Dacă păsările nu vor cânta, ciorile vor croncăni !

Dacă păsările nu vor cânta, ciorile vor croncăni ! „Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ” Petre Tutea Fiecare om are o conceptie despre lume si viată, exprimată sub formă de convingere sau ipoteză, care poate fi adevărată sau falsă si conform căreia îsi desfăsoară viata. Filosoful român Petre Tutea sustinea că înapoia lucrurilor omul pune două concepte, materia sau Dumnezeu, materia fiind Dumnezeul ateilor. Vreau să cred că materialismul si cinismul ce păreau să flancheze postmodernismul, nu au câstigat definitiv, că foamea exagerată de concret în detrimentul misterului va dispărea curând si un nou umanism se va întrezări la orizont, că lumea va reveni la anumite sentimente si valori fundamentale, precum Iubirea. Scriitorul german Thomas Mann (1875-1955) spunea despre umanisti că ei sunt singurii depozitari ai traditiei demnitătii si frumusetii omului. Sunt atâtea întrebări pe care oamenii si le-au pus de-a lungul timpului si continuă să si le pună: De ce suntem aici pe această planetă? Sunt fiinte pe altă planetă? De ce gândim, cum gândim? De cine am fost înzestrati cu spirit, aceasta formă de energie pe care omul nu o poate reproduce? Ce este dincolo? Unde este acel dincolo? Si multe altele. Alcătuirea omului din corp si suflet, creează un adevărat cutremur în mintea lui, neîmpăcat fiind cu moartea trupului si cu misterul ei.. De la scriitorul german Johann Wolfgang von Goethe ne-au rămas celebrele versuri: „Când? Cum? Si Unde? – în zei tăcere e! Rămâi la pentru că si nu-ntreba de ce.” Oamenii totusi caută răspunsuri, cei credinciosi stiu unde să le găsească, ateii se zbat în necredintă toată viata. Trăim în acest univers care ne este scoală-laborator pentru ridicarea fiintei pe un plan superior. Universul pentru noi are o limită materială, desi el pare nelimitat. În plan spiritual nu există nici început si nici sfârsit. Individual si în ansamblu avem datoria de a evolua spiritual. Este necesar să cunoastem drumul pe care trebuie să mergem în viată, pentru a ne crea un trai cât mai stabil, întrucât instabilitatea ascultă de legile universale ale haosului. Principiul călăuzitor, cel al luptei între benefic si malefic, face parte din dialectica universului, el există deci la scară cosmică, precum si la scara infimei celule vii din orice organism născut cu viată. Trebuie să stim că omul este compus din învelisuri energetice în afara corpului fizic, asemeni pământului din care este făcut. La ora actuală, din cauza degradării progresive a Pământului, învelisurile lui energetice s-au degradat profund, se prezintă ca o plasă cu multe ochiuri, omul fiind cel vinovat de poluare sub toate formele ei. Este vorba de păduri, mări, oceane, râuri, pietre etc. La rândul nostru suferim de o degradare energetică, dovadă sunt bolile, suferintele si scurtarea vietii. Oamenii cu viată matusalemică, descendentii imediati ai lui Adam trăiau sute de ani, pământul se rotea invers, iar rotatia în jurul axei se desfăsura mai lent, anul avea 480 de zile. Se crede că specia umană a suferit atunci o mutatie genetică esentială, dirijată de fortele nevăzute. Amintesc de filosoful francez Henri Bergson (1859-1941) care credea că omul va deveni nemuritor printr-o mutatie iratională. În Biblie se spune: „Celor care îsi vor păstra credinta până la sfârsitul Apocalipsei li se va da să guste din pomul vietii”. Or, pomul vietii nu este altceva decât schema structurii ADN, modificată, care poate oferi omului o viată din ce în ce mai lungă. Gândurile oamenilor pline de ură se spune că afectează straturile geologice ale pământului prin vibratii negative provocând cutremure, inundatii, surpări de falii. Nivelul pozitiv al sensului devenirii umane înseamnă a trăi în armonie perfectă cu toate legile Universului si cu toate principiile morale pozitive, a trăi sub însemnul spiritualitătii benefice, conform legilor Divine ale Creatiei, spiritul benefic însemnând accesul la o înaltă spiritualitate si ordine morală, o apropiere a omului de Absolut. Iisus Hristos a fost cel care a reabilitat Pământul, energetic si spiritual, dovadă că omenirea mai trăieste si evoluează. Dacă n-ar fi fost reechilibrat, sunt de părere unii, acest strat energetic al Pământului, planeta noastră s-ar fi ofilit probabil ca o floare sau totul ar fi degenerat în ceva greu de imaginat. Medicul, psihologul si psihiatrul elvetian Carl Gustav Jung (1875-1961) spunea: „Nevroza principală a vremurilor noastre este goliciunea spirituală.” Toţi ne dorim din suflet ca viaţa noastră să aibă sens, să aibă profunzime. Ei bine, Iisus ne oferă o astfel de viaţă, bogată, plină de sens, printr-o relaţie cu El. Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). Anton Pascale, autorul cărtii „ Să nu cădem privind cerul”, titlul superb inspirat de spusele lui Blaise Pascal: „Ne îndreptăm privirea în sus, dar ne sprijinim pe nisip; si pământul se va crăpa si vom cădea privind cerul”, ne vorbeste despre provocarea lumii contemporane, mai ales a postmodernismului care a necesitat dialogul între teologie, în special apologetica, si stiintă. Afirmatiile despre alcătuirea omului din trup si suflet, sau din trup, suflet si duh pot fi armonizate considerând că prin actul de creatiune omul a fost făcut, din punct de vedere substantial, din două părti – materie si spirit, iar functional din trei părti, sufletul rezultând din interactiunea materiei si duhului. Duhul (spiritul) este suflarea directă a lui Dumnezeu si poate fi luminat sau întunecat, iar sufletul are o altă menire, înzestrat fiind cu minte, intelect, vointă si capacitate emotională (sentimente, instincte), partea pentru care divinitatea are un program de răscumpărare. Sufletul este creat de Dumnezeu pentru a transmite informatia AND –ului primordial (principiul vietii) si alte informatii către corpul fizic si pentru a asigura viata sentimentală si mentală a omului. Prin legătura dintre duh si trup, asigurată de suflet, omul devine în totalitatea sa o făptura vie. Sufletul este viu, se perpetuează cu binecuvântarea Duhului, care l-a creat pentru a se înmulti si a fi folositor creatorului. Biblia accentuează că sufletul este în ochii divinitătii averea care trebuie crescută, păzită si curătită în cursul vietii pământesti de încercările de corupere ale Satanei. Autorul mai vorbeste despre descoperirea importantă făcută de către fizicianul german Max Plank (1858-1947) si anume aceea a conceptului de „cuantă” de energie, adică cea mai mică cantitate de energie care poate fi emisă sau absorbită de un sistem atomic, demonstrând că în lumea subatomică domneste discontinuitatea (materie-antimaterie; corpuscul-undă; fizic-spiritual) si confirmând teoria specială a relativitătii, dezvoltată de Einstein (1879-1955), precum si teoria generală a relativitătii publicată ceva mai târziu. Teoria generală a relativitătii renuntă la notiunile de spatiu si timp absolut si răstoarnă teoria mecanică cerească clasică a unui univers infinit cu aceeasi densitate a materiei, cât si teoria newtoniană a unui univers în care lumea stelelor ar fi o insulă finită (cu materie mai densă în centru) în vidul infinit al spatiului, înlocuindu-le cu posibilitatea unui univers spatio-temporal cvadridimensional, cvasi-sferic si nelimitat, în continuă expansiune. Această teză, se spune în continuare, a fost dovedită de astronomul american Edvin Hublle (1889-1953), calculându-se apoi viteza acestei expansiuni continue a universului. Biblia a postulat de aproape 2000 de ani universul deschis: „Tatăl meu lucrează până acum; si Eu, de asemenea lucrez” (Ioan 5:17) „Si am văzut un cer nou si un pământ nou…” (Apocalipsa 21.1) Formula energiei demonstrate prin teoria relativitătii speciale (E=m.c2) unifică conceptele de energie si materie. Materia este energie condensată si energia este materie disociată. Acest lucru l-a făcut cunoscut Dumnezeu lui Pavel: „Tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd” (Evrei 11:3) Descoperirile fizicii moderne au impus si notiunile de materie negativă, formată din particule non-fizice (energie pură) si de materie pozitivă, formată din energie condensată în particule, demonstrând faptul că universul cunoscut are un bing - bang si va avea un sfârsit prin disiparea într-o noapte vesnică, datorită expansiunii continue. Conform unei teorii, universul este caracterizat de particule cu masa pozitivă, ce evoluează cu viteze până în preajma vitezei luminii, se transformă în fotoni în dreptul pragului si trec apoi în universul spatiu-timp negativ, sub forma de particule non-fizice tahionice (două lumi distincte). Se presupune de către unii cercetători că tahionii ar oferi posibilitatea perceptiei, în acelasi moment temporal, a trecutului, prezentului si viitorului, putând reprezenta o posibilă structură a lumii spirituale. Se demonstrează chiar că particulele tahionice constituie substratul radiatiei electromagnetice ce caracterizează materialul negativ (spiritul), particule care ar călători mai repede decât lumina. În legătură cu această idee, un alt cercetător concepe omul ca un continut de materie pozitivă si negativă, sau altfel spus, de materie si energie. Se speră ca legile ce guvernează lumea non-fizică să fie descoperite. Astăzi se bănuieste că timpul are o curgere lineară, uniformă în universul materiei pozitive, în timp ce în lumea materiei negative curgerea lui fizică este neuniformă. Această conceptie a fost acceptată de unii pentru a explica componentele spirituale ale fiintei umane, dar altii o resping pentru că ar putea conduce la concluzia că Dumnezeu este energie fizică pură. Se poate accepta însă, că Dumnezeu este spirit, deci energie inteligentă divină, având legile ei proprii, încă nedeslusite de oameni, iar o asemenea energie poate produce cu usurintă energia fizică care să stea la baza creatiei universului si a vietii pe pământ. Spiritul divin poate îmbrăca formă materială, dar materia nu se poate transforma în spirit divin. Deci duhul omului nu este o formă a materiei negative, cum este cazul sufletului, ci este de origine divină (suflarea lui Dumnezeu). Medicul, neurologul român Constantin Bălăceanu-Stolnici (n. 1923) ne vorbeste într-o carte a sa despre evolutia gândirii omului despre suflet: „Posibilitatea existentei unor “suflete” extraterestre nu este exclusă, dat fiind dimensiunile cosmosului. Probabilitatea însă ca ele să apară pe un “suport” material identic ca cel al inteligentelor terestre este foarte mică, deoarece biogeneza si apoi evolutia materiei organice (odată constituită) e putin plauzibil să se repete în acelasi fel în alte planete din cosmos. Este suficient de exemplu ca materia “organică” să fie bazată pe siliciu în loc de carbon sau ca simetria dreapta - stânga să fie înlocuită cu o organizare radială, pentru ca întreaga materie să se structureze diferit. Mitul si realitatea stiintifică nu sunt chiar atât de îndepărtate, mai ales când este vorba de o problemă atât de complexă ca aceea a suportului material al vietii psihice.” Academicianul român Eugen Macovschi (1906-1985) admitea viata extraterestră atrăgându-ne atentia că extraterestrii pot avea un corp asemănător corpului nostru, dar cu particularităti anatomice si fiziologice corespunzătoare altor activităti si functii; din câte am înteles, cu o gândire care poate diferi sau depăsi gândirea noastră, adică o altă formă a gândirii. Tot el ajunsese la concluzia că după destrămarea corpului fizic, materia noesică, câmpul noesic, adică câmpul gândirii poate persista în spatiu, fără a sti cât timp si ce l-ar putea face să dispară total. „Văd creierul asemenea unui computer care va înceta să lucreze atunci când componentele sale se defectează. Nu există Rai sau viaţă de apoi pentru computere stricate. Asta e o poveste pentru oameni care se tem de întuneric”, a declarat Stephen Hawking acum câteva zile, pentru „The Guardian”. Dar creierul uman este mult mai mult decât un computer. Creierului uman nu poate fi comparat cu microprocesorul întrucât între neuroni nu circulă doar electricitate, ci semnale electro- chimice care sunt mult mai complexe; oricum, neuronii nu functionează ca tranzistorii. În creier există miliarde de miliarde de celule si interactiuni. Este adevărat, afirmă profesorul, matematicianul englez Roger Penrose (n.1931) că „în ceea ce priveşte efectuarea calculelor numerice, omul este neperformant comparativ cu realizările unui calculator. Dar, creierul uman este capabil, la rândul lui, de activităţi pe care calculatoarele nu le pot egala. Omul poate lua decizii în condiţii de incertitudine, este capabil de ceea ce noi obişnuim să numim Ťintuiţieť, de a face legături între diverse noţiuni abstracte. Posedăm un organ cerebral extraordinar de bine organizat, ale cărui structuri profunde ne sunt încă necunoscute.” Roger Penrose mai consideră că „există în mintea noastră (sau mai curând în conştiinţa noastră) ceva nematerial…” şi „Ceea ce se petrece în creierul uman este calitativ diferit de modul de funcţionare a calculatoarelor existente sau imaginabile. Calculatoarele actuale sunt departe de performanţele gândirii si nimeni nu poate descrie exact care sunt procesele biofizice şi ce fel de reacţii chimice însoţesc gândirea umană!” Creierul se poate reface după anumite traume. Unii consideră că putem transplanta orice organ, cu exceptia întregului creier, fără a transplanta sau fără a ucide în principiu persoana. Chiar si atunci, ni se spune, nu vom fi în stare să distingem între absenta vietii personale si viata umană personală compromisă (de exemplu, o persoană aflată în comă). Putem declara moartea doar atunci când natura întrupată a unei persoane a fost distrusă. De asemenea, din moment ce persoanele sunt o unitate trup, suflet si duh, ele trebuie recunoscute ca prezente chiar dacă dorm sub anestezie profundă sau în comă, sufletul se găseste în tot trupul. Doctorul în ştiinţe din România Adrian Iosif, într-un articol intitulat ŤCreierul si constiinta ť aminteste dezmintirea unei afirmatii a neuro-fizicienilor despre impulsuri electrice, întelegându-se că mesajele călătoresc spre creier, ajung la o entitate misterioasă numită Ťpsihicť, primesc ordine de la aceasta şi apoi îsi continuă călătoria. Dar psihicul nu are o poziţie în spaţiu, ca atare nu are sens să se vorbească despre semnale fizice care să ajungă la el. De aici presupunerea că memoria şi conştiinţa nu pot fi localizate pe scoarţa cerebrală, deşi există zone şi formaţiuni cerebrale care intervin în aceste procese si cea mai mare probabilitate este că „prin elementele cuantice din structura sa, creierul are posibilitatea de a intra în legătură cu alte structuri sau entităţi energo-informaţionale!” Conştiinţa nu se supune calculului matematic! Foarte mulţi cercetători sunt neîncrezători cu privire la pătrunderea în esenţa fenomenului. De ce oare ? Concepţia la care a ajuns neuro-fiziologul australian John Eccles (1903-1997) în urma unor cercetări îndelungate este extrem de interesantă pentru atmosfera ştiinţifică a secolului nostru: „Mintea conştientă de sine este o entitate distinctă de creier; ea Ťbaleiazăť suprafaţa creierului, în care citeşte diverse date.” Creierul, după părerea lui John Eccles, este un organ de legătură între mintea conştientă de sine şi corpul fizic. Cercetările l-au condus la concluzia că la moartea creierului, când toată activitatea cerebrală încetează complet, mintea conştientă de sine nu mai recepţionează nici un fel de mesaje de la creierul pe care l-a cercetat şi l-a controlat aşa de eficace o viaţă întreagă. Dar, deşi creierul a murit, mintea conştientă de sine continuă să existe! „Astfel, scrie Eccles, poate exista un nucleu, un eu ascuns, care supravieţuieşte morţii creierului pentru a dobândi o altă existenţă care trece în întregime dincolo de orice ne putem imagina!” „Nu există Rai sau viaţă de apoi pentru computere stricate. Asta e o poveste pentru oameni care se tem de întuneric” – Stephen Hawking Petre Tutea povestea despre sfârsitul unui văr de-al său, un om simplu, dar întelept si care a murit solemn. În momentul când fiica a adus lumânarea si o tinea ascunsă la spate, el i-a spus: „Aprinde lumânarea, fă, că eu stiu unde mă duc!” „Dumnezeu trebuie primit si nu înteles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate. ”- Petre Tutea „Nu mi-e teamă de moarte, dar nici nu mă grăbesc să mor. Am atâtea de făcut înainte” - Stephen Hawking. „Sunt unii care înlocuiesc nemurirea reală cu iluzia nemuririi, adică cu gloria.” - Petre Tutea. Vavila Popovici – Raleigh, North Carolina sursa