"Am aproape 100 de ani, îmi aștept sfârșitul și încă mă gândesc la începuturi.
Sunt lucruri despre care trebuie să-ți spun...
Oare m-ai asculta dacă ți-aș povesti cât de repede trece timpul?
Tu nu îți poți imagina la vârsta ta cum se scurge, cum alearga, cum ne lasă în urmă cu trupul sfâșiat și sufletul încărcat.
Totuși îți voi spune că te vei trezi într-o zi și vei afla că viața s-a scurs, a gonit pe lângă tine cu o viteză imposibilă și nemiloasă. Momentele cele mai intense îți vor părea ieri întâmplate și vei simți că nimic n-a șters durerea și plăcerea, gustul si mirosul, sunetul sau imaginea, intensitatea neînchipuită a dragostei și exaltarea fericirii, regretul pasiunilor neîmpărtășite, ori neexprimate, ori nerezolvate, bucuria momentelor unice, sentimentul că viața e atât de lungă și că poți face atât de mult.
E adevărat, când ai 10-15-25-40 de ani, viața îți pare o lungă și grea călătorie.
Acum, aproape de 100 de ani, îți spun că viața este o scurtă călătorie care ar trebui și este atât de simplu să fie minunată...
În viziunea unora, poate că ar trebui să eman înțelepciune prin toți porii, însă ce pot să spun acum este că îmbătrânești și îți dai seama că nu există răspunsuri, ci doar povești...
Uită de întrebări, uita de frustrări, uita de tot ce-i rău și scrie povești frumoase.
Atât vei lua cu tine..."
(- pictura: Kristin Vestgard)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu