exista
si sa castigi fara nici o cheltuiala
inseamna ca pacalesti vicisitudinile mortii
si castigi cheia care deschide a noua poarta"
Cele 9 Porti sunt praguri ale vietii si mortii simbolice. Cele 9 sunt reprezentate de 9 gravuri, 9 usi. Dar ele nu duc la invierea printului iadului. Pentru ca vorbim de o poveste a dualitatii. Una este povestea avaritiei materialiste. Cealalta este cea a cautarii spirituale. A desavarsirii, perfectionarii absolute.
Distrugere sau Iluminare. Acestea sunt rezultatele. Asta se afla in spatele usilor. Cale de mijloc nu exista.
Exista un inceput si un sfarsit liniar, eroul osciland intre Bine si Rau. Dar pana la urma ce este Raul si cum il percepem?
Adaptare cinematografica foarte reusita a cartii „Clubul Dumas” a scriitorului spaniol Arturo Perez Reverte, filmul transpune cartea intr-o alta lume.
Poate insusi prezenta lui Johnny Depp ca protagonist enigmatic face acest film, insa actorul era deabia la inceputul carierei, iar filmul nu a benefiaiat de critici prea reusite.
Nu este un film comercial in mod clar, asa cum nici Roman Polanski nu este un regizor obisnuit.
Iar predilectia lui Johnny Depp pentru asemenea roluri este cel putin la fel de legendara. Si ciudata, am putea adauga… Insusi diavolul il prefera, pe el, in ciuda multor altor „pretendenti”
Cata vreme facem din cautarea plenitudinii un scop in sine , tindem sa cadem in capcana cautarii absolutului fara nici o sansa de a scapa de dezamagirea finala.
Ne raman in minte la final cautarea imposibila a Absolutului, ochii verzi demonici ai blondei, castelul in flacari de la final si…. a Noua Poarta.
Finalul, poate chiar Infernul, chiar Fericirea la polul opus, asta cauta eroul.
Numele filmului pleaca de la ilustratiile cu sensuri ascunde ale cartii. Interpretate corect, invocatiile continute ar fi dus la deschiderea portilor lumii întunericului, dar incercarea te si innebunea.
"Daca urmariti faza cand se intoarce in Spania si gaseste casa celor doi frati in renovare, gaseste si cea de-a 9 poza care reprezinta exact tabloul cu castelul arzand.
Tarot magic si simbolism diabolic intr-o carte geniala.
O carte ce vrea sa aiba intre pagini cheia spre adancurile iadului.
Ca sa nu mai punem la socoteala superba interpretare a actorului Johnny Depp in vechea si nestiuta interpretare din 1999.
O carte scrisa de Arturo Pérez-Reverte ( "Clubul Dumas", roman publicat in anul 1993) si un film regizat de Roman Polanski.
O carte scrisa de Arturo Pérez-Reverte ( "Clubul Dumas", roman publicat in anul 1993) si un film regizat de Roman Polanski.
Exista întotdeauna cineva care cauta cea mai usoara cale de a obtine mai multa placere, bogatie sau putere.
Întotdeauna mi s-a parut fascinant cum unii ar renunta la orice, si zic literalmente la orice – onoare, moralitate, familie – si vor încerca orice e omeneste posibil doar pentru a obtine ceea ce isi doresc cel mai mult.
Despre urmatorii se crede ca au apelat la raul suprem pentru a-si obtine dorinta.
Muzica lugubra, imaginea intunecata, interpretarea retinuta si, nu in ultimul rand, regia si obsesiile lui Polanski insusi fac acest film un horror psihologic teribil. Un anticar cu o pasiune nebuna si totodata innebunitoare pentru cartile rare ajunge printr-o ciudata circumstanta de evenimente sa caute ultimele doua exemplare din Cele noua porti catre regatul umbrelor, o carte din secolul al XVII-lea despre care se spune ca ar avea ilustratii criptice la a caror realizare ar fi contribuit insusi Satana.
Pentru ca anumite carti nu trebuie deschise. Secretele lor trebuiesc lasate in intuneric. Dar o minte geniala, obsesiva, va actiona mereu contrar. Va dori sa descopere cea mai intunecata lumina. Oricat de mult ar arde.
Presupusa carte, scrisa de insusi Diavolul cu sange omenesc si imbracata in piele omeneasca, a fost copiata de nebunul care a ars pe rug, Aristide Torchia in Venetia anului 1666 (cifra fatidica a diavolului in Evul Mediu).
Personaj real dar si enigma, omul si cartea isi leaga in acest film secretele.
Invocatii satanice, Diavolul sub forma unei femei languroase, urmariri si conspiratii, totul vrajit de Polanski intr-o atmosfera tenebroasa.
Emanuelle Seigner, atractia cu adevarat fatala in acest film, este demonul care asteapta in umbra, iar misterul si supranaturalul sunt mai mult simtite decat relevate.
Cursa pentru ultimele exemplare ale cartii sunt demne de sintagma – „Singurul lucru mai terifiant decat cautarea Diavolului… este gasirea lui.”
Misterul, ocultismul, suspansul dau filmului o latura intunecata. Intamplarile ireale sau la limita par a se petrece noaptea, iar ziua, personajul principal se intoarce la lumea adevarata (dar realitatea poate fi confuza uneori).
Cum se dezleaga ghicitoarea?
"De calatoresti in tacere
pe drum lung si ocolit
si infrunti sagetile potrivniciei
si nu te temi de streang
sau de foc
sa te joci in cel mai mare joc care exista
si sa castigi fara nici o cheltuiala
inseamna ca pacalesti vicisitudinile mortii
si castigi cheia care deschide a noua poarta"
Cele 9 Porti sunt praguri ale vietii si mortii simbolice. Cele 9 sunt reprezentate de 9 gravuri, 9 usi. Dar ele nu duc la invierea printului iadului. Pentru ca vorbim de o poveste a dualitatii. Una este povestea avaritiei materialiste. Cealalta este cea a cautarii spirituale. A desavarsirii, perfectionarii absolute.
Distrugere sau Iluminare. Acestea sunt rezultatele. Asta se afla in spatele usilor. Cale de mijloc nu exista.
Exista un inceput si un sfarsit liniar, eroul osciland intre Bine si Rau. Dar pana la urma ce este Raul si cum il percepem?
Adaptare cinematografica foarte reusita a cartii „Clubul Dumas” a scriitorului spaniol Arturo Perez Reverte, filmul transpune cartea intr-o alta lume.
Poate insusi prezenta lui Johnny Depp ca protagonist enigmatic face acest film, insa actorul era deabia la inceputul carierei, iar filmul nu a benefiaiat de critici prea reusite.
Nu este un film comercial in mod clar, asa cum nici Roman Polanski nu este un regizor obisnuit.
Iar predilectia lui Johnny Depp pentru asemenea roluri este cel putin la fel de legendara. Si ciudata, am putea adauga… Insusi diavolul il prefera, pe el, in ciuda multor altor „pretendenti”
Cata vreme facem din cautarea plenitudinii un scop in sine , tindem sa cadem in capcana cautarii absolutului fara nici o sansa de a scapa de dezamagirea finala.
Ne raman in minte la final cautarea imposibila a Absolutului, ochii verzi demonici ai blondei, castelul in flacari de la final si…. a Noua Poarta.
Finalul, poate chiar Infernul, chiar Fericirea la polul opus, asta cauta eroul.
Numele filmului pleaca de la ilustratiile cu sensuri ascunde ale cartii. Interpretate corect, invocatiile continute ar fi dus la deschiderea portilor lumii întunericului, dar incercarea te si innebunea.
Ce inseamna trecerea Portii?
Portile reprezinta experiente. La nivel spiritual sau simbolic ele sunt iluminarea. Unii cred ca, prin anumite ritualuri, putem modifica realitatea. Astfel incat sa nu mai existe granita. Aici este vorba de dualitate. Dualitatea materiei si a spiritului. Iar cele doua lupta pentru suprematie.
Pe langa surse de inspiratie deja celebre precum Mythosul Cthulhu al lui Lovecraft, intalnim si catarii.
Portile reprezinta experiente. La nivel spiritual sau simbolic ele sunt iluminarea. Unii cred ca, prin anumite ritualuri, putem modifica realitatea. Astfel incat sa nu mai existe granita. Aici este vorba de dualitate. Dualitatea materiei si a spiritului. Iar cele doua lupta pentru suprematie.
Pe langa surse de inspiratie deja celebre precum Mythosul Cthulhu al lui Lovecraft, intalnim si catarii.
Catarismul, ca religie distrusa de catolici, a luptat impotriva materialismului.
Eroul vrea sa scape din lumea umbrelor.
Se pare ca diavolul este insotitor pe drum, cel care deschide ochii dintr-o anumita perspectiva. Un ghid intr-o lume dominata de Diavol. In oglinda, este reflexia acelei lumi – lumea adevarului.
Filmul a avut ca locatie castelul Château de Puivert din regiunea franceza Quercob.
Se pare ca diavolul este insotitor pe drum, cel care deschide ochii dintr-o anumita perspectiva. Un ghid intr-o lume dominata de Diavol. In oglinda, este reflexia acelei lumi – lumea adevarului.
Filmul a avut ca locatie castelul Château de Puivert din regiunea franceza Quercob.
Aici sa fie iadul?
A Noua Poarta este secretul."
***
(Chirila Bogdan:
"Daca urmariti faza cand se intoarce in Spania si gaseste casa celor doi frati in renovare, gaseste si cea de-a 9 poza care reprezinta exact tabloul cu castelul arzand.
El isi da seama ca de fapt el este personajul, cheia....adica acel balaur, mai exact diavolul si se intoarce la castel sa isi intre in drepturi...
Ne putem da seama in scena in care Balkan invoca diavolul si apare Corso ceea ce rezulta ca el este diavolul....Fata nu este nimeni altcineva decat Lilith, printesa iadului si partenera acestuia.")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu