"Speranţe mari"

"Sticle sparte în holul hotelului,
Mi se pare că sunt speriat că nu voi mai putea simţi asta,
Ştiu că e o nebunie să crezi în lucruri prosteşti,
Nu-i aşa uşor.

Îmi amintesc acum, mă duce înapoi de unde a început totul,
Dar numai eu sunt de vină şi accept acum asta,
E timpul să las trecutul în urmă, să ies în lume şi să o iau de la capăt
Dar nu-i aşa uşor.

Dar am speranţe mari, mă duc înapoi de unde am început,
Speranţe mari, când laşi trecutul în urmă, ieşi în lume şi o iei de la capăt.
Speranţe mari, când totul ajunge la un sfârşit,
Dar lumea continuă să se învârtă.

Şi în vise îmi apar fantomele tuturor oamenilor
Care au venit şi au plecat,
Amintiri, par să apară atât de repede dar te părăsesc mult prea curând,
Răul din mine se holbează la ţeava unei arme
Şi eu chiar cred în

Cred că am speranţe mari,
Mă duc înapoi de unde am început,
Speranţe mari, când laşi trecutul în urmă, ieşi în lume şi o iei de la capăt.
Speranţe mari când totul ajunge la un sfârşit,
Dar lumea continuă să se învârtă.
Dar lumea continuă să se învârtă.

Speranţe mari, mă duc înapoi de unde am început,
Speranţe mari, când laşi trecutul în urmă, ieşi în lume şi o iei de la capăt
Speranţe mari,
Şi lumea continuă să se învârtă,
Da, lumea continuă să se învârtă,
Cum se mai învârte lumea!"