Dervisul si moartea - Mesa Selimovic

”Bismilahir-rahmanir-rahim l 

Martor mi-e călimara şi condeiul şi cele

cu condeiul scrise; 

Martor mi-e întunericul nesigur al 

amurgului; 

şi noaptea, şi toate cîte învie o dată

cu ea; 

Martor mi-e luna plină de pe cer şi

răsăritul zorilor; 

Martor mi-e ziua Judecăţii de Apoi şi 

sufletul plin de căinţă ; 

Martor mi-e timpul, începutul şi sfîrşitul 

tuturor 

— că tot omul e în veşnică pierzare.”

”Era poate pentru prima oara in viata mea cand glasurile si zgomotele, lumina si umbrele imi apareau drept ceea ce sunt – glas, zgomot, miros, umbra, ca semn si dezvaluire a lucrurilor din afara; caci ascultam si priveam desprins de ele, fara sa particip, fara tristete si fara bucurie, fara sa stric si fara sa indrept ceva. Toate traiau in ele insele, fara participarea mea, neschimbate de simtamintele mele (…) Ma indepartasem si fusesem indepartat, desprins de tot ceea ce ma inconjoara, si lumea era ca o naluca vie, nepasatoare. Iar eu ma simteam eliberat si invulnerabil.”