U. G. Krishnamurti

"Spiritualitatea este invenţia minţii, iar mintea este un mit.
Tradiţiile tale te sufocă.
Dar, din nefericire, tu nu faci nimic.
De fapt, îţi place să fii sufocat. Îţi place povara sacului de gunoi cultural, deşeul mort al trecutului.
Acesta trebuie să cadă de pe tine în mod natural.
Pur şi simplu cade.
Nu mai depinzi de cunoaştere decât ca de o unealtă utilă spre a funcţiona sănătos în această lume.

Vrerea trebuie să cadă. Vrerea de a fi liber de ceva ce nu există este ceea ce tu numeşti „suferinţă”.
Vrerea de a fi liber de suferinţă este suferinţa.
Altă suferinţă nu există.
Tu nu vrei să fii liber de suferinţă.
Tu doar te gândeşti la suferinţă, fără să acţionezi.
Gândirea ta nesfârşita de a fi liber de suferinţă este doar mai mult material pentru suferinţă.
Gândirea nu pune capăt suferinţei.
Suferinţa există atât timp cât gândeşti.
De fapt nu există suferinţă – de care să fii liber.
Gânditul despre „suferinţă” şi lupta împotriva „suferinţei” este suferinţă.
Deoarece nu poţi opri gândirea, iar gândirea este suferinţă, vei suferi mereu.
Nu se poate altfel, nu există scăpare ..."

***

"Traieste viata, nu te intreba cum sa o traiesti!

In loc sa traiesti, esti obsedat de intrebarea,,cum sa traiesc?’’. Aceasta dilema este pusa in noi de cultura si de aceea este responsabila pentru multe din problemele noastre.Din cauza ca esti mort,nu traiesti ceea ce numim viata , tu esti preocupat doar de cum sa traiesti.Daca reusesti sa scapi de ideea de a trai cumva o viata mai buna,mai nobila si mai plina de sens,vei inlocui acea idée cu o alta.Trebuie sa privesti in fata faptul ca nu stii nimic despre viata sau despre viul ei.

Cum poate exista umilinţa atâta timp cât ştii ceva?

I.: Asta trebuie să fie plictisitor pentru tine, să răspunzi la aceleaşi întrebări vechi oriunde te duci.
U.G.: Eu am fost peste tot în lume, întâlnind şi vorbind cu oameni. Oamenii sunt exact la fel în toată lumea. Întrebările nu variază niciodată. Dar eu nu sunt plictisit
niciodată. Cum aş putea fi plictisit? Dacă aş fi fost vreun prost trăgând ceva foloase pentru mine din asta, căutând întrebări noi, mai bune şi diferite, atunci plictisul ar fi
fost posibil. Dar eu nu caut nimic, deci plictiseala este imposibilă. Eşti plictisit? Nu ai cum să afli pentru tine însuţi.
I.: Eu sunt plictisit pentru că sunt mediocru, ca toti oamenii. Mediocritatea mea face viaţa să pară atât de goală şi plictisitoare...
U.G.: Este foarte dificil să fii ca celălalt, să fii obişnuit. Mediocritatea necesită multă energie. Dar să fim noi înşine este foarte uşor. Nu trebuie să faci nimic. Nici un efort nu este necesar. Nu trebuie să-ţi pui voinţa. Nu trebuie să faci nimic ca să fii tu insuţi.

Dar ca să fii altceva decât ceea ce eşti, trebuie să faci multe lucruri. Plictiseala şi neliniştea pe care le simţi în tine există doar din cauză că tu crezi că trebuie să faci ceva mai interesant, mai plin de sens şi mai valoros decât ceea ce faci deja. Tu crezi că felul în care o duci acum este teribil de plictisitor şi că trebuie să existe ceva mai valoros, mai puternic şi mai entuziasmant de făcut.

Şi toate acestea devin parte din cunoaşterea complexă pe care o ai despre tine însuţi. Cu cât ştii mai multe despre tine însuţi, cu atât devine mai imposibil să fii umil şi sensibil. Cum poate exista umilinţa atâta timp cât ştii ceva? "