”Toceşte gheara Leului, o, timpe,
pământul lasă-l puii să-şi înghită
şi smulge-i Tigrului tăiosul ghimpe
şi Phoenix ardă-n sânge tăvălită!
Faci ore dulci şi triste pe când luneci,
faci, timpule, tot ce pofteşti; suprimă
ori veştejeşte lumea, poţi s-o-ntuneci,
dar te opresc să-ncerci cumplita crimă:
cu multe ore nu-i cresta sprânceana
fiinţei dragi, n-o scrie cu peniţa
şi lasă-i liniştea si neprihana,
tipar de frumusețe lasă-i viața!
au fa-i ce vreai, bătrâne strâmb, în vers ea va întineri cu chip neşters...”
(19 - Shakespeare : talmacire de Gheorghe Tomozei )
“O cale a suspinelor printre emoțiile vieții. Și un omagiu adus artei și frumuseții sale dezarmante.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu