"Micul prinţ străbătu pustiul şi nu întâlni decât o floare. O floare doar cu trei petale, o floare atât de neînsemnată.
- Bună ziua, zise micul prinţ.
- Bună ziua, zise floarea.
- Unde sunt oamenii? întrebă cuviincios micul prinţ.
Floarea, cândva, văzuse trecând pe acolo o caravană.
- Oamenii? Să tot fie, cred, vreo şase-şapte la număr. Cu ani în urmă, i-am zărit o dată… Nu se ştie însă niciodată unde-i poti găsi. Îi poartă vântul. Ei nu au rădăcini, şi asta-i stinghereşte mult.
- Rămâi cu bine, rosti micul prinţ.
- Te du cu bine, zise floarea."
(Micul Prinţ - Antoine de Saint-Exupery)
Oamenii...rari şi nestatornici, nu?
RăspundețiȘtergereCam aşa sună metafora.
:)
O poveste deosebita, le-am citit-o copiiilor mei si le-a placut mult, de asemenea au pus si multe intrebari, nu credeau ca oamenii pot fi asa de ... rari. Numai bine!
RăspundețiȘtergereIris...
RăspundețiȘtergereDaaaa...Asta e !
:)
RobertN...
RăspundețiȘtergereSi eu le-am citit-o baietilor mei . Chiar ne-am inspirat din desenele cartii .
Acum barbati fiind, mi-au zis ca mai bine-i duceam la lectii de box :D