.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

duminică, 28 octombrie 2012

vineri, 26 octombrie 2012

tihna

Ascult tot ce se-ntampla in jurul casei mele .
Si nu stiu sa explic prin ce ascult.
Ferestrele si usile, au in fiecare zi o alta liniste , dupa cum si lumina e clipa de clipa , alta .
Sunt Legi pe care nu le-nteleg...
Si la ce mi-ar folosi ?
Miscarea pleoapei ce se ridica si coboara , este vegheata de aceeasi putere care tine  Soarele...
In clipa de odihna sunt  buricul unei imensitati care nu ramane niciodata inactiva .
 
 
 - pictura: Ora Birenbaum
  

joi, 25 octombrie 2012

STĂRILE DE AGREGARE

"Sunt necesare cateva referiri de dicţionar.
Material - care aparţine realităţii obiective, existand independent de conştiinţă şi in afara ei.
Materia - categorie filosofică ce desemnează realitatea obiectivă independent de conştiinţă şi reflectată de aceasta.
Stare de agregare - fiecare din stările sub care se pot prezenta substanţele avand rezistenţe diferite la deformările mecanice şi termice.
Flogistic - substanţă inexistentă născocită de alchimişti pentru a explica focul.

Familiare sunt stările solidă, lichidă, gazoasă, plasmatică. Ele se invaţă la şcoală. Rostul lor a fost sau urmează să fie inţeles in ordinea in care omul s-a ciocnit de ele in natură: bolovanul, ploaia, vantul, focul, ştirea, dorinţa, tristeţea, fericirea, gandul.
Acum 4000 de ani chinezii recunoşteau cinci stări de agregare: metal(solid), pămant(amorf), apă(lichid), aer(gazos), foc(plasmă). Pană acum 30 de ani savanţii mapamondului recunoşteau doar trei: solid, lichid, gazos.
Plasma este o substanţă alcătuită din particule neutre atomi, precum şi din electroni, ioni negativi şi ioni pozitivi. Posedă o bună conductibilitate electrică, are o temperatură ridicată şi emite radiaţii electromagnetice, in special lumină. Ex. flacăra, coloana fulgerului, substanţa soarelui etc.
Plasma este clasificată după temperatura la care se găseşte in plasmă rece, caldă, fierbinte.
Nu ne putem duce prea departe cu gandul fiindcă ne putem mumifica.

Celelalte stări ale materiei nu se invaţă la şcoală ceea ce ne obligă să le descoperim singuri. Recunoscut sau nu brevetul va fi romanesc, ca şi in alte cazuri: stiloul lui Petrache Poenaru, insulina lui Paulescu, aerodina lui Coandă, cibernetica după Odobleja, fuzeta inelară a lui Constantin Bursuc, palinca, programele de inobilare genetică a oamenilor desfăşurate de zei şi deconspirate de Victor Toni Moldovan, ţigările Carpaţi, vizualizarea meridianelor energetice cu tecneţiu radioactiv (dr. Virgiliu Bagu din Galaţi).
Cu autori recunoscuţi sau nu, romanii contribuie cu folos in contul patrimoniului planetar, avem o experienţă bogată şi avem de unde risipi căci "Izvorul limpede nu seacă, chiar dacă bea din el un bou" (Cincinat Pavelescu).

Toate stările de agregare indeplinesc o condiţie de bază: se pot transforma dintr-una in alta, intr-un sens sau in celălalt, la schimbarea unor condiţii.
Dirijorul se numeşte presiune, temperatură, sugestie.
Vom face o listă cu termenii ce desemnează transformările.
Incepem să scriem in listă termeni deja acceptaţi şi cunoscuţi: topirea, pulverizarea, lichefierea, evaporarea, arderea respectiv stingerea, condensarea, cristalizarea, solidificarea.
In cazul in care concepţia noastră este antrenată să accepte, odată cu transformarea asistăm concomitent şi la o schimbare de densitate.
Stările de agregare pot coexista sau se pot elimina reciproc in funcţie de distanţa la care se găsesc pe scara densitaţilor.
Cele apropiate tind să se amestece (lichidă cu gazoasă, ceaţă).
Cele depărtate să se respingă sau, să se anihileze reciproc, rapacitatea dintre materie şi antimaterie, implodarea.
Sunt situaţii in care stările de agregare nu mai stau la rand pentru transformare, ci fac salturi din solid in gaz ca naftalina. Sau fac punţi intre ele ca sarea de bucătărie care trage apă din umiditatea aerului pană ajunge soluţie. Alteori umiditatea din atmosferă se transformă direct in gheaţă, bruma, chiciură).
Completăm lista: sublimarea, delicvescenţa, brumarea, chiciurarea.
Dacă intr-un lichid care curge docil printr-un tub se formează un mediu depresionar, bulele de gaz apar instantaneu din lichid şi lovesc pană la distrugere pereţii conductei.
Ca in Biblie: Bate şi ţi se va deschide. Notăm: cavitaţia.
Dacă pe un solid incandescent cad picături de lichid, instantaneu contactului se opune o peliculă gazoasă ivită ca din intamplate la faţa locului. Calefacţia.

Cand un concept trece din starea de idee in starea de proiect zicem că s-a concretizat, iar cand proiectul devine obiect, spunem că s-a materializat, deci inregistrăm două schimbări ale stării de agregare.
Invers, cand un fenomen din natură este studiat şi este transpus prin parametrii săi intr-un model matematic, trece in stare de informaţie, apoi in stare de idee prin ideaţie.
Deci se abstractizează progresiv.
ADNul este şi materie şi informaţie, deci este şi corpuscul şi undă. Unda duce o informaţie pe care o fixează material prin molecule de substanţă.
Molecula de ADN serveşte la memorarea planului de construcţie a materiei superior organizată, numită materie vie.
Dar cine ţine minte molecula de ADN?
Evident o stare de agregare de rang superior adică un concept sau o idee.
Ideea este deci un agregat de informaţii deci o stare de agregare a materiei.
Completăm in listă: concretizarea, materializarea, respectiv informatizarea, ideatizarea adică abstractizarea.
 Să urmărim dansul transformărilor, sau dansul lui Shiva, cum ii place să -l numească Osho.
Gheaţa trece in apă, deci se decorporează, apa trece in aer.
Vantul inteţeşte focul, care topeşte metalul, dar il lasă tot metal, căci vaporii de metal sunt o specialitate.
Apa topeşte metalul, il transformă in pămant de flori ruginindu-i aroganţa.
Apa stinge focul, focul fierbe apa, vantul evaporă apa.
Focul topeşte metalul, arde pămantul, evaporă apa, rarefiază aerul, sparge moleculele. Cand focul se retrage sau işi diminuează intensitate energia caştigă in densitate, devine materie şi prinde chiar contur intrupandu-se.
Cererea determină oferta.
Nevoia determină gandirea, iar gandirea recepţionează ideea.
Materializată, devine soluţie salvatoare, şi dă şansa de supravieţuire.
Cere şi ţi se va da. Noi notăm in listă: gandirea.
Radiaţia emite particule, plasma generează fotoni, fotonii stimulează fotosinteza, care organizează materia şi produce hrană intreţinand viaţa. Cu preţul creşterii densităţii, deci prin intrupare şi al scăderii drastice a frecvenţei de vibraţie. De la frecvenţa radiaţiei, pină la frecvenţa regnului uman. O mare oboseală.
Intunericul stimulează ideaţia, lumina o risipeşte.
Notăm : inspiraţia.
In corpul omului trebuie să fie intuneric precum e in cosmos.
Cand un flux masiv de fotoni traversează organismul, corpul se apără cu o cortină pigmentară de melanină, bronzandu-se.
Radiaţia calcă totul in picioare şi trece prin orice; inteţeşte focul, dezmembrează solidul, dezorganizează lichidul, disipă aerul.
Radiaţia distruge materia, implicit dezorientează informaţia, seamănă moarte in toate direcţiile. Notăm in listă: radiaţia .
Pentru a se menţine şi a reveni la viaţă informaţia este salvată pe suportul altei stări de agregare, insensibilă deci transparentă la lungimea de undă respectivă.
Apa se arhivează pentru salvare in gheaţă, aburul se va regenera din apă.
Obiectul, din proiect. Ideea, din concept.
Viaţa cuprinde toate regnurile mineral, animal, vegetal, uman, angelic agregand toate stările solid, lichid, gazos, plasmatic, eteric, mental.
Viaţa şi moartea sunt deci două stări de agregare ale materiei.
Cand moare omul işi dă duhul.Viaţa trece in moarte şi duhul pleacă, integrandu-se categoriei sale. Electronul revine din excitaţie pe orbita de unde plecase, atomul caştigă in stabilitate şi se eliberează o particulă, işi dă protonul.
Moartea revine la viaţă, corpul primeşte duh sfant, reinvie, atomul primeşte un electron, se ionizează. Motorul electric este conectat la curent, primeşte duh de viaţă şi se invarte.
Bobul moare, planta se naşte.
Tristeţea se transformă in fericire, prea multă veselie adică fericire inseamnă euforie şi prefaţează tristeţea, deci şi fericirea şi tristeţea sunt stări de agregare ale energiei, materia fiind doar o zonă limitrofă, de dicţionar, definită arhaic prin densitate, adică prin masă.
Dar masa, după cum ştim, s-a devoalat in energie de aproape un secol.
De aceea se şi spune stare de fericire sau stare de tristeţe, dar numai in limba romană!
Fericirea este un varf potenţial de stare, ca orice varf este instabil şi cade in tristeţe, care şi ea este un maxim abisal, ce nu se poate conserva.
Apa este fericită cand poate curge, de prea multă fericire se evaporă, cand ii lipseşte această libertate se intristează şi ingheaţă.
Tristeţea este grea, fericirea te face să zbori, deci se reflectă in variaţia de densitate.
Rasul este tonic, el imprimă corpului o vibraţie benefică, şi reflectă starea de fericire, plansul este o stare de tristeţe. Se poate trece uşor dintr-una in alta.
Parghia nu mai este temperatura ci temperamentul.
Rasul şi plansul sunt deci stări de agregare ale materiei, transformarea se dirijeajă prin sugestie.
Se spune a ajunge de rasul lumii, adică intr-o stare de plans!
Deci reversibilitate maximă.
"Il vede azi, il vede mani/Astfel dorinţa-i gata/El iar, privind de săptămani/ii cade dragă fata."(Luceafărul, M Eminescu)
Ideea se obiectivează in iubit, sentimentul ajunge dorinţă, dorinţa se transformă in emoţie, se ajunge la dragoste şi inevitabil se materializează la propriu.
Completăm lista intristare, inveselire, emoţionare, indrăgostire.

Electronul gravitează in jurul nucleului cu o viteză de cca 1000 km pe secundă. Această viteză poate spori dacă distanţele dintre atomi sunt micşorate printr-un mijloc oarecare. Mişcarea de rotaţie a electronilor face ca atomul să pară o sferă compactă cu proprietăţi de tip densitate, duritate, frecare la alunecare oferindu-ne iluzia de solid, lichid, gazos etc.
Cand electronii excitaţi energetic radiază de fericire, işi ies din orbită.
Şi pentru ei fericirea este scurtă, după un timp se intamplă invers, işi pierd din vigoare, cad trişti inapoi pe orbită, post coitum omne animal triste, se emite cum spuneam o particulă, percepută ca radiaţie.
Aceleaşi principii se regăsesc la toate nivelele.

Comunicarea ideilor se poate face la acelaşi nivel, fără schimbarea stării de agregare prin transfer telepatic sau decăzand prin mărirea gradului de condensare energetică, prin limbaj, deci prin cuvinte. Cuvantul este aşadar factor primordial de comunicare atunci cand comunicarea a coborat ca nivel de agregare, sub idee. Inţeles corect cuvantul poate reanvia ideea pe care o transportă.
In plan spiritual cuvantul devine sentiment şi afectează corpul energetic ca apoi pe măsura condensării gandurilor in fapte să fie afectat şi corpul fizic al omului.
Faptul este o opinie solidă cum spune Osho.
Oprirea cascadei idee, gand, emoţie, faptă adică răzgandirea, poate avea loc prin iertare, renunţare, pocăinţă, rugăciune ceea ce determină oprirea, devierea, diminuarea sau returnarea efectelor, un fel de corectură inainte de a se ajunge la faza pe corpul fizic.
Viteza de cădere şi cea de revenire poate fi mai mare sau mai mică in funcţie de gradul de puritate al spiritului fiecăruia.
Cu cat vitezele sunt mai mari, cu atat timpul scurs de la gand la faptă, timpul de implinire, este mai scurt: secunde, minute, ore, zile permiţand conexiunea cauză efect.
Să numim această mărime faptibilitate in analogie cu vizibilitatea. Cu cat efectul trenează mai mult cauzei, luni, ani, vieţi conexiunea devine mai dificilă chiar improbabilă, faptibilitatea este mai mică. Cu cat vizibilitatea este mai mare cu atat putem scruta spaţiul pe o distanţă mai mare.
Este un fel de cerc vicios, poate primul, cei buni sunt favorizaţi, cei răi sunt dezavantajaţi.
Al doilea ar urma să fie
(Matei 25,29)"Pentru că celui ce are i se va da şi va avea din belşug, dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are"

Parametrul comun definirii tuturor transformărilor enumerate şi implicit al stărilor de agregare enunţate nu este densitatea aşa cum am fost obişnuiţi, ci cauzele densităţii adică lungimea de undă şi frecvenţa de vibraţie a oscilaţiei.
Creşterea densităţii este insă responsabilă de scăderea fluidităţii, condiţie a vieţii, care nu se poate diminua sub nivelul care să asigure nutriţia.
Distribuţia hranei şi energiei se asigură prin capilaritate, osmoză, respiraţie sau pompare şi se vehiculează apă, soluţii, aer sau sange.
Acceptand că toate clasificările stărilor de agregare au ca numitor comun vibraţia, vom inţelege repede că noţiunea materie a devenit locală, desuetă şi provizorie ca şi flogisticul de altă dată.
Nimic nu este scop in sine, totul este şi releu şi efect şi cauză, concomitent.
Dar care ar fi sursa ideilor? De unde ne vin ele?
Aparatul de radio işi dă toată silinţa caraie, paraie, ţiuie, piuie, clipeşte din beculeţe, şi cateodată chiar funcţionează. Este sigur că nu va putea niciodată, nici cand e nou-nouţ şi bun-bunuţ, să facă mai mult decat să recepţioneze o emisiune. Nu va putea in veci să-şi redacteze singur buletinul de ştiri sau să-şi stabilească grila de programe. Are legături la antenă, la priza de alimentare şi la priza de pămant. Are şi libertatea de a se defecta cand se oxidează sau ruginesc circuitele.
Nu există alt mecanism decat cel simplu şi cunoscut deja:
Picăturile vin din starea de vapori, gheaţa ia naştere din starea de picături.
Nici omul nu este nimic altceva decat un receptor. Cu mult mai multe legături şi cateva grade de libertate.
Pentru a pricepe acest lucru Dumnezeu i-a permis lui Marconi să descopere aparatul de radio şi să incaseze premiul Nobel.
Nietzsche nu a avut această şansă. Partizan al ideii de materie omniprezentă şi tutipotentă el a postulat "Dumnezeu este mort".
Dacă s-ar fi referit la YHWH poate avea dreptate. Dar a fost repede contrat de fizicieni, deoarece materia se prezintă inşelător ca inertă, moartă, ea fiind de fapt animată continuu de vibraţie.
Ceea ce noi vedem, atingem sau gustăm este in fapt o viziune agregată a complexului de vibraţii in nesfarşitele interferenţe la care simţurile din dotare nu ne permit accesul.
Nietzsche are insă scuza varstei. Acum ar fi avut 159 de ani, din care a folosit doar 56.
Osho, care a murit in 1989, fără să vadă o hologramă, referindu-se la materie o aseamănă cu proiecţia cinematografică, imbunătăţită la trei dimensiuni. Adică un fel de hologramă.
Holograma redă intr-adevăr imagini in trei dimensiuni, in policromie şi in mişcare dar pentru a simula materia i-ar mai trebui ceva. Densitate.

Iubirea este starea de maximă stabilitate a energiei.
Din iubire pornesc toate şi la iubire se revine in ultimă instanţă, după ce traversăm, intr-un sens sau in celălalt, prin oricate stări de agregare dorim.
Starea de iubire nu se stinge, nu dispare şi nu se amplifică, pentru că este o vibraţie incoruptibilă, constantă, purtătoare de echilibru, imună la toate radiaţiile devoratoare.
In relaţia Om - Dumnezeu iubirea este echivalentul gravitaţiei din relaţia Obiect - Pămant.
Forţa lui Arhimede prefigurează antigravitaţia pentru lichide, portanţa o demonstrează in gaze, forţa reactivă a rachetelor o susţine in cosmos, iar iubirea poate evada din toate mediile, ajungand la Dumnezeu şi inapoi.

Să aruncăm acum o privire recapitulativă peste lista de transformări.
 Puteţi găsi o transformare sau o schimbare de stare de agregare care să Inrăutăţească starea energiei? Sau vreo transformare injositoare?
Adică ceea ce am putea numi involuţie?
De aici rezidă genialitatea şi măreţia creaţiei, in orice sens, orice schimbare de stare este o evoluţie.
Schimbarea se declanşează printr-un bistabil.
Sămanţa nu germinează niciodată in fruct, preferă să se sinucidă prin putrefacţie.
Pepenele este consumat, sămanţa se usucă la soare, flip-flopul işi schimbă starea, dacă acum sămanţa este semănată incolţeşte, apare o nouă plantă.
La fel şi tomatele.
Ouăle păsărilor incep incubaţia cand temperatura lor devine constant egală cu temperatura păsării. Odată procesul inceput este ireversibil.
Intr-un sens pomul face fructe, fructele conţin glucoză, glucoza intreţine viaţa.
Fermentaţia conduce de la fructele zemoase şi dulci la aburii alcoolului.
In sens invers copacul moare, se transformă in cărbune, cărbunele in diamant.
Traseul jalonat este o evoluţie intre sublim şi divin. Orice cramponare de fază este pe cat de ineficace pe atat de ridicolă.
Cum arată fiinţa care poate transcende măreţia diamantului, gingăşia orhideelor, buchetul vinului, aroma cetinei, sclipirea soarelui, inţelepciunea maestrului?
Arată exact ca Dumnezeu.
Lui ii va fi imposibil să arunce cu diamante in garlă, să amestece păcura cu apa de izvor, sau să extermine canaaniţi, pentru a le face altora zestre."

sursa

Rugaciune - de Nichita Stanescu

Iarta-ma si ajuta-ma
si spala-mi ochiul
si întoarce-ma cu fata
spre invizibilul rasarit din lucruri.

Iarta-ma si ajuta-ma
si spala-mi inima
si toarna-mi aburul sufletului,
printre degetele tale.

Iarta-ma si ajuta-ma
si ridica de pe mine
trupul cel nou care-mi apasa
si-mi striveste trupul cel vechi.

Iarta-ma si ajuta-ma
si ridica de pe mine
îngerul negru
care mi-a îndurerat caracterul.
 
 
 
- pictura:
Giedra Purlytė-Mažrimienė

marți, 23 octombrie 2012

Te iubesc !


"- Întrebările mele te deranjază?
- Nu. Dacă te interesează fiinţa mea înseamnă că începi să fii interesat de tine.
- Eu nu sunt interesant.
- Bineînţeles că eşti. Eşti frumos, inteligent...
- Opreşte-te! Îţi baţi joc de mine!
- Ba nu. Te asigur că toate astea există în interiorul tău numai că nu poţi vedea şi nu poţi arăta şi celorlaţi.
- Încerc....încerc...Nu e uşor.
- Ba da, e uşor. Hai să-ţi arăt! Priveşte în oglindă! Ce vezi? Priveşte în oglindă! Ce vezi?
- Văd....o fată superbă.
- Mulţumesc. Lângă ea, ce vezi?
- Nu ştiu.
- E bine. Faci progrese.
- Da?
- Da. Înainte nu vedeai decât murdărie. Acum măcar nu mai vezi nimic. Înseamnă că ai curăţat bine. Acum o să punem ceva în cochilia asta goală, nu o vom lăsa în starea asta. Uită-te la tine! Priveşte în faţa ta! Nu e nimic care te-ar putea interesa la chipul ăsta frumos?
- Nu prea.
- Priveşte cu atenţie ochii! Ce vezi în ei?
- A..amabilitate?
- Daaa..Este..din plin. Apoi?
- Sunt...nu sunt foarte urâţi.
- Exact. Frumuseţe. Sunt nişte ochi frumoşi. Apoi?
- Poate...blândeţe.
- Ei da, multă blândeţe. Dar iubire?
- Da, şi iubire multă...poate prea multă.
- Dacă e prea multă, ar trebui să iasă .Spune-mi că mă iubeşti!
- Poftim?
- Nu mă iubeşti?
- Ba da....mult....De fapt simt un fel de afecţiune, poate prietenie care...
- Mă iubeşti ori nu?
- Din prima zi...din prima clipă.
- Atunci , spune-o!
- E...e greu de zis.
- Ştii de ce? Pentru că nimeni nu ţi-a spus-o niciodată. Am dreptate? E greu să ştii să iubeşti atunci când nimeni nu ţi-a arătat.
TE IUBESC, ANDRE! Iată, ai primit iubire. Acum oferă la rândul tău.Hai!
- Te iubesc, Angela! Sau cum te-oi numi.
- Ai dreptate. Spune din nou, fără numele meu.
- Te iubesc.
- E bine. Acum priveşte-te bine şi spune-o!
- Eu....nu pot.
- Bineînţeles că poţi. Priveşte corpul tău, tumefiat de lipsa de iubire şi de neîncredere. Nu vezi că merită să te ocupi puţin de el? Hai, nu respinge acest corp rănit care te-a suportat atât de mult timp fără să se plângă vreodată. Spune-i că e important, că are locul lui, dă-i ce merită!
- Te iubesc, Andre! TE IUBESC!"

(  film "AngelA")

- sursa : "In cautarea stilului pierdut"

Dacă păsările nu vor cânta, ciorile vor croncăni !

Dacă păsările nu vor cânta, ciorile vor croncăni !


„Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor,
care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ”
Petre Tutea

Fiecare om are o conceptie despre lume si viată, exprimată sub formă de convingere sau ipoteză, care poate fi adevărată sau falsă si conform căreia îsi desfăsoară viata.
Filosoful român Petre Tutea sustinea că înapoia lucrurilor omul pune două concepte, materia sau Dumnezeu, materia fiind Dumnezeul ateilor. Vreau să cred că materialismul si cinismul ce păreau să flancheze postmodernismul, nu au câstigat definitiv, că foamea exagerată de concret în detrimentul misterului va dispărea curând si un nou umanism se va întrezări la orizont, că lumea va reveni la anumite sentimente si valori fundamentale, precum Iubirea. Scriitorul german Thomas Mann (1875-1955) spunea despre umanisti că ei sunt singurii depozitari ai traditiei demnitătii si frumusetii omului.
Sunt atâtea întrebări pe care oamenii si le-au pus de-a lungul timpului si continuă să si le pună: De ce suntem aici pe această planetă? Sunt fiinte pe altă planetă? De ce gândim, cum gândim? De cine am fost înzestrati cu spirit, aceasta formă de energie pe care omul nu o poate reproduce? Ce este dincolo? Unde este acel dincolo? Si multe altele. Alcătuirea omului din corp si suflet, creează un adevărat cutremur în mintea lui, neîmpăcat fiind cu moartea trupului si cu misterul ei..
De la scriitorul german Johann Wolfgang von Goethe ne-au rămas celebrele versuri: „Când? Cum? Si Unde? – în zei tăcere e! Rămâi la pentru că si nu-ntreba de ce.” Oamenii totusi caută răspunsuri, cei credinciosi stiu unde să le găsească, ateii se zbat în necredintă toată viata.
Trăim în acest univers care ne este scoală-laborator pentru ridicarea fiintei pe un plan superior. Universul pentru noi are o limită materială, desi el pare nelimitat. În plan spiritual nu există nici început si nici sfârsit. Individual si în ansamblu avem datoria de a evolua spiritual. Este necesar să cunoastem drumul pe care trebuie să mergem în viată, pentru a ne crea un trai cât mai stabil, întrucât instabilitatea ascultă de legile universale ale haosului. Principiul călăuzitor, cel al luptei între benefic si malefic, face parte din dialectica universului, el există deci la scară cosmică, precum si la scara infimei celule vii din orice organism născut cu viată. Trebuie să stim că omul este compus din învelisuri energetice în afara corpului fizic, asemeni pământului din care este făcut. La ora actuală, din cauza degradării progresive a Pământului, învelisurile lui energetice s-au degradat profund, se prezintă ca o plasă cu multe ochiuri, omul fiind cel vinovat de poluare sub toate formele ei. Este vorba de păduri, mări, oceane, râuri, pietre etc. La rândul nostru suferim de o degradare energetică, dovadă sunt bolile, suferintele si scurtarea vietii. Oamenii cu viată matusalemică, descendentii imediati ai lui Adam trăiau sute de ani, pământul se rotea invers, iar rotatia în jurul axei se desfăsura mai lent, anul avea 480 de zile. Se crede că specia umană a suferit atunci o mutatie genetică esentială, dirijată de fortele nevăzute. Amintesc de filosoful francez Henri Bergson (1859-1941) care credea că omul va deveni nemuritor printr-o mutatie iratională. În Biblie se spune: „Celor care îsi vor păstra credinta până la sfârsitul Apocalipsei li se va da să guste din pomul vietii”. Or, pomul vietii nu este altceva decât schema structurii ADN, modificată, care poate oferi omului o viată din ce în ce mai lungă.
Gândurile oamenilor pline de ură se spune că afectează straturile geologice ale pământului prin vibratii negative provocând cutremure, inundatii, surpări de falii. Nivelul pozitiv al sensului devenirii umane înseamnă a trăi în armonie perfectă cu toate legile Universului si cu toate principiile morale pozitive, a trăi sub însemnul spiritualitătii benefice, conform legilor Divine ale Creatiei, spiritul benefic însemnând accesul la o înaltă spiritualitate si ordine morală, o apropiere a omului de Absolut.
Iisus Hristos a fost cel care a reabilitat Pământul, energetic si spiritual, dovadă că omenirea mai trăieste si evoluează. Dacă n-ar fi fost reechilibrat, sunt de părere unii, acest strat energetic al Pământului, planeta noastră s-ar fi ofilit probabil ca o floare sau totul ar fi degenerat în ceva greu de imaginat. Medicul, psihologul si psihiatrul elvetian Carl Gustav Jung (1875-1961) spunea: „Nevroza principală a vremurilor noastre este goliciunea spirituală.” Toţi ne dorim din suflet ca viaţa noastră să aibă sens, să aibă profunzime. Ei bine, Iisus ne oferă o astfel de viaţă, bogată, plină de sens, printr-o relaţie cu El. Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10).
Anton Pascale, autorul cărtii „ Să nu cădem privind cerul”, titlul superb inspirat de spusele lui Blaise Pascal: „Ne îndreptăm privirea în sus, dar ne sprijinim pe nisip; si pământul se va crăpa si vom cădea privind cerul”, ne vorbeste despre provocarea lumii contemporane, mai ales a postmodernismului care a necesitat dialogul între teologie, în special apologetica, si stiintă. Afirmatiile despre alcătuirea omului din trup si suflet, sau din trup, suflet si duh pot fi armonizate considerând că prin actul de creatiune omul a fost făcut, din punct de vedere substantial, din două părti – materie si spirit, iar functional din trei părti, sufletul rezultând din interactiunea materiei si duhului. Duhul (spiritul) este suflarea directă a lui Dumnezeu si poate fi luminat sau întunecat, iar sufletul are o altă menire, înzestrat fiind cu minte, intelect, vointă si capacitate emotională (sentimente, instincte), partea pentru care divinitatea are un program de răscumpărare. Sufletul este creat de Dumnezeu pentru a transmite informatia AND –ului primordial (principiul vietii) si alte informatii către corpul fizic si pentru a asigura viata sentimentală si mentală a omului. Prin legătura dintre duh si trup, asigurată de suflet, omul devine în totalitatea sa o făptura vie. Sufletul este viu, se perpetuează cu binecuvântarea Duhului, care l-a creat pentru a se înmulti si a fi folositor creatorului. Biblia accentuează că sufletul este în ochii divinitătii averea care trebuie crescută, păzită si curătită în cursul vietii pământesti de încercările de corupere ale Satanei.
Autorul mai vorbeste despre descoperirea importantă făcută de către fizicianul german Max Plank (1858-1947) si anume aceea a conceptului de „cuantă” de energie, adică cea mai mică cantitate de energie care poate fi emisă sau absorbită de un sistem atomic, demonstrând că în lumea subatomică domneste discontinuitatea (materie-antimaterie; corpuscul-undă; fizic-spiritual) si confirmând teoria specială a relativitătii, dezvoltată de Einstein (1879-1955), precum si teoria generală a relativitătii publicată ceva mai târziu. Teoria generală a relativitătii renuntă la notiunile de spatiu si timp absolut si răstoarnă teoria mecanică cerească clasică a unui univers infinit cu aceeasi densitate a materiei, cât si teoria newtoniană a unui univers în care lumea stelelor ar fi o insulă finită (cu materie mai densă în centru) în vidul infinit al spatiului, înlocuindu-le cu posibilitatea unui univers spatio-temporal cvadridimensional, cvasi-sferic si nelimitat, în continuă expansiune. Această teză, se spune în continuare, a fost dovedită de astronomul american Edvin Hublle (1889-1953), calculându-se apoi viteza acestei expansiuni continue a universului. Biblia a postulat de aproape 2000 de ani universul deschis: „Tatăl meu lucrează până acum; si Eu, de asemenea lucrez” (Ioan 5:17) „Si am văzut un cer nou si un pământ nou…” (Apocalipsa 21.1)
Formula energiei demonstrate prin teoria relativitătii speciale (E=m.c2) unifică conceptele de energie si materie. Materia este energie condensată si energia este materie disociată. Acest lucru l-a făcut cunoscut Dumnezeu lui Pavel: „Tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd” (Evrei 11:3) Descoperirile fizicii moderne au impus si notiunile de materie negativă, formată din particule non-fizice (energie pură) si de materie pozitivă, formată din energie condensată în particule, demonstrând faptul că universul cunoscut are un bing - bang si va avea un sfârsit prin disiparea într-o noapte vesnică, datorită expansiunii continue.

Conform unei teorii, universul este caracterizat de particule cu masa pozitivă, ce evoluează cu viteze până în preajma vitezei luminii, se transformă în fotoni în dreptul pragului si trec apoi în universul spatiu-timp negativ, sub forma de particule non-fizice tahionice (două lumi distincte).
Se presupune de către unii cercetători că tahionii ar oferi posibilitatea perceptiei, în acelasi moment temporal, a trecutului, prezentului si viitorului, putând reprezenta o posibilă structură a lumii spirituale. Se demonstrează chiar că particulele tahionice constituie substratul radiatiei electromagnetice ce caracterizează materialul negativ (spiritul), particule care ar călători mai repede decât lumina. În legătură cu această idee, un alt cercetător concepe omul ca un continut de materie pozitivă si negativă, sau altfel spus, de materie si energie. Se speră ca legile ce guvernează lumea non-fizică să fie descoperite. Astăzi se bănuieste că timpul are o curgere lineară, uniformă în universul materiei pozitive, în timp ce în lumea materiei negative curgerea lui fizică este neuniformă.
Această conceptie a fost acceptată de unii pentru a explica componentele spirituale ale fiintei umane, dar altii o resping pentru că ar putea conduce la concluzia că Dumnezeu este energie fizică pură. Se poate accepta însă, că Dumnezeu este spirit, deci energie inteligentă divină, având legile ei proprii, încă nedeslusite de oameni, iar o asemenea energie poate produce cu usurintă energia fizică care să stea la baza creatiei universului si a vietii pe pământ. Spiritul divin poate îmbrăca formă materială, dar materia nu se poate transforma în spirit divin. Deci duhul omului nu este o formă a materiei negative, cum este cazul sufletului, ci este de origine divină (suflarea lui Dumnezeu).

Medicul, neurologul român Constantin Bălăceanu-Stolnici (n. 1923) ne vorbeste într-o carte a sa despre evolutia gândirii omului despre suflet: „Posibilitatea existentei unor “suflete” extraterestre nu este exclusă, dat fiind dimensiunile cosmosului. Probabilitatea însă ca ele să apară pe un “suport” material identic ca cel al inteligentelor terestre este foarte mică, deoarece biogeneza si apoi evolutia materiei organice (odată constituită) e putin plauzibil să se repete în acelasi fel în alte planete din cosmos. Este suficient de exemplu ca materia “organică” să fie bazată pe siliciu în loc de carbon sau ca simetria dreapta - stânga să fie înlocuită cu o organizare radială, pentru ca întreaga materie să se structureze diferit. Mitul si realitatea stiintifică nu sunt chiar atât de îndepărtate, mai ales când este vorba de o problemă atât de complexă ca aceea a suportului material al vietii psihice.”
Academicianul român Eugen Macovschi (1906-1985) admitea viata extraterestră atrăgându-ne atentia că extraterestrii pot avea un corp asemănător corpului nostru, dar cu particularităti anatomice si fiziologice corespunzătoare altor activităti si functii; din câte am înteles, cu o gândire care poate diferi sau depăsi gândirea noastră, adică o altă formă a gândirii. Tot el ajunsese la concluzia că după destrămarea corpului fizic, materia noesică, câmpul noesic, adică câmpul gândirii poate persista în spatiu, fără a sti cât timp si ce l-ar putea face să dispară total.

„Văd creierul asemenea unui computer care va înceta să lucreze atunci când componentele sale se defectează. Nu există Rai sau viaţă de apoi pentru computere stricate. Asta e o poveste pentru oameni care se tem de întuneric”, a declarat Stephen Hawking acum câteva zile, pentru „The Guardian”.
Dar creierul uman este mult mai mult decât un computer. Creierului uman nu poate fi comparat cu microprocesorul întrucât între neuroni nu circulă doar electricitate, ci semnale electro- chimice care sunt mult mai complexe; oricum, neuronii nu functionează ca tranzistorii. În creier există miliarde de miliarde de celule si interactiuni. Este adevărat, afirmă profesorul, matematicianul englez Roger Penrose (n.1931) că „în ceea ce priveşte efectuarea calculelor numerice, omul este neperformant comparativ cu realizările unui calculator. Dar, creierul uman este capabil, la rândul lui, de activităţi pe care calculatoarele nu le pot egala. Omul poate lua decizii în condiţii de incertitudine, este capabil de ceea ce noi obişnuim să numim Ťintuiţieť, de a face legături între diverse noţiuni abstracte. Posedăm un organ cerebral extraordinar de bine organizat, ale cărui structuri profunde ne sunt încă necunoscute.” Roger Penrose mai consideră că „există în mintea noastră (sau mai curând în conştiinţa noastră) ceva nematerial…” şi „Ceea ce se petrece în creierul uman este calitativ diferit de modul de funcţionare a calculatoarelor existente sau imaginabile. Calculatoarele actuale sunt departe de performanţele gândirii si nimeni nu poate descrie exact care sunt procesele biofizice şi ce fel de reacţii chimice însoţesc gândirea umană!”
Creierul se poate reface după anumite traume. Unii consideră că putem transplanta orice organ, cu exceptia întregului creier, fără a transplanta sau fără a ucide în principiu persoana. Chiar si atunci, ni se spune, nu vom fi în stare să distingem între absenta vietii personale si viata umană personală compromisă (de exemplu, o persoană aflată în comă). Putem declara moartea doar atunci când natura întrupată a unei persoane a fost distrusă. De asemenea, din moment ce persoanele sunt o unitate trup, suflet si duh, ele trebuie recunoscute ca prezente chiar dacă dorm sub anestezie profundă sau în comă, sufletul se găseste în tot trupul.

Doctorul în ştiinţe din România Adrian Iosif, într-un articol intitulat ŤCreierul si constiinta ť aminteste dezmintirea unei afirmatii a neuro-fizicienilor despre impulsuri electrice, întelegându-se că mesajele călătoresc spre creier, ajung la o entitate misterioasă numită Ťpsihicť, primesc ordine de la aceasta şi apoi îsi continuă călătoria. Dar psihicul nu are o poziţie în spaţiu, ca atare nu are sens să se vorbească despre semnale fizice care să ajungă la el. De aici presupunerea că memoria şi conştiinţa nu pot fi localizate pe scoarţa cerebrală, deşi există zone şi formaţiuni cerebrale care intervin în aceste procese si cea mai mare probabilitate este că „prin elementele cuantice din structura sa, creierul are posibilitatea de a intra în legătură cu alte structuri sau entităţi energo-informaţionale!” Conştiinţa nu se supune calculului matematic! Foarte mulţi cercetători sunt neîncrezători cu privire la pătrunderea în esenţa fenomenului. De ce oare ? Concepţia la care a ajuns neuro-fiziologul australian John Eccles (1903-1997) în urma unor cercetări îndelungate este extrem de interesantă pentru atmosfera ştiinţifică a secolului nostru: „Mintea conştientă de sine este o entitate distinctă de creier; ea Ťbaleiazăť suprafaţa creierului, în care citeşte diverse date.” Creierul, după părerea lui John Eccles, este un organ de legătură între mintea conştientă de sine şi corpul fizic. Cercetările l-au condus la concluzia că la moartea creierului, când toată activitatea cerebrală încetează complet, mintea conştientă de sine nu mai recepţionează nici un fel de mesaje de la creierul pe care l-a cercetat şi l-a controlat aşa de eficace o viaţă întreagă. Dar, deşi creierul a murit, mintea conştientă de sine continuă să existe! „Astfel, scrie Eccles, poate exista un nucleu, un eu ascuns, care supravieţuieşte morţii creierului pentru a dobândi o altă existenţă care trece în întregime dincolo de orice ne putem imagina!”

„Nu există Rai sau viaţă de apoi pentru computere stricate. Asta e o poveste pentru oameni care se tem de întuneric” – Stephen Hawking
Petre Tutea povestea despre sfârsitul unui văr de-al său, un om simplu, dar întelept si care a murit solemn. În momentul când fiica a adus lumânarea si o tinea ascunsă la spate, el i-a spus: „Aprinde lumânarea, fă, că eu stiu unde mă duc!”
„Dumnezeu trebuie primit si nu înteles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate. ”- Petre Tutea

„Nu mi-e teamă de moarte, dar nici nu mă grăbesc să mor. Am atâtea de făcut înainte” - Stephen Hawking.
„Sunt unii care înlocuiesc nemurirea reală cu iluzia nemuririi, adică cu gloria.” - Petre Tutea.



Vavila Popovici – Raleigh, North Carolina

sursa

Rachmaninoff

duminică, 21 octombrie 2012

trecand


Prieteni fatali, voi ireale umbre... cuvintele voastre vuiesc, iar linistea intelesului meu devine neliniste.
Voi, dragostea-o dansati pe sarma, hohotind-o uneori ca pe ura ...si-n pragul somnului luati infatisari de tandrete....
Ma pierd in oarbe cugetari si mai tresar , cand tipa vestitorii de pe-aici, ca nu mai avem timp :))) ca pamantul e acum plin cu spini, ca strigate nerostite urmeaza aripile pasarilor in zbor...ca nimeni, niciodata, nu salveaza pe nimeni...

Cuvintele-astea, prieteni, ma leaga-n eter; cu ele incerc sa-mi adun , cioburile chipului meu ce s-a spart in clar de oglinzi .

 Ma inchid, ma inclin, ma inchin...trecand ca o umbra.

- life in pictures ( 42 )



vineri, 19 octombrie 2012

joi, 18 octombrie 2012

sacrala...



Durerea asta as putea  s-o compar cu cea de la nastere; simt cum bate sangele in inghinala, si osul Sacrum cum se-ncinge.
Imi amintesc ...
Sunt mai mult decat o Femeie , dar neavand dragostea unuia dintre copii...sunt mai putin decat o Mama !
Si se-aduna-n sani o furie asemeni celei de la lapte ...
Rad in sinea mea ...”Carcasa asta ... !”
Si las calcaiul sa loveasca un rug de mure .

luni, 15 octombrie 2012

Ernest Maftei - Despartire ...

 
  "Anume n-am venit.
Nici tu.
Noi ne-am gasit
În acest tainic labirint
Cu facle stinse.
Eu ratacit
Si tu.

Ne-am întâlnit
Si s-a facut lumina.
Si-acum,
Când inima mi-e plina,
Tu pleci.
De ce nu stai
Ca sa-ti arat
Adevaratele poteci?
Si câte-aveam sa-ti spun…
Drum bun!

De voi striga
În urma ta
Nu te uita-ndarat
Ca … totu-i bine.
Facliile-s aprinse.
Si-s la tine."

( Ernest Maftei )
 

- pink mondays ( 41 )



initiativa: cybershamans.blogspot.com

joi, 11 octombrie 2012

Libertatea de a fi - de Corina Raducea

  "Libertatea se traieste, se simte, se experimenteaza, nu se gandeste. Eliberand orice concept mental gandit despre libertate, devenim patrunsi de savoarea ei, devenim zborul ei.
Fiecare traieste libertatea, intr-un mod unic. Sunt multe conferinte si carti despre libertate. Cuvintele te pot duce doar pana in pragul in care alegi sa traiesti libertatea. Nimeni nu iti poate spune cum se traieste libertatea. Pentru ca, in libertate, nu exista reguli de circulatie, nimeni nu risca sa se ciocneasca cu altul sau sa raneasca pe cineva. Asta se manifesta doar cand esti predominant in minte si te judeci sau te lasi judecat de ceilalti, pentru ceea ce alegi la un moment dat.
In fizica exista un concept care a fost preluat si de catre psihologi - anume, nivelul vibrational al unui intreg este dat de vibratia de jos, nu de media aritmetica, asa cum mintea liniara ar fi predispusa sa emita, ci de nivelul vibratiei de jos.
Vrei sa zbori ca un zmeu, te inalti, te bucuri de Cer si Soare si jos, cel care tine sforile decide zborul zmeului si nu zmeul. Cine este jos te trage inapoi, te strange si te pune in geanta, s-a bucurat o vreme, dar s-a plictisit repede sau nu-i place vantul. Vestea exceptionala este ca energiile vibrationale, care au creat aceasta „regula” privind vibratia intregului, sunt pe sfarsite. Da, tot ceea ce traieste fiecare in parte, acum, tot ceea ce este numit "haos", nu reprezinta altceva decat trecerea de la energiile vibrationale, la energiile expansionale. Cine traieste predominant in minte, nu poate sa inteleaga si nici sa accepte noile energii expansionale. Este mai simplu sa existe acest concept numit „haos”, evident „rau”, care „trebuie dat la o parte” sau negat, decat sa ne acordam la noile energii expansionale si sa devenim liberi.
Respirand constient si profund, eliberam toate conceptele gandite despre libertate, eliberam toate fricile despre ce ar putea fi dincolo de pragul de la care traiesti in libertate.
Respirand profund, permitem extinderea constiintei.
Respirand profund, permitem libertatea in toata fiinta si viata noastra.
Energiile expansionale se manifesta acum in toata Creatia, nu doar la nivel planetar. Energiile vibrationale sunt la final in toata creatia, nu doar la nivel planetar. De aceea, chiar nimeni nu poate sa ne dea indicatii si predictii despre libertatea de a fi in noile energii expansionale, pentru ca nimeni nu a mai avut aceste trairi pana acum, este ceva nou pentru toata Creatia. Nici macar nu merita sa ne temem de aceste energii, pentru ca nu exista nimeni care sa fi spus ca „sunt rele”, ci doar ca sunt altfel - iar cine nu poate sa le accepte, le numeste „haos”. Acest concept este doar mental. El reprezinta trecerea de la energiile vibrationale, la energiile expansionale, trecerea de la confortul predictibil al probabilitatilor, la acordarea si manifestarea potentialelor pe care nici nu te-ai fi gandit ca „meriti” sa le traiesti.
Cine continua sa se tina strans de energiile vibrationale, va constata ca se separa, iar asta nu face parte din noile energii expansionale. Separarea apartine energiilor vibrationale, care sunt la final. Blocarea acestei transformari, neacceptarea noilor energii pot aduce drame, suferinte, dureri si chiar dizolvari, daca altfel nu se poate. Noile energii nu asteapta sa devii pregatit pentru ele, noile energii nu sunt liniare.
Deasemeni, noile energii sunt eliberate de alt concept cuplat la vechile energii vibrationale - si anume, placerea. Energiile expansionale nu au nimic de-a face cu placerea si cu dualitatea. De aceea, conceptul de „haos” este considerat ca fiind „neplacut”, pentru ca nu are nimic din ceea ce mintea duala stie ca este placut, iar daca ceva nu este placut, mai bine negam, nu-i asa?
Confuzia ultimelor luni este data tocmai de aceasta eliberare a energiilor vibrationale si asimilarea energiilor expansionale, care sunt atat de diferite, incat nimeni nu poate sa spuna nimic despre ele, se traiesc si atat, nu se gandesc, nu sunt predictibile, nu se bazeaza pe indicatori statistici.
De aici vine si confuzia cercetatorilor - un experiment nu mai poate fi reprodus identic in conditii identice de mediu sau laborator.
Cei care au la dispozitie instrumentul radiestezic/ansa sau astrologia, constata ca predictiile nu se mai „implinesc”.
Energiile expansionale nu pot fi predictibile cu ansa sau astrologia. Exista astrologi care au constientizat asta si scriu despre potentiale in comentariile lor periodice, fiind extraordinara aceasta expunere care ajuta mintea cititorului sa accepte noile energii, sa elibereze temerile, sa-i permita sa traiasca.
Sigur ca, in aceasta perioada de transformare, exista partea dificila din fiecare, de a elibera ceea ce este vechi si de a asimila energia expansionala. Multi inteleg asta prin a-si schimba partenerul de cuplu sau masina sau casa sau jobul sau tara.
Poate ca exista si acest potential, insa, daca se mentine alegerea dupa regulile mintii duale si dependenta de energiile vibrationale, nu s-a schimbat nimic si totul devine extrem de dificil, in aceasta perioada.
Indiferent de schimbare, totul poate deveni greoi si stagnant, pana la „explozie”, daca se mentin programele mintii duale. Explozia asta poate fi orice - de la nebunie, la faliment sau chiar parasirea corpului fizic.
Evident ca mintea se agita, citind aceste randuri si tot intreaba: ”ce e de facut, ce strategie adoptam, ca sa ne adaptam?”.
Cheia iesirii din acest „haos” este ca nu avem nimic de facut, ci de devenit, iar asta nu este urmarea unei strategii, in conditiile in care nici macar Spiritul „nu stie” ce urmeaza. In Jocul divin creat, pana si Dumnezeu alege surprizele - cum ar fi sa se elibereze conceptul mental de „Dumnezeu”, acel salvator, poate chiar extraterestru, care vine de undeva din afara noastra si atinge Creatia cu bagheta magica, fara ca noi sa fim „afectati” de vreo eliberare. Iar daca mintea judeca acum aceste randuri ca fiind blasfemiatoare, transmiteti compasiune si acceptare de sine. Asa este mintea liniara actuala.
Mintea umana inca nu poate sa „conceapa” expansiunea fiintei unitare in constiinta.
Mintea umana nu poate sa conceapa ca zmeul poate sa se elibereze de toate sforile si sa devina autonom, sa devina liber sa-si creeze propria realitate.
Zmeul nu devine cu adevarat liber, daca elibereaza 3 sfori din 5. Ori toate, ori deloc. In libertate nu exista astfel de gradatii: putin liber, mai mult liber. Chiar daca pretindem ca suntem mai liberi decat anul trecut, suntem la fel de controlati prin sforile de care ne mai lasam inca legati.
Mintea se agita numai la gandul ca, fara sfori, zmeul nu va avea nicio directie. Vestea exceptionala este ca, in noile energii expansionale, nepredictibile, nu exista nicio directie. Chiar daca iti poti pierde - fara ca acest lucru sa fie obligatoriu - familia, jobul, casa, renumele, prietenii, care vor sa-si tina zmeul in sfori, constati ca libertatea aduce o extraordinara liniste si bucurie de a fi, chiar daca nu ai nicio directie. Esti eliberat de orice asteptari si accepti, permiti ca totul sa fie.
Unii numesc asta, resemnare. De fapt, este alegerea unei realitati in care alegi sa experimetezi expansional, nu dual, nu vibrational, constientizand ca este eliberata senzatia de „pierdere”. Nu mai pierzi nimic, traiesti totul.
Drama umana care se manifesta acum este ca nu suntem liberi, nici eu, nici tu, niciunul... inca. Fiecare, in functie de cat permite sa se extinda si sa elibereze sforile dualitatii, devine liber in ritmul propriu.
Sa onoram aceasta transformare si sa acceptam alegerile celor din jur, fara sa le mai judecam. Pana nu eliberam toate sforile zmeului, chiar nu conteaza daca mai esti legat de toate sforile sau numai de una - continui sa ramai legat, indiferent de scuze. Sforile sunt toate programele mentale implementate de familie, societate, profesie, nevoile de siguranta materiala, relatiile in care vrei sa faci pe placul celor care te determina sa te simti responsabil pentru problemele lor, sforile sunt toate conditionarile de orice fel, toate iluziile, toate suferintele, toate obligatiile, toate fricile, toate rusinile, toate invinovatirile, toate judecatile... Cand eliberezi sforile, nu inseamna ca nu-ti pasa de cei pe care ii iubesti, ci transformi sforile in compasiune si acceptare pentru alegerile lor, ale tale.
Minunea acestei transformari este ca ne inaltam si ne extindem fiind in corp fizic, adica, vibratia de „jos” a corpului fizic nu ne mai trage inapoi, asa cum era pana nu demult.
In noile energii expansionale, pana si moartea va deveni altceva, nici moartea nu va ramane aceeasi. Este in regula sa avem posibilitatea sa murim cand vrem si cum vrem, chiar cu transmutarea completa a corpului fizic, fara sa fie necesar sa postim cine stie cati ani. Cum este in regula si sa ne hranim numai cu Lumina sau sa ne bucuram de orice savoare, transmutand orice aditiv sau pesticid, in elemente benefice corpului nostru fizic.
Orice alegere este perfecta, acesta este miracolul noilor energii expansionale.
Sunt eliberate frustrarile ca nu exista relatia de cuplu mult visata. Exista relatia perfecta cu Sinele divin, care umple toata fiinta, devenind astfel doar o alegere daca esti sau nu intr-o relatie intima cu altcineva.
Perioada aceasta merita sa fie observata detasat si cu mare atentie.
Ce anume ne mai leaga si nu ne permite sa traim libertatea? Poate, lipsa iertarii. Sau inca o puternica judecata duala, data de binecunoscutul „trebuie”. Sau nevoia de a-i schimba pe ceilalti, cum credem noi ca este "mai bine"...
Iertarea este eliberarea de toate conditionarile si judecatile.
La un moment dat, chiar si conceptul de „iertare” va fi depasit.
Cand realizezi ca totul este perfect in toata Creatia, nu mai ai ce sa ierti, doar sa te bucuri de viata, asa cum devine ea acum, extinsa...


Respirand Iubire,
Corina Raducea "


- sursa :http://punctulzero-octavian.blogspot.ro/

miercuri, 10 octombrie 2012

marți, 9 octombrie 2012

sâmbătă, 6 octombrie 2012

Pablo Neruda – Sonet XVII

"Nu te iubesc ca si cum ai fi un trandafir sărat, sau topaz,
sau o sageată de garoafe pe care focul o trimite.
Te iubesc cu certitudinea ca lucrurile intunecate sunt menite
între umbră şi suflet, in secret sa fie iubite.


Te iubesc ca planta care nu înfloreşte niciodată
dar păstrează în ea lumina florilor ascunse.
Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum
rasarit din pământ şi trăind în întuneric, în trupul meu.


Te iubesc fără să ştiu cum sau când, sau de unde
Te iubesc în mod direct, fără complexe sau mândrie;
Asa ca te iubesc pentru că nu stiu alta cale

Decat aceasta: unde eu nu exist, nici tu ,
atât de apropiati, încât mâna ta pe pieptul meu este mâna mea,
atât de apropiati, încât ochii tai se inchid ca si cum eu as adormi."




- sculptura: Rebecca Stevenson
 

ametistul


ne/vazutul

 
 
Colaj... din foarfeca ( nima )

vineri, 5 octombrie 2012

N-am sa va spun...




 
"N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc.
Cand bate vantul peste delta, trestiile
Lin se leagana, vii se leagana, vii fosnesc.

N-am sa va spun pe cine astept, dar astept.
Inima n-are aripi, dar deseori zboara.
Toate cantecele lumii, toate, s-o stiti,
Incap intr-un flaut, intr-o vioara.

Cerul n-are margini, stelele au,
Miez si margini de foc are si soarele.
Vantul de seara mi-a spus c-o sa moara
Dac-o sa-i rupeti in drum picioarele.

Ce sa fac, dudule? Incotro s-o apuc?
Ma striga din patru parti zarile.
Muntii cu paduri cu tot mor sufocati
Si-n curand o sa moara sufocate si marile.

N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc,
Crangurile sunt pline de flori si de iarba
Si de arbori plapanzi care cresc."
 
 
( Zaharia Stancu )


joi, 4 octombrie 2012

De ce nu as ingenunchea , asa , dis-de-dimineata, pentru o spovedanie ?!

Si sa las ochii sa aleaga; sa-mi caute echilibrul intre lumina si intunericul din mine.
Asta-i numa' inceputul, pentru ca, asemeni vaselor comunicante, celelalte simturi daruite, se ridica sau coboara...
Imi miroase deja a fructe ranite , aud frunzele fosnind, uscate; atingeri de matase se descarca sclipitor in creier...iar paharul se umple cu amaruiul bobului sfaramat ..
:)))
In spovedania mea , conteaza sa tin eu fraiele, si... mintea-mi  sa primeasca in loc sa proiecteze.

 
- pictura: Guy Cambier

marți, 2 octombrie 2012

„Izvorul tineretii” - preambul

"E necesar sã stim cã în corpul uman, în organismul celular, existã anumite Chakre pe care le-am putea numi specifice, speciale pentru vitalitatea organicã; sunt sub formã de vârtejuri pe unde intrã prana, viata, în organismul nostru.
(Sã nu se confunde aceste Chakre relationate cu vitalitatea organismului, cu cele sapte Chakre principale.)
Prima se aflã în occipital,
a doua în frontal,
a treia este cea laringianã, situatã în gât,
a patra este cea hepaticã,
a cincea este cea prostaticã,
si existã încã douã în genunchi,
sapte în total.
Aceste sapte Chakre sunt fundamentale pentru vitalitatea organismului fizic; pe acolo pãtrunde prana, viata, în corpul vital (este suportul întregii activitãti organice).
Cea Laringiana, de exemplu, pãstreazã concordantã, relatie, cu cea Prostatica, de aceea vocea, cuvântul, trebuie sã fie supravegheat.
Trebuie sã evitãm cu grijã sunetele ascutite sau exagerat de joase în voce.
Dacã observãm cu atentie viata multor bãtrâni ramoliti, putem verifica perfect cã emit multe sunete ascutite; aceasta denatureazã potenta lor sexualã sau indicã, totodatã, impotenta; la fel se întâmplã cu acele sunete exagerat de grave, cavernoase; de asemenea denatureazã potenta sexualã.
Asadar vocea bãrbatului trebuie sã se mentinã în limitele normalului, iar vocea femeii, de asemenea, nu trebuie sã fie nici exagerat de joasã, nici exagerat de ascutitã, pentru cã aceasta denatureazã potenta sexualã datoritã intimei relatii existente între laringele propriu-zis si centrul sexual.
S-ar putea argumenta cã femeia nu are prostatã; asa este; totusi ea are Chakra Prostaticã, care este în relatie cu uterul, si aceastã Chakra îndeplineste sau joacã un rol foarte important, tot atât de important ca si Chakra Prostaticã la bãrbat; la femeie, Chakra Prostaticã am putea-o numi Chakra Uterinã, si stim deja importanta uterului la femeie."

( Lamaseria tibetana  - dupa  S. A. Weor  )
- va urma

dor


creez


Cand inlauntrul meu e Luna Plina,
imi plange-un gand in stropi ca...perle.
Credinta-l intareste in lumina
ingaduita pentru creier.
Misterioase si nestiute fibre
vor naste in sentimente si emotii...
Iar palmele-mi , ca scoici se vor deschide
si vor crea din panglici...perle !

:)))

luni, 1 octombrie 2012

calul

 
 
"Tu eşti cel ce dai putere calului? Tu i-ai împodobit gâtul cu falnica lui coamă?
Tu l-ai învăţat să sară uşor, ca o lăcustă? Nechezatul lui viteaz insuflă spaimă!
El bate pământul cu copita şi mândru de puterea lui porneşte spre taberele înarmate;
El îşi bate joc de primejdie şi n-are nici o teamă şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
La oblânc îi sună tolba cu săgeţi; fulgere aruncă suliţa şi lancea.
De aprindere, de nerăbdare, el mănâncă, gonind, pământul şi, când a sunat trâmbiţa, nu mai are astâmpăr.
La chemarea trâmbiţei, pare că zice: Haide! Şi de departe soarbe cu nările bătălia, tunetul poruncilor căpeteniilor şi strigătele războinice. "


 ( IOV , 39 : 19-25 ) 

- foto: Robert Varva 

- pink mondays ( 39 )

 
 
initiativa: cybershamans.blogspot.com

Trec, dinspre astazi spre maine...


...si nu alerg, si nu mai strig "asteapta-ma !"
E toamna, si-ntre pamant si frunze, se aude un murmur...ca un dialog de iubire.
Trec pe sub acest pod infrunzit, iar cu mine, in suvoi...visele !

DOAR DE SUPUS ATENŢIEI…


"În tot timpul care a trecut deja, de la facerea lumii şi până în acest moment, adevărul a existat, există şi va exista în continuare.
Momentan, singurul şi cel mai simplu adevăr universal este că nu există ÎNCĂ un adevăr universal valabil pentru toţi oamenii!
Aşa este şi firesc acum pentru că altfel nu am mai avea sens în această diversitate a noastră.
Multe adevăruri au fost deja înţelese de foarte mulţi dintre oamenii care au trăit şi încă trăiesc pe acest pământ.
Dar, în egală măsură, aceste adevăruri nu au afost înţelese de restul oamenilor şi asta doar pentru că nu au fost de acord cu acele adevăruri, ci au ales să-şi creeze şi ei propriile adevăruri.
Tot ce este deja creat de înaintaşii noştri, de strămoşii noştri şi există în această lume este adevărat şi este adevăr… gândurile, vorbele, faptele lor… lucrurile şi obiectele fizice materiale, conceptele, tradiţiile şi egregoarele mentale, şi, nu în ultimul rând, fiinţele vii, copiii lor.
Iar noi, copiii lor, avem acces la aceste adevăruri deja create de ei.
Pur şi simplu le-am moştenit şi nu putem negocia existenţa lor deoarece ele există în memoria noastră colectivă, în genele noastre.
Aici şi acum percepem aceste adevăruri moştenite ca fiind deja o infinitate, ca fiind un ocean de adevăruri.
Este firesc să fie aşa şi nu trebuie privit ca fiind o problemă.
Ceea ce este, doar este!
Oricum, de la începutul acestei creaţii de adevăruri, tot noi ne-am creat singuri sau ne-a fost dat un mecanism extrem de simplu care ne poate şi salva:
Acest mecanism este ATENŢIA NOASTRĂ, simţurile noastre, energia noastră fizică şi mentală, este POTENŢIALUL ALEGERILOR noastre şi NU ESTE LIBERUL ARBITRU care depinde şi se foloseşte el însuşi de ATENŢIA NOASTRĂ!
În simplitatea lumii în care trăim, vă asigur şi că MECANISMUL CREAŢIEI UNUI ADEVĂR, de la cel propriu până la cel unic universal este foarte simplu:
ADEVĂRUL ESTE CREAT ATUNCI CÂND, ACORDÂND ATENŢIA NOASTRĂ ORICĂRUI TIP DE EXISTENŢĂ, de la gânduri, concepte sau vorbe nemateriale, la fapte şi lucruri materiale şi, nu în ultimul rând, la fiinţele vii, inclusiv copiii şi semenii noştri, SUNTEM DE ACORD CU EXISTENŢA ORICAREIA DINTRE ACESTEA!
Dar, ce POATE SĂ îţi ATRAGĂ ATENŢIA sunt fie gândurile tale, vorbele tale, faptele şi lucrurile tale materiale, animalele tale, fiinţa ta, copiii tăi sau fie vorbele, faptele, lucrurile, animalele, fiinţa şi copiii altui om sau grup de oameni care gândesc, vorbesc şi trăiesc similar, SIMBIOTIC, în uniune, în UNITATE.
Atunci când îţi acorzi atenţie DOAR ţie însuţi, îţi vei crea doar adevăruri PROPRI şi vei exista complet separat de restul lumii înconjurătoare şi doar vei călători prin ea, nu o vei influenţa în nici un fel, decât dacă vei lăsa ceva în urmă sau dacă vei împărtăşi şi cu alţii adevărurile tale.
Nu le păstra doar în mintea ta !
Chiar dacă ÎNCĂ o faci în mod inconştient, nu din vina ta, într-o formă de SOMN AL ATENŢIEI TALE, trebuie să ştii că POŢI PARTICIPA ÎN MOD CONŞTIENT, TREZIT, la crearea adevărurilor mai mari decăt tine, la tradiţii şi egregoare comune ATUNCI CÂND ÎŢI ACORZI (CEDEZI) ATENŢIA (ENERGIA) ŞI CREAŢIEI ALTORA, a înaintaşilor sau semenilor tăi din aceste vremuri ŞI VEI FI DE ACORD CU RESPECTIVA CREAŢIE A LOR, cu egregorul lor.
De asemenea, trebuie să fim OBLIGATORIU CONŞTIENŢI de faptul că MECANISMUL ATENŢIEI NOASTRE NU SE OPREŞTE NICIODATĂ oricât vom trăi noi, chiar şi în somn (visele sunt tot o formă de acordare a atenţiei).
Iar acest mecanism ne-a consumat, ne consumă şi ne va consuma în continuare energia vitală.
Pur şi simplu trăim cu el, ne defineşte, suntem această atenţie, conştientă sau nu!
Dar soluţia tranziţiei de la inconştienţă la conştienţă este deja aici: trebuie doar să îţi dai seama, să realizezi evidenţa faptului că ai deja în tine un mecanism la fel de simplu, denumit „AL ŞASELEA SIMŢ” care îţi permite să decelezi formele de existenţă cu care ŞTII CĂ EŞTI DEJA DE ACORD, cu care deja rezonezi, simţindu-le vibraţia.
Şi nu există decât două forme de vibraţie care pot fi recunoscute uşor, noi născându-ne cu aceste repere deja în noi, sunt parte din noi, din ADN-ul nostru:
VIBRAŢIA INIMII, a ADEVĂRULUI, a IUBIRII, a motorului VIEŢII, a TOT-ului, vibraţie care se simte ca o LINIŞTE INTERIOARĂ, ca o PACE, ca ceva FIRESC, NATURAL…
…iar, pe de altă parte,…
VIBRAŢIA MINŢII, a oscilaţiei între adevăruri, a perceperii opusurilor, a dubiilor, a paradoxurilor, vibraţie care se simte ca o NELINIŞTE, ca ceva NEFIRESC, „vibraţie” care poate fi confundată cu însăşi viaţa, dar este o formă de viaţă doar pur mentală, într-un perpetuu consum de resurse, de atenţie şi de energie, un MATRIX, o ILUZIE, o MINCIUNĂ!
Chiar dacă minţii i se va părea ceva paradoxal, ea crezând că poate căuta în continuare şi găsi un reper al frecvenţei inimii şi iubirii printre toate frecvenţele în care ea există şi „vibrează”, FRECVENŢA INIMII ESTE FRECVENŢA 0 (ZERO), a nevibraţiei, a încetării oscilaţiei mentale, a păcii.
Mintea trebuie doar să (re)cunoască simpla evidenţă a lucrurilor: pe timp de război doar se distruge, se „cucereşte”şi se fură de la unii la alţii, însă doar pe timp de pace se construieşte, se oferă gratis sau se dă la schimb valoare pe valoare, nu se minte şi nu se înşeală nimeni pe nimeni!
DAR TREZINDU-NE din acest SOMN AL ATENŢIEI va trebui de la bun început să fim conştienţi şi că acest simplu fapt ESTE DOAR ÎNCEPUTUL construcţiei adăvărului universal.
Cine nu vrea să participe poate rămâne ignorant în continuare…
ŞI este nevoie ca toţi oamenii să se acordeze pe o singură frecvenţă de vibraţie dacă VREM să ajungem la UN SINGUR adevăr universal.
Nu există altă cale!
Să nu ne mai amăgim sau să aşteptăm ca alţii să contribuie de la ei pentru noi!
Este nevoie de contribuţia fiecăruia dintre noi.
Adevărul universal va fi şi el creat şi va exista doar atunci când ne vom acorda toţi toată atenţia şi vom fi de acord cu un singur adevăr unic… cu Dumnezeul nostru al tuturor, în funcţie de frecvenţa la care ne vom acorda!
AICI ŞI ACUM, TREZIŢI-VĂ ATENŢIA SĂ AFLAŢI……LA CE ACORDAŢI ATENŢIA VOASTRĂ… dintre gândurile, vorbele, faptele, lucrurile, fiinţele vii, oamenii, grupurile de oameni şi egregoarele (conceptele sau tradiţiile puternice comune) care vă “atrag” atenţia pentru că acestea vă vor atrage (în mod automat) şi fiinţa exact acolo unde o veţi “lăsa” să se ducă, exact acolo veţi trăi !!!
Doar trezindu-vă atenţia pentru a vedea şi fiinţa pentru a simţi veţi putea afla cu care dintre aceste gânduri, vorbe, fapte, lucruri, fiinţe vii, oameni, grupuri de oameni şi egregoare sunteţi deja de acord în linişte şi smerenie şi acesta este şi va fi adevărul vostru şi în el trăiţi şi veţi trăi !!!
Dar nu uitaţi, vă veţi trezi atenţia şi fiinţa şi pentru a vedea, simţi şi afla cu care dintre toate acestea simţiţi că sunteţi într-o “vibraţie” continuă de nelinişte ori de câte ori le acordaţi atenţia voastră… acela va fi un neadevăr sau o minciună pentru voi !!!
AICI ŞI ACUM…
Aveţi puterea, prin neacordarea atenţiei voastre minciunilor şi neadevărurilor să nu mai continuaţi să “vibraţi” în frecvenţa neliniştii minţii (minciuna se simte ca o continuă oscilaţie sau vibraţie “nefirească” şi este foarte uşor de confundat cu vibraţia reală a vieţii, a inimii)
AICI ŞI ACUM…
Aveţi puterea să alegeţi un adevăr deja creat (din oceanul celor deja create şi existente) cu care să simţiţi că sunteţi în linişte sufletească pură (nimeni care încearcă să vă atragă sau fure atenţia să nu o poată clinti)
AICI ŞI ACUM…
Încetaţi să mai analizaţi sau judecaţi adevărurile şi alegerile altor oameni (de la cei simpli şi săraci până la cei ce-şi extind viaţa cu foarte multe posesiuni materiale).
Tot ce puteţi face este să-i observaţi şi să le simţiţi vibraţia de linişte a inimii sau pe cea de nelinişte a minţii şi în funcţie de asta să alegeţi să le acordaţi atenţia voastră în continuare.
Oricum, aici şi acum contează doar cum vibraţi voi în interior, pentru că oricine poate fi iubit sau iubitor, sănătos sau bolnav, sărac sau bogat, în funcţie doar de cum vibrează în interior cu aceste concepte.
SIMŢIŢI-VĂ ŞI ASCULTAŢI-VĂ !
E nevoie doar de IUBIRE şi COMPASIUNE pentru cei ce sunt şi rămân neliniştiţi orice le-aţi face, iar adevărul şi liniştea vor veni singure către ei.
Iubiţi, nu judecaţi!
TOT AICI ŞI ACUM…
Aveţi şi puterea să creaţi chiar voi înşivă un NOU ADEVĂR dacă-l simţiţi în linişte sufletească, dar nu uitaţi să-l şi împărtăşiţi (gratuit) cu restul lumii… şi, cine ştie… poate deveni chiar unificator, universal!
Nu contează câţi oameni vor “vibra” în nelinişte cu el, adevărul va rămâne în continuare adevărul vostru!

DACĂ SIMŢIŢI CĂ SUNTEŢI DEJA ÎN VIBRAŢIA INIMII, A BINELUI, A LUMINII, CONTINUAŢI ASTA!

DACĂ SIMŢIŢI O VIBRAŢIE NELINIŞTITOARE, OPRIŢI-VĂ ŞI ÎNDREPTAŢI-VĂ ATENŢIA SPRE ALTCEVA, EXPERIMENTAŢI ŞI SIMŢIŢI ORICE ALTE ADEVĂRURI DEJA CREATE DE ALŢI SEMENI DE-AI VOŞTRI SAU CREAŢI-VĂ VOI ÎNŞIVĂ ADEVĂRUL VOSTRU PROPRIU, POSIBIL UNIVERSAL, TOATE ACESTEA PÂNĂ VEŢI SIMŢI PACEA INTERIOARĂ, IUBREA!

ASTA E TOT CE NE TREBUIE NOUĂ AICI ŞI ACUM, SĂ CREĂM SAU SĂ ALEGEM UN SINGUR ADEVĂR CĂRUIA SĂ-I ACORDĂM ATENŢIA NOASTRĂ!

Iar în această lumină, aduceţi-vă aminte şi de Iisus Hristos şi de lucrarea lui, aici, pe Pământ!
Aceasta a fost şi este în continuare esenţa!
Hristos a trăit, a murit a reînviat şi s-a înălţat… direct în inima voastră!
El este inima voastră!
Hristos a propovăduit doar iubirea, nimic mai mult, nimic mai puţin!
Să ne aducem aminte doar ce este cu adevărat iubirea şi vom fi mult mai fericiţi decât suntem deja! Aceasta este calea!

PACE ŞI IUBIRE TUTUROR, ÎN DIVERSITATEA VOASTRĂ SPRE UNITATE, SPRE PUNCTUL SAU VIBRAŢIA ZERO A INIMII "

sursa