.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




duminică, 21 octombrie 2012

trecand


Prieteni fatali, voi ireale umbre... cuvintele voastre vuiesc, iar linistea intelesului meu devine neliniste.
Voi, dragostea-o dansati pe sarma, hohotind-o uneori ca pe ura ...si-n pragul somnului luati infatisari de tandrete....
Ma pierd in oarbe cugetari si mai tresar , cand tipa vestitorii de pe-aici, ca nu mai avem timp :))) ca pamantul e acum plin cu spini, ca strigate nerostite urmeaza aripile pasarilor in zbor...ca nimeni, niciodata, nu salveaza pe nimeni...

Cuvintele-astea, prieteni, ma leaga-n eter; cu ele incerc sa-mi adun , cioburile chipului meu ce s-a spart in clar de oglinzi .

 Ma inchid, ma inclin, ma inchin...trecand ca o umbra.

2 comentarii:

  1. ce frumoos! Acum mi-am dat seama ca asa a fost si ziua asta pana acum: superb de linistita :) multumesc, Nima!>:D<

    RăspundețiȘtergere