.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

marți, 30 aprilie 2013

dimensiuni


Ma cuprind in lungime, latime si inaltime;
timpul fiind cel ce mi le schimba pe toate trei...
si-apoi...valoarea externa si interna a cuvantului "lumina" - puterea lui "Sa fie!", intr-un flash de... nefiinta.


Baby Can I hold you




"Îmi pare rău
Este tot ceea ce nu poţi spune
Anii au trecut şi totuşi
Cuvintele nu vin uşor
...
Ca îmi pare rău, ca îmi pare rău

Iartă-mă
Este tot ceea ce nu poţi spune
Anii au trecut şi totuşi
Cuvintele nu vin uşor
Ca iartă-mă, iartă-mă

Dar poţi să spui iubito
Iubito, pot să te strâng în braţe în seara asta
Poate dacă ţi-aş fi spus
cuvintele potrivite
La momentul potrivit ai fi a mea

Te iubesc
Este tot ceea ce nu poţi spune
Anii au trecut şi totuşi
Cuvintele nu vin uşor
Ca te iubesc, te iubesc"

duminică, 28 aprilie 2013

sâmbătă, 27 aprilie 2013

vineri, 26 aprilie 2013

miercuri, 24 aprilie 2013

vineri, 19 aprilie 2013

...

.

Marilena Guduleasa - "Nu dragostea ne leagă"


"Prea repede am înțeles că nu faptul de a fi îndrăgostiți e ceea ce ne ține împreuna, că nu dragostea ne leagă Cel puțin, nu dragostea aceea după care aleargă unii bezmetici, suferind când n-o au, suferind și mai tare când o găsesc și când realizează că nici n-au apucat să o strângă bine în pumni, că li s-a și scurs printre degete.

Vorbeam odată cu cineva, femeie ca și mine, trecută prin viață, o viață însăilată din iubiri imposibile, din relații abandonate imediat ce-au trecut fiorii, din fragmente de povești disparate. E doar o iluzie că din câteva citate, oricât de bine alese, poți recompune un roman întreg, fără să-l parcurgi pagină cu pagină până la sfârșit, sărind peste pasajele plicticoase, descriptive. Într-o construcție fiecare părticica are rolul ei, fie că e vorba despre o casă, o carte sau o viață de om. Nu merge așa, să tot strici și să aduni în poală rămășițele, să te amăgești că, dacă le ai pe toate, n-ai pierdut nimic pe drum, cândva o să le poți monta într-o ramă, că vei ține minte înșiruirea logică și că tabloul final te va reprezenta și altfel decât ar fi făcut-o Picasso, la vremea lui. Femeia asta – chestiune de perspectivă – zice ea că se consideră norocoasă, fiindca ea a iubit mult (mulți) și a fost iubită, chiar dacă e tot singură și chiar dacă singură va rămâne. Pariul ei cu bărbații care au legănat-o pe brațe a fost că se va putea desprinde în clipa în care nu va mai simți că toate gândurile lor și toată atenția le sunt concentrate asupra ei, asupra dorinței și nevoii ei de a fi iubită, nu cu jumătăți, ci cu asupra de măsură. Și de fiecare dată a câștigat pariul, s-a desprins. Acum știe, nu mai așteaptă, trăiește calm din amintirile ei. Și prezentul îl trăiește tot ca pe o amintire, fiindcă oricine i-ar sta azi alături – dacă nu mâine, poimâine știe că va fi dus.

Ea este și va continua să fie fericită, în felul ei, pe care-l consideră unicul posibil. Slavă Cerului, decepțiile sentimentale nu fibrozează mușchiul inimii, ea continuă să tresară spasmodic, necontrolat, indiferent de vârstă. Când zici că-i gata, învie în tine. Dacă ai iubit o dată, ai să mai poți iubi, iar dacă ți s-a întâmplat de mai multe ori, e ca un carusel care se învârte și se va învârti, perpetuum mobile, cât îți va fi dat să trăiești pe lumea asta, liber, dezlegat de orice convenție, conveniență, cum vrei să-i spui…

Suntem atât de diferite noi două… dar numai în aparență. Ce-ai putea găsi asemenea la noi, eu – devotată unei singure iubiri, unui singur bărbat, dependentă de familie, prinsă în mrejele dulci ale unui atașament pe care niciodată nu l-am socotit un handicap, o frână, o povară și ea – devotată sieși și fidelă doar acelui pariu absurd de a nu accepta să renunțe la întâietatea în inima celui care îi stă de-a dreapta?

Nu m-am gândit niciodată că, dacă nu-l pot avea doar pentru mine, atunci nu-l mai vreau deloc. Suntem două lumi, două lumi întregi, care pot funcționa perfect și separat, iar dacă ne acoperă același cer – pe care se adună aceiași nori, risipiți de aceleași furtuni, pe care se răzlețesc aceleași stele – asta nu înseamnă că ne întregim, ci că stăm lipiți, tâmplă lângă tâmplă, privind în aceeași direcție, mergând pe același drum.

Nu dragostea ne leagă, ea doar ne-a adus împreună. De legat, ne leagă încrederea.

Știu că nu o să mă lase să cad, așa cum și el știe că voi fi mereu gata să-l prind. Suntem, unul pentru celălalt, plasa de siguranță țesută din firele cele mai rezistente. Și ceea ce cred că este lucrul cel mai important, mai important decât să fim totul unul pentru celălalt – la modul absolut, absurd – avem același scop. Chiar dacă nu mai suntem îndrăgostiți ca la început, am învățat să iubim aceleași lucruri. Și chiar dacă nu mai locuim expandat unul mintea celuilalt, gândurile noastre se întâlnesc și se împletesc într-o viziune comună.

Viețile noastre sunt indisolubil legate și chiar ceea ce considerăm că ne dorim egoist, doar pentru noi înșine, îl include de fapt și pe celălalt și nu doar pe el – pe toți cei din jurul nostru.

Eu nu mă contrazic cu prietena mea, am înțeles amândouă la fel, că niciodată dragostea nu va fi de ajuns să ne țină legați. Diferența o face faptul că eu am înțeles asta cu mult mai devreme. Am câștigat timp și mi-am dobândit liniștea. O liniste în care, uneori, mai aud cum se izbesc în geam razele de lună, ca niște degete-năluci, fantome ale unor iubiri ostracizate, proscrise, excomunicate."

- sursa
- pictura: Yarek Godfrey

miercuri, 17 aprilie 2013

de-ale "batranetii"...


"Am aproape 100 de ani, îmi aștept sfârșitul și încă mă gândesc la începuturi. Sunt lucruri despre care trebuie să-ți spun...Oare m-ai asculta dacă ți-aș povesti cât de repede trece timpul? Tu nu îți poți imagina la vârsta ta cum se scurge, cum alearga, cum ne lasă în urmă cu trupul sfâșiat și sufletul încărcat. Totuși îți voi spune că te vei trezi într-o zi și vei afla că viața s-a scurs, a gonit pe lângă tine cu o viteză imposibilă și nemiloasă. Momentele cele mai intense îți vor părea ieri întâmplate și vei simți că nimic n-a șters durerea și plăcerea, gustul si mirosul, sunetul sau imaginea, intensitatea neînchipuită a dragostei și exaltarea fericirii, regretul pasiunilor neîmpărtășite, ori neexprimate, ori nerezolvate, bucuria momentelor unice, sentimentul că viața e atât de lungă și că poți face atât de mult. E adevărat, când ai 10-15-25-40 de ani, viața îți pare o lungă și grea călătorie. Acum, aproape de 100 de ani, îți spun că viața este o scurtă călătorie care ar trebui și este atât de simplu să fie minunată...În viziunea unora, poate că ar trebui să eman înțelepciune prin toți porii, însă ce pot să spun acum este că îmbătrânești și îți dai seama că nu există răspunsuri, ci doar povești... Uită de întrebări, uita de frustrări, uita de tot ce-i rău și scrie povești frumoase. Atât vei lua cu tine..."

( Meg Rosoff - "What I Was")

foto: Ania Powalowska
sursa FB
***


"Nu putem trăi fără a fi îndrăgostiți. Natura cărnii și a sufletului nostru ne cere asta. Cărăm cu noi o viață întreagă povara tentațiilor. Refuzul lor nu e un act de eroism, e palma unei morale false pe obrazul naturii, pentru că, în cele din urmă, ne intoarcem la cel pe care-l iu­bim, nu la cel pe care-l dorim.”

 ( Nora Iuga )


***







Millie Cooper, 96 de ani , cea mai batrana prostituata din lume.
Inca mai "lucreaza" de doua ori pe saptamana cu  "clienti" cu varste intre 29 si 92 de ani.

sursa FB 

- miercurea fara cuvinte ( 86 )

 
 
- initiativa : http://vis-si-realitate-2

marți, 16 aprilie 2013

"judecata de ACUM"

 
Fiecare litera lovita-n taste se alatura alteia, insirandu-se-n cuvinte...si-acestea ne vor umple spatiul cu fraze.
Suntem spatiu deschis.
Ni se-ntampla fiecare imagine, fiecare cantec, fiecare vers...
Fiecare insiruire de postari, e precum alfabetul Morse.
Creierele noastre il decodifica si-apoi tot corpul este cutie de rezonanta...
Simturile au momentul lor de depasire a limitelor, deschizandu-se pentru Imaginatie, Intuitie si Inspiratie ...
Aceasta "Judecata" nu ne desparte inspre Stanga sau Dreapta, doar ne trece prin toate sensurile ca sa ne constientizam ca... spatiu deschis !

duminică, 14 aprilie 2013

Noli me tangere!

1.
Ai incercat sa-mi atingi "lumea", si nu ti-a reusit...decat sa ma separi pentru o vreme  de propia-mi cale.
Erai deja scolita si aveai cunoasterea puterilor incredibile ale mintii umane dar nu stiai sa le folosesti...sau o frica de necunoscut te tinea in frau, asa cum aceeasi frica pentru "ziua de maine" te-a impins sa stai la panda si sa vanezi ...pe oricine si orice !
Si-ai facut ce stiai mai bine - sa manipulezi persoane care isi pot proiecta energile negative asupra altora, inrobindu-i, ruinandu-le sanatatea - crezand ca tu vei ramane pe calea Dreapta, iar zona periculoasa a pragului dintre lumea noastra si Nevazut va fi trecuta doar de acestia .
Ai batut drumul de seara la diverse vrajitoare, iar pe drumul de zi ajungeai la  usile bisericilor  imbratisandu-le in voaluri cernite.
Entitatile de dincolo sunt ca focul sau ca apa - constructive sau/si distructive. Haosul informational existent te-a favorizat sa afli cate ceva, dar nu ai avut rabdarea sa parcurgi o lucrare serioasa, corecta...Fortele care conduc universul nu sunt efecte ale dimensiunii materiale, ci, invers !
Daca as fi fost mai experimentata...mi-as fi dat seama ca manifestarile tale , disimulau , in realitate, o pulsiune sadica foarte puternica dar si foarte bine refulata.

 
 2.
Am plecat din oras...
Imi trebuia spatiu ca sa-mi inteleg timpul ce-a trecut.
Ce distante , Doamne ! ...si fara semne de orientare!
M-am oprit in camp.
Ma tragea briza Pamantului.
M-am asezat si-am lasat-o sa-mi umble la oase :))...sa-mi simt propiu-mi spatiu, si propiu-mi timp ce ma transforma clipa de clipa, "anii" mei avand deja ...greutate.
Eram pamant ca... Pamantul si, campul meu vizual era din ce in ce mai larg.
Cuprindeam fara sa-mi cuprind macar un gand.
Treceau prin fata ochilor imaginile etapelor atacului:
- visele cu apasarea in zona pieptului pana nu mai puteam respira si sarind in picioare prindeam o coada dintr-o substanta eterica ce se retragea cu o zbatere sepuita;
- darele "ca de melci" pe care le curatam aproape zilnic din fata usii de la intrare;
- urmele simetrice pe gat, de parca o pereche de colti mi se infipsese in jugulara...
...
Dar niciodata nu am avut frica , doar un hohot de ras la fiecare ciudatenie, de fiecare data rugandu-ma Dumnezeului, fara sa cer nimic.
Acum...parca ma gadila in cerul gurii, o infocata cerere :)) si mintea mi-era asa de calma, lasand s-o simt ca pe o lance ...
Intentia , numai intentia mai trebuia...cand, pe genunchiul drept mi s-a asezat un fluture.

 
3.
Daca un fluture bate din aripi...
"Un fulg care cade pe pamant poate modifica mersul unei stele."
( Lao Zi )


("Noli me tangere" = o ordine stabilita , de care e grav si riscant sa te atingi prin vorba sau fapta.")
 


sâmbătă, 13 aprilie 2013

vineri, 12 aprilie 2013

marți, 9 aprilie 2013

Natasha Atlas - Mon amie la rose

"On est bien peu de choses et mon amie la rose me l'a dit ce matin.
À l'aurore je suis née, baptisée de rosée
Je me suis épanouie, heureuse et amoureuse
Aux rayons du soleil, me suis fermée la nuit, me suis réveillée vieille.
Pourtant j'étais très belle
Oui, j'étais la plus belle des fleurs de ton jardin."
Sintem aproape nimic si prietena mea, trandafirul, mi-a spus-o in dimineata asta.
M-am nascut cu aurora, m-a botezat trandafiriul norilor,
M-am dezvoltat fericita si indragostita sub razele soarelui.
Noaptea, mi-am inchis petalele si cind m-am trezit, eram deja batrina.
Si eram atit de frumoasa.....
Da, eram cea mai frumoasa dintre florile gradinii tale.
 "On est bien peu de choses et mon amie la rose me l'a dit ce matin.
Vois le dieu qui m'a faite me fait courber la tête
Et je sens que je tombe, et je sens que je tombe
Mon cœur est presque nu, j'ai le pied dans la tombe, déjà je ne suis plus
Tu m'admirais hier et je serai poussière pour toujours, demain."
 Nu sintem aproape nimic, si prietena mea trandafirul mi-a spus-o de dimineata.
Iata ca Dumnezeu m-a facut sa-mi plec capul
Si simt cum cad....simt cum cad..
Inima mea este aproape goala, deja nu mai exist
Abia ieri ma admirai, iar miine voi fi praf pentru totdeauna.
 "On est bien peu de choses et mon amie la rose est morte ce matin.
La lune cette nuit a veillé mon amie.
Moi, en rêve, j'ai vu, éblouissante, émue
Son âme qui dansait bien au-delà des nues et qui me souriait.
Crois celui qui peut croire.
Moi, j'ai besoin d'espoir sinon je ne suis rien."
 Nu sintem aproape nimic si prietena mea trandafirul a murit de dimineata.
Luna a vegheat-o pe prietena mea in aceasta noapte.
Eu am vazut-o in vis, stralucitoare, emotionata
Iar sufletul ei dansa deasupra norilor si imi zimbea.
Sa creada cine poate sa creada!
Eu, am nevoie de speranta-fara ea nu sint nimic.

par'ca...


 Traiesc in afara lucrurilor si-n acelasi timp in afara mea , ramanand  pe zona de mijloc.
Dar, uneori, fara a intelege cum , sufletu-mi, detasandu-se de aceasta stare, isi schimba perceptiile.
Atunci cuprind lucrul , sesizandu-i forma, culoarea ...pana cand sunetul launtrului meu se armonizeaza cu al lui.
Nu ne amestecam, dar ne putem "misca" unul pe celalalt...

 
( - pictura: Angela Betta Casale )

sâmbătă, 6 aprilie 2013

"Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor. Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă să nu mă ucideţi."

 
- pictura :Jose Luis Munoz Luque
- textul: Geoa Bogza

cu viroza...de la stanga la dreapta

Dragilor, intrucat m-a cumintit laringele inflamat de hoarda unei viroze, si, decat sa latru chinuit prin casa, m-am asezat mot in varful patului si, astept sa treaca ora „benefica” a compreselor :)) – ar trebui sa fac o poza sa-mi admirati „eroismul” -
 Asaaa, parca ce-ncepusem sa va spun ?
Aaa?
Da…
Daca nu-mi „prind” propia-mi psihologie, mai bine ma-nclin spre dreapta creierului si  rascolesc dupa o filozofie "dupa-chipul-si-asemanarea-mea" (de parca psihologia nu a ramas de fapt tot a filosofiei :))
Dar, in orice parte as lua-o ( in cap ), dau de "eu", dau de "tu" ...
Rad eu rad, dar as fi preferat ca asta ( egoul ) sa mai stea si-n degetul mic de la piciorul...hmmm …oricare din ele …iar creierul doar sa proceseze fara sa-mi acapareze amintirile si sa le transforme in materie ( „ amintirile sunt inregistrate in celulele creierului” ).
Daca o trauma distruge acele celule…pierdute pentru totdeauna sunt si amintirile ( „memoria este materie, ea poate fi distrusa”).
Si, ca sa nu ma-ncing peste 38 grade…mai pun o compresa :)) mai ales pe cap, si, raman cu voi „pana moartea ne va desparti”
Caci odata cu creierul, se duc amintirile minunatiilor si minunatilor din aceasta lume.
Deci..
 

- pictura: Rahaf Dk AlbAb

Datorita acestei dimineti tacute ( rasaritul m-a amutit ), n-a mai avut cine sa-mi numere anii...Numai pentru un moment!