„Aş fi vrut să pot consacra mai multă forţă unui asemenea adevăr; îmi era exterior, pentru că nu-i găsisem încă un loc în sufletul meu. Am vrea ca adevărul să ne fie dezvăluit prin semne noi, nu printr-o frază, o farsă care semăna cu cele pe care ni le spusesem de atîtea ori noi înşine. Obişnuinţa de a gîndi ne împiedică uneori să simţim realul, ne imunizează împotriva lui, îl face să pară tot gîndire. Orice idee poartă în ea negarea ei posibilă, orice cuvînt, cuvîntul contrariu.” - Marcel Proust
Zborul si cercul închis, pietre pretioase si doar peitre, culori ce se întorc spre albul pur, netezime si crapaturi... impresionant tablou!
RăspundețiȘtergere