regrete

Am răsturnat setarul în care aruncasem scrisorile neexpediate și toate peticele de hârtie pe care scrisesem câte o idee din dragoste sau din ură...

Am ales toate DAurile din ghemotoacele ce mai rămaseseră din momentele de care nu-mi păsa să știu că nici nu știam ce-i cu mine...
Și le-am dat foc.

Și-am rămas în palmă cu un colț de hârtie mototilită, pe care era scris apasat NUul.

Încă țipă.
Așa cum țipase-n cumpana unei nopți, când tânjeam să te aud, iar din partea cealaltă, tu, tocmai imi făceai semne că te pot auzi...numa să-ntind mâna.
Și n-am întins-o.



- pictura: Gabriel Pacheco