.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

vineri, 31 august 2012

Experienţa concretă a Iluminării


 
bbbb
 
”Pentru a deveni iluminat nu este necesar să faci ceva anume,  deoarece iluminarea este o stare lăuntrică  ce survine spontan atunci  când suntem total conştienţi.
Ce trebuie oare să faci pentru a deveni iluminat? Care sunt în această stare lăuntrică semnele succesului? Cum şi în ce sens se schimbă viaţa noastră pe măsură ce ne “iluminăm”?
Toate experienţele există deja în stare potenţială în tine. Tu te poţi oricând deschide faţă de ele fulgerător. Expansiunea totală se află oricând la îndemâna noastră, dincolo de timp, fiind posibilă atât în tine, cât şi în afara ta. Nimic nu te poate împiedica cu adevărat, oprindu-te pe calea ta. Cu cât urci mai sus, pe nivele din ce în ce mai elevate de vibraţie, cu atât îţi este mai uşor să continui.
Experienţa conştiinţei totale nu înseamnă nicidecum să fii în permanenţă conştient de fiecare detaliu al Universului. A avea conştiinţă totală infinită, sau cu alte cuvinte, a fi SPAŢIU, desemnează starea de a fi oricând pregătit să devii conştient de orice lucru, fiinţă sau stare, care pot fi cunoscute. Înseamnă, de asemenea, să nu opunem nici un fel de rezistenţă. Să nu negăm nici un concept, căci prin negare respingem ceea ce are drept efect o instantanee contracţie a conştiinţei.
Prin urmare, pentru a deveni iluminaţi, nu trebuie neapărat să dobândim idei sau experienţe absolut noi (pentru că avem deja în universul nostru lăuntric, la nivel potenţial, TOATE experienţele posibile) şi nu trebuie, de asemenea, să acumulăm virtuţi artificiale sau să îndurăm în mod aberant suferinţe inutile. Tot ceea ce ÎN ETERNITATE există poate fi experimentat CHIAR ACUM cu o conştiinţă total expansionată.
Aminteşte-ţi în permanenţă că eşti o fiinţă liberă care se poate autodetermina în întregime. Nici o altă fiinţă vie sau grup de fiinţe nu-ţi poate influenţa vibraţia specifică dacă tu, cu fermitate, nu vrei aceasta. Prin urmare, nu este nimic în Univers care să poată să se opună voinţei tale libere, dacă tu nu permiţi aceasta. Asta înseamnă că nimic şi nimeni în afara ABSOLUTULUI nu are putere asupra ta, împotriva voinţei tale; nimeni nu te poate ispiti, nimeni nu te poate corupe, nimeni nu-ţi poate sta în cale. TU şi numai TU eşti singurul responsabil de nivelul sau modul în care exişti.
Starea ta interioară nu este niciodată în mod inexplicabil programată. Sentimentul de a fi forţat sau influenţat din afară, împotriva voinţei tale, poate apare doar atunci când devii extrem de receptiv şi dens, când îţi contracţi conştiinţa şi te opacizezi. Procesul iluminării înseamnă deci, să-ţi expansionezi la infinit conştiinţa şi înţelegerea intuitivă în aşa fel încât să poţi cunoaşte fulgerător, în profunzime, orice fiinţă prin empatie şi să percepi întregul Univers ca fiind o inefabilă interacţiune perpetuă de fiinţe vii.
Cu cât refuzăm cu mai multă îndărătnicie şi suspiciune să iubim alte fiinţe, cu atât nivelul nostru lăuntric scade. Pe de altă parte, cu cât ne deschidem mai mult faţă de fraţii şi surorile noastre din Univers, cu atât mai mult şi mai repede tot ceea ce ne înconjoară îşi pierde densitatea materială dominantă, noi dimensiuni până atunci invizibile adăugându-se, treptat, viziunii noastre euforice şi îmbogăţite asupra lumii.Iluminarea este orice experienţă beatifică, plenară, care expansionează plenar conştiinţa dincolo de limitele umane obişnuite. Am putea chiar spune că iluminarea ultimă înseamnă a-ţi da pe deplin seama că nu există nici o limită a acestei expansiuni infinite şi că întreg Universul este viu. A fi iluminat înseamnă a avea conştiinţa cât mai rafinată, trează şi infinit flexibilă. Iluminarea este chiar trăirea procesului expansiunii nelimitate. Iluminarea nu desemnează nicidecum stabilirea unei noi limite ci dispariţia definitivă a tuturor limitelor. O fiinţă iluminată nu este niciodată obligată să fie sau să nu fie ceva în conformitate cu normele sau convenţiile artificiale ale societăţii umane, deoarece în sufletul ei ea este acum TOT.
Ce înseamnă de fapt a fi TOT? Aceasta înseamnă să fim mai mereu capabili să concepem şi să conţinem în noi înşine adevărul întreg şi nu jumătăţi sau sferturi de adevăr. Înseamnă, cu alte cuvinte, să-ţi dai seama că atunci când etalezi ostentativ pozitivul, creezi în tine însuţi, în acelaşi timp, negativul corespunzător. Atunci când alegem un ideal de cunoaştere vom avea imediat de a face şi cu ignoranţa. Atunci când avem un ideal fantasmagoric de sfinţenie, trebuie să acceptăm detaşaţi şi păcatul care îl însoţeşte în mod necesar şi să avem, în acelaşi timp, conştiinţa responsabilităţii pentru faptul de a-l fi creat graţie acestei mentalizări.
În general, datorită ignorării acestor mecanisme profunde, noi nu cunoaştem că singuri am creat aceste negative şi de aceea nici nu le putem controla, fiind astfel mai mereu obligaţi să trăim într-o lume a suferinţei, a păcatului şi ignoranţei. În această situaţie, cu cât vom face eforturi mai mari şi mai încrâncenate să eliminăm răul din noi, cu atât mai mult rău va fi de eliminat, pentru că atunci efortul de a ELIMINA e motivat doar de NON-ACCEPTARE, care, după cum am văzut, provoacă automat contracţia conştiinţei noastre şi determină opacizarea.Dacă însă rămânem în permanenţă deschişi şi permeabili la astfel de aspecte aparent negative, nu vom mai fi constrînşi să acceptăm pasivi că răul face parte din viaţa noastră. Dacă înţelegem, de exemplu, că urâtul este deja în permanenţă în noi, suntem fulgerător liberi să creăm frumosul. Dacă ştim că prostia este tot timpul în noi, devenim, spontan, capabili să manifestăm inteligenţă creatoare.
Iubirea este manifestarea beatifică cea mai înaltă, deoarece iubirea include totdeauna în ea şi ceea ce nu este iubire. Iubirea permite să experimentăm viaţa plenar şi armonios, fără să opunem rezistenţe la nivel mental, dându-ne astfel posibilitatea de a deveni SPAŢIU beatific. La acest nivel, unde iubirea pură este permanent constantă şi conştiinţa total trezită, vom putea înţelege prin experienţă directă în spaţiile cele mai profunde ale fiinţei noastre, aparentul miracol de a conţine simultan în noi înşine contradicţii polare, antagonisme complementare şi fascinante paradoxuri. Atunci vom fi liberi să experimentăm tot ceea ce vom dori, deoarece vom fi totdeauna conştienţi că în permanenţă vom conţine şi opusul dorinţei noastre pozitive.
Pretutindeni în Univers există conştiinţă şi fiinţe capabile să ia, la modul conştient, propriile decizii. Iubirea universală, cosmică nu pierde niciodată controlul; legile ei sunt la fel de logice, exacte şi implacabile ca şi legile fizicii. Iubirea este un mare mister şi de aceea nu putem spune că, din acest moment al evoluţiei noastre, avem totală conştiinţă despre aceste legi. La un anumit nivel de evoluţie spirituală, oricine ajunge să ştie că, în orice situaţie, avem cu toţii exact ceea ce merităm.”


sursa-www.yogaesoteric.net 
 

blue moon

 

Osho

„Când începi să te apropii de cineva și apare intimitatea, chiar și un singur cuvânt pe care îl rostești contează. Atunci nu te mai poți juca atât de ușor cu cuvintele, pentru că atunci totul are înțeles. Așa că vor exista intervale de tăcere. La început, ești stingherit, pentru că nu ești obișnuit cu tăcerea. Te gândești că trebuie să spui ceva, altfel ce o să creadă celălalt?
Atunci când devii intim cu cineva, când există un fel de iubire,
apare tăcerea și nu ai nimic de spus. În realitate, nu e nimic de spus – nimic. Cu străinii sunt multe de spus, cu prietenii nu e nimic de spus. Și tăcerea devine grea, apăsătoare pentru că nu ești obișnuit cu ea.
Nu știi ce muzică e tăcerea. Cunoști doar un singur mod de a comunica, și acela e cu mintea. Nu știi să comunici cu inima, de la inimă la inimă, în tăcere. Nu știi să comunici doar fiind acolo, prin prezența ta.
Crești, și vechiul model de comunicare nu mai corespunde. Va trebui să găsești alte moduri de comunicare, nonverbale. Cu cât ești mai matur, cu atât ai mai multă nevoie de comunicarea nonverbală.
Ai nevoie de un limbaj pentru că nu știi să comunici. Când ajungi să știi să comunici, încetul cu încetul renunți la limbaj, nu mai ai nevoie de el. Limbajul e doar o metodă de școală primară. Adevărata metodă e tăcerea. Așa că nu adopta o atitudine greșită, altfel te vei opri din creștere. Nimic nu lipsește când limbajul dispare; asta e o idee greșită. Ceva nou a luat ființă și vechiul șablon nu mai ajunge ca să-l cuprindă. Crești, și îmbrăcămintea îți rămâne scurtă. Nu e vorba că lipsește ceva; ceva se adaugă la tine în fiecare zi.
Cu cât meditezi mai mult, cu atât vei iubi mai mult și, în cele din urmă, va veni o clipă când numai tăcerea te va ajuta. Așa că data viitoare când vei fi cu cineva și nu veți comunica prin vorbe, în loc să fii stingher, fii fericit. Rămâi tăcut și lasă tăcerea să comunice.”






joi, 30 august 2012

Intreaga natura este ghidul tau spiritual





- prima lectie : de la Pamantul Mama
 De la Pamant sa invatam calitatea de a ierta, care este semnul distinctiv al unui aspirant la spiritualitate.
 Un cautator spiritual , este extrem de recunoscator lui Dumnezeu, atunci cand oamenii profita de el sau il critica .
Umil, contemplativ, profund iscoditor, el accepta comportamentul lor cu o atitudine de iertare.
 Ofera in schimb beneficiul puterii sale spirituale, binecuvantand Lumea .

 
 - cea de-a doua lectie: de la Vant
 Vantul bate in orice directie si poarta cu sine atat mirosuri bune cat si din cele rele; dar nu le lasa sa stea prea mult in sanul sau.
 Ca si el , nu ar trebui sa fii influentat de calitatile bune sau rele ale oamenilor pe care-i intalnesti.
 Asemeni Vantului, care este subtil si nu poate fi vazut cu ochiul fizic, si caile unui cautator spiritual sunt subtile , intelesul lor nefiind clar pentru toata lumea.

 
 - cea de-a treia lectie: de la Cer
 Uneori Cerul pare a fi luminat de lumina Soarelui, alteori il intuneca norii...Este doar o iluzie, intrucat, in realitate, Cerul ramane neatins de acestea .
 La fel si Sinele pare a fi afectat de toate modificarile mintii, dar in realitate este pur si nepatat.


 - cea de-a patra lectie: de la Apa
 Apa curge, spala, calmeaza fruntea infierbantata...Iar cautatorul isi umple inima de compasiune pentru ceilalti .

 - cea de-a cincea lectie: de la Foc
 Focul arde facand lumina si caldura, purifica .
 Sa indepartam pacatele si sa dam sprijin spiritual si consolare

 
 ( Calea lui Avadhuta)

vineri, 24 august 2012

Tratatul despre fluturi - de Gheorghe Tomozei


...Fluture: parafa cu herbul
celui vândut pe treizeci
de fluturi
*
rană zburătoare
*
(el se târăşte zburând)
*
e uriaş, înălţat
pe potcoave de ceară
şi e şi iepure
zburând cu urechile
*
e compus din pieile jupuite a două
jumătăţi de boabe
de rouă
*
scoică plutind
cu cheutorile de aur
dezvelite
*
aşa sărută el: bătând din aripi
*
şi e chiar rumeguşul unui sărut
*
e talaşul ondulându-se
sculat din scândura
sicriului
*
dar e şi o moară a durerii
*
(e chiar durerea
şi uitarea şi singurătatea
şi disperarea)
*
e mirarea
*
vitraliu în lapte-nchegat
armură războinică a vinului
lacrimă pălmuită
*
imponderabil rege al Insomniilor
fără preţ
fără greutate
numai că atunci când se-aşează
peste piramidă
piramida se-ngroapă în nisip
preţ de un cap de om
*
cu o mână de fluturi
aruncaţi peste cap
se ia o bună mască mortuară
*
fluturele e
oglinda pusă la gura iernii
spre a se aburi de viaţă
ori de moarte
*
carte cu foi de aer
*
monedă cu între avers şi revers
un trup de vierme
(ştiu şi un fluture
fals)
*
e neînsemnat rezid menajer
în casa îngerilor
dar e şi tutunul ce pâcâie
în pipa lui Diavol
*
pâlpâie de spaime
dar poate fi ţiglă de acoperiş
la cazarma gladiatorilor
*
îmi calcă pleoapele roase
cu lungi trenuri în marfă
*
nu ţine de sete
dar unul singur
bea Nilul
*
nu ţine de foame
dar unul singur
devoră un cal uriaş
cu cătană pe el şi cu
sabie
*
ne poate pune coarne
instalat confortabil pe buzele
iubitei
*
seamănă cu o pasăre
care chiar e
(la clinica fluturilor
făcându-se disecţia unui cap de mort
s-a găsit în el
un vultur contras)
*
poate trece oceanul
purtând în burtă maşinării felurite
negustori de fildeş miniştri
şi stewardese pulpoase
*
când se ciocnesc doi fluturi
la ecuator
ninge
*
îi iubesc
dar mai ales urăsc urma lor
şovăitoare rotundă
ca glonţul înfipt
în zidul condamnaţilor
la moarte
*
urăsc iarna lor nechemată,
zăpada lor ce nu albeşte
*
fânul lor care-mi umple patul
*
le urăsc monstruoasele trupuri
părelnice
într-o lume (şi fără ei)
fluidă
şi în clătinare
*
ei curg
de pe obrazul mărului
peste mărunta mea linişte
şi-o dizolvă
*
îi cert
şi îi iert
*
pe frânghia zborului lor
evadez din viaţă în vers
*
cu străveziul lor
mă pot înveli
*
până ca mâine
să mă închid şi eu
într-un biet fluture
de lemn...

José Luis Muñoz Luque

"Căderea soarelui şi căderea frunzelor dădeau ceasului de toamnă o gravitate îngândurată"


marți, 21 august 2012

11. Exercitiul Dansului


” Relaxeaza-te.
Inchide ochii.
Inchipuie-ti primele melodii pe care le-ai ascultat in viata ta. Canta-le in gand.
Apoi lasa ca anumite parti din corp – picioarele, burta, mainile, capul, etc.- dar numai una cate una, sa inceapa sa danseze pe melodia pe care o canti.
Peste cinci minute, nu mai canta in gand, asculta zgomotele care te inconjoara. Compune cu ele o melodie si danseaza cu tot trupul. Evita orice gand care te-ar putea fura, incearca doar sa tii minte imaginile care-ti vor aparea spontan.
Dansul este una dintre cele mai perfecte forme de comunicare cu Inteligenta Infinita.
Durata: cincisprezece minute.”

( Paulo Coelho – Jurnalul unui mag  )
- sculptura: Gregory Beck

Endorphin - Lila

10. Exercitiul Auzului


” Relaxeaza-te.
Inchide ochii.
Incearca, timp de cateva minute, sa te concentrezi asupra tuturor sunetelor care te invaluie, asa cum isi acordeaa o orchestra instrumentele.
Imediat vei distinge fiecare sunte separat.
Concentreaza-te si ia-le unul cate unul, ca si cum ar fi un singur instrument care le-ar canta.
Incearca sa alungi alte sunete din minte.
Facand zilnic acest exercitiu, vei incepe sa auzi voci.
Mai intai vei crede ca sunt rodul imaginatiei tale.
Apoi vei descoperi ca sunt vocile oamenilor din trecut, prezent si viitor, toti participanti la Memoria Timpului.
Acest exercitiu trebuie realizat numai daca deja cunosi vocea Mesagerului tau.
Durata minima: 10 minute.”

( Paulo Coelho – Jurnalul unui mag )

- pictura: Christiane Vleugels

duminică, 19 august 2012

joi, 16 august 2012

trufasa confidenta ...



 
Am fost condusa din treapta-n treapta si sprijinita in momentele indoielii...                                                                                            
Acum si aici, la limita perceptiei mele, sunt in clatinare...
Si pierd cateva dimineti pictate pe ziduri , cativa oameni care au tot descojit, de verde, zilele mele...
Pierd pietrele din buzunare , cu care aruncam in fantani molipsite de vise, pierd chiar si strigatul acesta , dat pe spate si  trufas;
la fel de trufas ca deschiderea bratelor cand ma las in cadere...
Chiar in aceasta clipa ! 
 
 
 

marți, 14 august 2012

Nichita Stanescu - Nedreptate

De ce sa auzim si de ce sa avem urechi pentru auz?
Atât de pacatosi sa fim noi încât sa fim nevoiti
sa avem
sperante, pentru frumusete
si pentru duiosie, ochi
si pentru alergare, picioare?

Atât de nefericiti sa fim noi
încât sa trebuiasca sa ne iubim.
Atât de nestabili sa fim noi
încât sa trebuiasca sa ne prelungim

tell him...

"impromtus"...



Ce nebunie, ca, la anii mei ( 58 ! ), sa fac cale-ntoarsa si sa-mi gasesc momentul cand am luat hotararea sa aflu ce-i cu dragostea   in lume; si cum de lumea n-o gaseste ?!
Majoritatea fetelor din generatia mea erau prinse ca-ntr-o vraja , de harfa rasturnata a verii lui Ionel Teodoreanu. 
Si o urmam , hipnotic...in salile de teatru, in linistea unei expozitii de pictura, la lectiile-concert de la Ateneu sau tinadu-ne de mana de cum incepea uvertura operei "Rigoletto"; sau fara sa mai rasuflam ne straduiam sa prindem acel "pas de deux" al Magdalenei Popa...
Doamne, cate caiete se sfarseau, tremurande, de cuvintele  noastre !
Apoi , a urmat Virginia Woolf...de ne luam la-ntrecere cu toate ziarele purtate de vant sau ne ingustam privirea, doar-doar vom reusi sa incetinim fuga cainilor in goana lor dupa jucaria aruncata :))))
Apoi...Chiar nu stiu cum s-a-ntamplat. 
Cineva...ceva, m-a aruncat  in lupta cu ridicolul, defectele si       propia-mi prostie.
Si asa am devenit un monstru al singuratatii si indiferentei.
Nu am avut dorinte...poate doar rugaciuni sa ies din partea intunecata a mintii si sa nu mi se ingaduie sa port masca .
Si n-am purtat !
Pana acum...pana aici, in asta lume virtuala, in care diferentele dintre noi sunt asa de mici, unde cateva cuvinte scrise , deschid usi pe unde poti patrunde in suflete ...aici, unde am regasit trecutele cuvinte, din caietele tineretii noastre, renascand cu aceeasi vraja, in  cartile publicate de fiicele  noastre, care aduc numai trupul lor... sa cante pe  harfa uitata! :))

 ( ..si restul e tacere )

luni, 13 august 2012

Neale Donald Walsch - Priveste, Zambeste, Atinge

9. Exercitiul Umbrelor



“Relaxeaza-te. Timp de  cinci minute, priveste toate umbrele obiectelor sau oamenilor din jur. Incearca sa aflii ce parte a obiectului sau a omului se reflecta in umbra respectiva. In urmatoarele  cinci  minute faci acelasi lucru, dar in acelasi timp, identifici problema pe care vrei s-o rezolvi si cauti toate solutiile gresite pentru ea. In sfarsit, inca  cinci minute mai privesti umbrele si te gandesti care sunt toate solutiile bune care pot exista. Le elimini una cate una, pana ce nu ramane decat solutia buna a problemei.”

( Paulo Coelho – Jurnalul unui mag  )

- pink mondays ( 36 )



initiativa: cybershamans.blogspot.com.

vineri, 10 august 2012

Fii langa mine - de Alfred Tennyson

Fii lângă mine când lumina mi se stinge
Când sângele furnică și nervii dor
Și-nțeapă, iar inima-i bolnavă
Și roțile ființei toate-ncetinesc.

Fii lângă mine când senzuala ramă
Încrederea își pierde de chinuri măcinată;
Și Timpu-i un nebun de praf risipitor
Și Viața doar o Furie de flăcări atârnată.
Fii lângă mine când Credința-mi seacă
Și izgonește, târziu, în primăvară, păianjenii
Ce oule-și depun – și pișcă și cântă
Și țes mărunte pânze și mor.
Fii lângă mine când dispar
Ajuns în puctul în care zbatere-ncetează
Și pe hotaru-ntunecat al vieții
Se întrevede ziua fără de sfârșit.

“...tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei...” (Ecl 3:7)



joi, 9 august 2012

Desert Symphony

8.Impulsul de RAM


Da afara tot aerul din plamani, golindu-i la maximum. Apoi inspira incet, ridicand bratele. In timp ce inspiri, concentreaza-te pentru a simti cum intra in tine iubirea, pacea si armonia cu universul.Tine-ti respiratia, cu bratele sus, cat mai mult, traind  si bucurandu-te de armonia interioara si exterioara. Cand nu mai poti, da aerul afara repede, dintr-odata, in timp ce pronunti cuvantul RAM. Se repeta timp de 5 minute.”
( Paulo Coelho – Jurnalul unui mag  )


marți, 7 august 2012

duminică, 5 august 2012

- life in pictures ( 37 )



initiativa : Costin Comba Photo Blog

7. Exercitiul Ingroparii de Viu





  Aseaza-te jos si relaxeaza-te.
Pune-ti mainile pe piept, in pozitia mortului.
Imagineaza-ti toate amanuntele inmormantarii tale, ca si cum va avea loc maine.
Singura diferenta este ca vei fi inmormantat de viu.
Pe masura ce se desfasoara toata povestea – capela, cortegiul pana  la mormant, coborarea sicriului, viermii din pamant – iti vei incorda din ce in ce mai tare toti muschii, intr-un efort disperat de a te misca.
Dar sa nu te misti.
Pana ce, cand nu mai suporti, intr-o miscare cu tot trupul, arunci intr-o parte scandurile cosciugului, respiri adanc si esti liber. Miscarea aceasta va avea mai mult efect daca o insotesti cu un strigat, un strigat din rarunchi, pricepi?”

 ( Paulo Coelho – Jurnalul unui mag  )

sâmbătă, 4 august 2012

miercuri, 1 august 2012

fantezie adevarată...

Mânios pe zgomotul mașinilor, abia s-a târât în parc.
Ah, natura, a mormăit, regretându-și propia natură.
I s-au deschis ferestrele pupilelor, lăsând întunecimea la vedere: o vrăbiuță devora un fluture transformat intr-o mâzgă sângerie.
Adrenalina îi înmugurea acum și-n piele.

- miercurea fara cuvinte ( 56 )






initiativa : http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/
- foto de pe net