.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

duminică, 21 octombrie 2012

trecand


Prieteni fatali, voi ireale umbre... cuvintele voastre vuiesc, iar linistea intelesului meu devine neliniste.
Voi, dragostea-o dansati pe sarma, hohotind-o uneori ca pe ura ...si-n pragul somnului luati infatisari de tandrete....
Ma pierd in oarbe cugetari si mai tresar , cand tipa vestitorii de pe-aici, ca nu mai avem timp :))) ca pamantul e acum plin cu spini, ca strigate nerostite urmeaza aripile pasarilor in zbor...ca nimeni, niciodata, nu salveaza pe nimeni...

Cuvintele-astea, prieteni, ma leaga-n eter; cu ele incerc sa-mi adun , cioburile chipului meu ce s-a spart in clar de oglinzi .

 Ma inchid, ma inclin, ma inchin...trecand ca o umbra.

2 comentarii:

  1. ce frumoos! Acum mi-am dat seama ca asa a fost si ziua asta pana acum: superb de linistita :) multumesc, Nima!>:D<

    RăspundețiȘtergere