Cvasitotalitatea acestor reacţii defineşte starea de conştienţă a individului, iar starea de conştienţă a individului e cea care atrage situaţiile şi circumstanţele vieţii sale.
Aşadar punctul de plecare al adevăratei metafizici, în partea ei practică, este auto-observarea, sau observarea de sine, pentru a-ţi descoperi reacţiile în faţa provocărilor cotidiane, reacţii care formează sinele secret al fiecăruia – cauza fenomenelor vieţii.
Există o conexiune precisă între ceea ce e în afara şi înlăuntrul omului, iar starea noastră interioară e cea care veşnic atrage viaţa exterioară.
Omul, în orbirea lui, e în general satisfăcut cu sine însuşi, dar îi displac profund circumstanţele şi situaţiile vieţii sale. El aşa consideră, neştiind că întreaga cauză a nemulţumirilor lui se află nu în condiţiile, nici în persoanele de care e el nemulţumit, ci în însuşi sinele său, pe care el îl place atât de mult. Nerealizând că „se împrejmuieşte pe sine cu adevărata imagine de sine însuşi” şi că „ceea ce e el, numai aceea poate vedea”, e şocat când descoperă că propriile sale amăgiri au fost cele care l-au făcut mereu să dea vina pe alţii.
Auto-observarea va revela acest amăgitor în fiecare dintre noi; şi acesta trebuie acceptat înainte de a avea loc vreo transformare a sinelui nostru.
În acest moment, încearcă să-ţi observi starea interioară. Ce gânduri tolerezi? Cu ce sentimente te identifici? Trebuie să fii mereu atent unde te situezi înlăuntrul tău.
Cei mai mulţi dintre noi credem că suntem drăguţi şi iubitori, generoşi şi îngăduitori, iertători şi nobili; dar o observaţie necritică a reacţiilor noastre la… viaţă va arăta un sine care nu e deloc atât de drăguţ şi iubitor, generos şi îngăduitor, iertător şi nobil. Şi acest sine e cel care trebuie acceptat mai întâi şi abia apoi procedat la schimbare.
Renaşterea depinde de lucrarea noastră interioară asupra propriului sine. Ori de câte ori un set complet nou de reacţii intră în viaţa unei persoane, o schimbare a conştienţei a avut loc, o renaştere spirituală s-a produs." .
Aşadar punctul de plecare al adevăratei metafizici, în partea ei practică, este auto-observarea, sau observarea de sine, pentru a-ţi descoperi reacţiile în faţa provocărilor cotidiane, reacţii care formează sinele secret al fiecăruia – cauza fenomenelor vieţii.
Există o conexiune precisă între ceea ce e în afara şi înlăuntrul omului, iar starea noastră interioară e cea care veşnic atrage viaţa exterioară.
Omul, în orbirea lui, e în general satisfăcut cu sine însuşi, dar îi displac profund circumstanţele şi situaţiile vieţii sale. El aşa consideră, neştiind că întreaga cauză a nemulţumirilor lui se află nu în condiţiile, nici în persoanele de care e el nemulţumit, ci în însuşi sinele său, pe care el îl place atât de mult. Nerealizând că „se împrejmuieşte pe sine cu adevărata imagine de sine însuşi” şi că „ceea ce e el, numai aceea poate vedea”, e şocat când descoperă că propriile sale amăgiri au fost cele care l-au făcut mereu să dea vina pe alţii.
Auto-observarea va revela acest amăgitor în fiecare dintre noi; şi acesta trebuie acceptat înainte de a avea loc vreo transformare a sinelui nostru.
În acest moment, încearcă să-ţi observi starea interioară. Ce gânduri tolerezi? Cu ce sentimente te identifici? Trebuie să fii mereu atent unde te situezi înlăuntrul tău.
Cei mai mulţi dintre noi credem că suntem drăguţi şi iubitori, generoşi şi îngăduitori, iertători şi nobili; dar o observaţie necritică a reacţiilor noastre la… viaţă va arăta un sine care nu e deloc atât de drăguţ şi iubitor, generos şi îngăduitor, iertător şi nobil. Şi acest sine e cel care trebuie acceptat mai întâi şi abia apoi procedat la schimbare.
Renaşterea depinde de lucrarea noastră interioară asupra propriului sine. Ori de câte ori un set complet nou de reacţii intră în viaţa unei persoane, o schimbare a conştienţei a avut loc, o renaştere spirituală s-a produs." .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu