.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




joi, 26 aprilie 2012

Spiritul meu saluta Spiritul tau !




Am invatat sa privesc cu atentie ...mai intai in ochii tai .
Acolo descifrez daca am voie sa deschid portile corpului tau .
Oricat intuneric ai avea ( nu-mi este strain ...caci tot atat am si eu ), astept clipirea care sa-ti aprinda scanteia .
Imi controlez gandul si-mi umplu inima de bucurie . E o senzatie pentru care inca nu am gasit cuvinte sa o descriu.
N-ai cum sa stii ca-n mine bucuria sta sa planga :)
Daca nu mi-as controla respiratia ...te-as speria crezand ca te bocesc ...
Corpul tau fizic , imi este necunoscut ... Frumos, dar necunoscut.
Numai involburarea ce-l inconjoara imi este atat de cunoscuta ...ca si parte din mine.
Din crestet si pana-n talpi te "stiu".
Din cerc in cerc mi se ingaduie sa te stiu.

Eu nu-ti voi descifra cum e cu Reiki...
Doar atat : incepe cu un gand , treci de cuvinte si... lasa sa se-ntample !



luni, 23 aprilie 2012

Akasha




„Cronica Akasha este istoria tuturor creaturilor care au trăit vreodată în acest viaţă ca şi în altele. Materia este indestructibilă, la fel şi undele electrice. Ştiinţa a făcut descoperirea că, dacă un fir conductor de aramă este supus la o temperatură suficient de redusă, curentul rămîne invariabil fără o sursă externă de energie.
Să presupunem că un ciclu de existenţă umană este de 72000 ani, timp în care entitatea revine la întrupare, sub diverse orme, de nenumărate ori. Aceşti 72000 ani reprezintă durata şcolarizării noastre. Cu ajutorul instrumentelor optice foarte sofisticate noi putem vedea lumina unor aştri care de fapt au murit. Să presupunem că am putea voiaja mai repede decât gândul, spre o planetă care primeşte lumina pe care a emis-o Pământul acum 3000 de ani. Cu un telescop foarte puternic am putea vedea ceea ce s-a petrecut pe Pământ acum 3000 de ani, şi tot aşa la diverse perioade de timp. Din timpuri imemoriale omul visează să voiajeze în timp. Când ne părăsim trupul pentru a voiaja în astral, voiajul în timp este foarte simplu, ca o plimbare de seară.

Memoria Akasha este deci, doar o formă de vibraţie care nu poate fi explicată cu termenii tereştri. L-am putea asimila cu o undă radio. Fiecare corp emite un program radio diferit, la ore diferite. Toate acestea sunt stocate în Memoria Akasha. Tot ceea ce s-a petrecut pe Pământ, există stocat aici,sub formă de vibraţii. Cronica Akasha conţine tot ce s-a petrecut în lume. Alte lumi au şi ele cronicele lor proprii. Cu ajutorul Cronicii Akashe putem urmări atât evenimentele istorice în desfăşurarea lor dar ne putem urmări şi propria noastră evoluţie de-a lungul întregii existenţe terestre. Desigur, e nevoie de un lung antrenament şi multă credinţă pentru a avea acces la Memoria Akasha. Credinţa, despre care vorbeam, poate fi cultivată. Pentru a ne păstra credinţa e nevoie să o repetăm pentru ca ea să se imprime în subconştient.
Subconştientul reprezintă 90% din identitatea noastră. Subconştientul este ca un bătrân cam surd, care nu răspunde la prima chemare şi nici nu doreşte să se deranjeze la chemările ulterioare. Trebuie insistat pentru a-l putea accesa automat.

Credinţa este un lucru atavic. Suntem adepţii unei religii fiindcă ne-am născut în cadrul acelei religii. Este posibil să avem de fapt convingeri diferite de cele pe care ni le conferă apartenenţa la o anumită religie.
În Occident, credincioşii merg la biserică, la capelă, la sinagogă, la templu, se roagă şi îşi impregnează subconştientul de ideea credinţei.

În Orient există mantre, anumite texte, care sunt repetate cu o anumită frecvenţă.
Mantrele au fost compuse de aşa manieră încât, chiar dacă cei ce le repetă nu le înţeleg, prin repetare dorinţa respectivă este indusă în subconştient. Curând mantra devine parte integrantă a subconştientului şi credinţa devine automatism. Repetând, de pildă, că vrem să devenim telepaţi, cu timpul chiar vom reuşi. Toţi marii inventatori au reuşit fiindcă au avut credinţă şi încredere în ei.

Îndoiala este negativul credinţei, deci trebuie negată. Venim pe Pământ ca la o şcoală. Trebuie să ne amintim permanent că încercările prin care trecem sunt indispensabile pentru purificare şi pentru ştergerea păcatelor.

Cea mai bună cale de învăţare este suferinţa, nefericirea. Lumea noastră este impură şi urâtă şi marilor entităţi, superioare, le este foarte neplăcut să coboare în această lume pentru a o supraveghea.
Mulţi dintre marii clarvăzători, telepaţi, suferă de afecţiuni fizice pentru că durerea amplifică numărul de vibraţii şi posibilităţile de clarvedere şi telepatia. Uneori boala este indusă deliberat tocmai pentru a creşte frecvenţa vibraţiilor.

În lumea spiritelor din astral nu există rău şi corupţie.
Oamenii vin pe Pământ pentru a-şi face instrucţie „dură”. O entitate superioară coborâtă pe Pământ poate adopta un viciu sau o supărare fără ca aceasta să fie considerată „karmă” ci „misiune specială”, ca un instrument, o ancoră, care va dispărea o dată cu corpul fizic.”

T. LOBSANG RAMPA

               

               


- pink mondays ( 23 )

initiativa: cybershamans.blogspot.com

duminică, 22 aprilie 2012

Harry Martinson


”Cu liniștita intenție de a nu ne strecura de sub propia piele
stăm noi aici, sub un arbore.
...
Adevărul n-are nevoie de noi.
Noi sîntem cei care avem nevoie de el.
În India și Arabia s-a descoperit matematica,
dar nu pentru a schimonosi și batjocori simțurile,
ci pentru a le ajuta, pentru a le elibera
de greaua povară ce duce la credința în demoni.”

- life in pictures ( 26 )






initiativa : Costin Comba Photo Blog

*

sâmbătă, 21 aprilie 2012

OSHO - Noul Om trebuie să vină prin tine!

"Trăieşti într-unul dintre cele mai vii timpuri. Noul Om, în fragmente, deja a sosit, dar doar în fragmente [...]
 Noul Om nu poate veni de nicăieri, trebuie să vină prin tine. Noul Om poate să se nască doar prin pântecele tale: tu trebuie să devii pântecele. Este o experimentare: a curăţa terenul astfel încât noile seminţe să poată cădea în el. Dacă Noul Om reuşeşte, vechiul va trebui să se ducă. Vechiul poate trăi doar dacă Noul Om este împiedicat să vină. Nu poate fi împiedicat acum, fiindcă nu este doar o chestiune de venire a Noului Om în existenţă. Este o chestiune de supravieţuire a întregului pământ – a conştientizării însăşi, a vieţii însăşi. Este o chestiune de viaţă şi de moarte.
Vechiul Om a ajuns la deplină distructivitate. Vechiul Om a ajuns la capătul funiei. Acum nu mai este posibilă nici o viaţă cu vechiul concept de om, ci doar moarte. Vechiul Om se pregăteşte de sinucidere globală. Vechiul Om îngrămădeşte bombe atomice, bombe cu hidrogen, cu scopul de a comite o sinucidere colectivă. Aceasta este o dorinţă foarte inconştientă: mai degrabă decât să-i permită Noului Om să fie, Vechiului Om i-ar place să distrugă totul. Trebuie să înţelegi, trebuie să protejezi noul, fiindcă noul poartă tot viitorul cu el. Şi omul a ajuns la un stadiu unde este posibil un măreţ salt cuantic. Vechiul Om era altfel-lumesc, Vechiul Om era împotriva acestei lumi. Vechiul Om privea întotdeauna cerurile. Vechiul Om era preocupat mai mult cu viaţa după moarte decât cu viaţa înainte de moarte.
Preocuparea Noului Om va fi viaţa înainte de moarte. Preocuparea Noului Om va fi această viaţă, fiindcă dacă se are grijă de această viaţă, cealaltă va urma de la sine. Nu este nevoie să te îngrijorezi despre asta, nu ai nevoie să te gândeşti la asta. Vechiul Om era prea preocupat cu Dumnezeu. Acea preocupare era din teamă. Noul Om nu va fi preocupat cu Dumnezeu, dar va trăi şi va iubi această lume şi din această dragoste va experimenta existenţa lui Dumnezeu. Vechiul Om era speculativ, Noul Om va fi existenţial [...]
Mâine este în pântecele lui astăzi: ai grijă de astăzi şi vei avea grijă de mâine. Nu este nevoie să fii în vreun fel îngrijorat despre mâine. Şi dacă devii prea îngrijorat de mâine, vei rata pe astăzi! Şi mâine va veni ca astăzi – întotdeauna vine ca astăzi. Şi dacă ai învăţat acest obicei sinucigaş de a-l rata pe astăzi, îl vei rata şi pe mâine. Vei continua să ratezi. Vechiul Om rata permanent, era mizerabil, trist. Şi fiindcă era trist, era împotriva lumii, el condamna lumea, el condamna samsara. El spunea: „Din cauza lumii sunt în mizerie”. Nu este aşa. Lumea este imens de frumoasă – este toată frumuseţe, fericire şi binecuvântare. Nu este nimic greşit cu lumea. Ceva era greşit cu mintea veche. Vechea minte era fie orientată către trecut, fie orientată către viitor – care de fapt nu sunt orientări într-adevăr diferite. Vechea minte era preocupată cu ceea ce nu este.
Noul Om va fi complet armonizat cu ceea ce este, fiindcă aceasta este Dumnezeu, aceasta este realitatea.
Vechiul Om căra răspunsuri de-a gata. El era împănat cu filozofie, religie şi tot felul de nonsensuri. Noul Om va trăi viaţa fără nici o concluzie apriori despre ea. Fără nici o concluzie, cineva trebuie să facă faţă existenţei şi apoi ştie ce este aceasta. Dacă ai tras deja concluzia, concluzia ta va deveni o legătură pentru ochi, nu îţi va permite să vezi adevărul. Investiţia ta va fi în concluzie. Vei distorsiona realitatea pentru ca aceasta să se potrivească concluziei. Asta este ceea ce a fost făcut până acum [...]
Noul Om nu va trăi din convingere, el doar va trăi. Şi aminteşte-ţi, cei care pot trăi doar, fără convingere, doar ei pot ajunge să cunoască ce este adevărul. Credinciosul sau necredinciosul nu ajung niciodată să cunoască ce este adevărul – convingerile lor apasă prea greu pe minţile lor, ei sunt înconjuraţi prea mult de sistemele de credinţă. Noul Om nu va cunoaşte nici un sistem de credinţă. El va veghea, va observa, va vedea, va trăi şi va permite tot felul de experienţe. El va fi disponibil, el va fi multidimensional. El nu va căra scripturi în cap, el va căra doar alertă, conştientizare. El va fi meditativ.
Vechiul Om trăia din teamă – chiar şi Dumnezeul lui nu era nimic altceva decât o creaţie din teamă. Templele lui, moscheile, gurudwaras-urile, bisericile – toate erau din teamă. El tremura, era înfricoşat.
Noul Om va trăi din dragoste, nu din teamă, fiindcă teama serveşte moartea, dragostea serveşte viaţa. Şi dacă tu trăieşti din teamă, nu vei cunoaşte niciodată ce este viaţa, vei cunoaşte doar moartea, din nou şi din nou. Şi aminteşte-ţi, persoana care trăieşte din frică creează tot felul de situaţii în care ea trebuie să simtă tot mai multă frică. Frica ta crează situaţii, întocmai precum dragostea crează situaţii, dacă iubeşti vei găsi aşa de multe situaţii să fii iubitor, dacă esti speriat vei găsi aşa de multe situaţii să fii speriat. Dragostea va fi aroma noii conştientizări.
Noul Om va deveni discontinuu cu trecutul lui nebun. El va crede în dragoste, nu în război. El va crede în viaţă, nu în moarte. El va fi creativ, nu distructiv. Ştiinţa lui, arta lui – totul va servi creativităţii. Noul Om nu va fi politic, Noul Om nu va fi naţional. Noul Om va fi global. El nu va avea nici o ambiţie politică, fiindcă este stupid să ai ambiţii politice. Noul Om va fi foarte inteligent. Noul Om nu va trăi din prejudecăţi, ci din responsabilitate spontană. Vechiul Om era un sclav, Noul Om va fi liber. Noul Om va avea libertatea chiar în miezul fiinţei lui. Vechiul Om era foarte serios, era dependent de muncă. Noul Om va fi jucăuş. El va crede în faptul de a se bucura de viaţă. El va renunţa la cuvinte ca datorie, sacrificiu. El nu se va sacrifica pentru nimic. Angajamentul lui este faţă de viaţă, angajamentul lui nu este faţă de nimic altceva. El vrea să trăiască în bucurie, el vrea să se bucure de toate darurile lui Dumnezeu, el vrea să sărbătorească. Aleluia va fi mantra lui.
Omul încă nu s-a bucurat. Omul a trăit sub o mare povară de seriozitate. Munceşte pentru ţară, munceşte pentru familie, munceşte pentru nevastă, munceşte pentru copii, munceşte pentru tatăl şi mama ta – continuă să munceşti şi să munceşti, şi apoi într-o zi mori şi dispari în mormânt. Şi apoi alţii vor munci şi totul continuă şi continuă. Nimeni nu pare să aibă timp pentru a se bucura de viaţă. Şi nu spun că Noul Om nu va munci. El va munci, dar asta nu va fi dependenţa lui, el nu va fi dependent de muncă. Aceasta nu va fi un drog. El va munci fiindcă are nevoie de câteva lucruri, dar el nu va munci permanent pentru tot mai mult. El nu va fi acumulativ. El nu va crede în a avea un cont gras în bancă şi el nu va crede în a fi într-un post înalt. Mai degrabă îi va plăcea să cânte un cântec, să cânte din flaut, la chitară, să danseze. Nu îi va plăcea să devină faimos. Îi va plăcea să trăiască, să trăiască autentic [...]
Noua generaţie nu va fi maniacă după bani. Şi aminteşte-ţi, nu spun că vor fi împotriva banilor – vor utiliza bani. În trecut banii l-au utilizat pe om, în trecut omul a trăit într-un mod aşa se inconştient, că el gândea că posedă lucruri, dar lucrurile îl posedau pe el. Noul Om va fi capabil să utilizeze; Noul Om va utiliza bani, va utiliza tehnologie, dar Noul Om va rămâne stăpânul. El nu va deveni o victimă, un instrument. Acesta, după mine, este cel mai măreţ lucru care se va întâmpla.
O persoană vie trebuie să rămână curgând. Ea trebuie să răspundă la situaţii provocatoare – şi situaţiile se schimbă continuu. Cum poţi să rămâi fixat în atitudinile tale când viaţa nu este fixă? Când viaţa este un râu, cum poţi să rămâi încăpăţânat? Şi dacă rămâi încăpăţânat, pierzi contactul cu viaţa, eşti deja în mormântul tău [...] Un om responsabil nu poate fi încăpăţânat, nu poate fi sigur, nu poate fi rigid. El va trebui să trăiască clipă de clipă. El nu poate decide dinainte. El va trebui să decidă în fiecare zi, în fiecare clipă. Şi din cauză că el trebuie să se mişte continuu odată cu viaţa, cu provocările ei schimbătoare, el nu poate fi consecvent în vechiul sens. Consecvenţa lui va fi doar una: că el va fi întotdeauna armonizat cu viaţa. Aceasta va fi consecvenţa lui, nu aceea că el are o anumită idee şi rămâne consecvent cu acea idee şi continuă să îşi sacrifice viaţa pentru ea [...]
Va fi o lungă perioadă în care vechiul va rezista noului, va lupta cu noul, va încerca să distrugă noul. Dar vechiul nu poate reuşi. Timpul, spiritul timpului nu va fi în favoarea lui – vechiul trebuie să moară. Noua conştientizare nu va fi moralistă, nu va fi puritană – nu că nu va avea nici o moralitate. Dar va avea un fel diferit de moralitate – o moralitate care răsare din proprie simţire a vieţii de către cineva, din propria sensibilitate, din propriile experienţe – nu o moralitate învăţată de la alţii, împrumutată. Noul Om nu va fi un om de caracter în vechiul sens, fiindcă orice caracter obligă. Crează o armură în jurul tău.
Noul Om va fi creativ. În fiecare moment el îşi va găsi religia lui, în fiecare moment îşi va găsi filozofia lui şi totul va rămâne crescând. El nu va fi supus trecutului, el nu poate fi. A fi supus trecutului înseamnă a fi supus morţii, fiindcă trecutul este mort. El va fi supus prezentului, şi prin a fi supus prezentului el va fi rebel împotriva trecutului. A fi rebel o să fie una dintre caracteristicile lui cele mai proeminente.
Noul Om obligatoriu va crea o nouă societate în jurul lui. Mai întâi conştientizarea devine nouă, apoi societatea devine nouă. Vechiul Om trăia o viaţă dublă. Noul Om va trăi într-un fel unitar. El va trăi o singură viaţă. Orice este înlăuntrul lui va fi de asemenea şi pe dinafară. El va fi autentic. Aminteşte-ţi acest cuvânt, autenticitate – aceasta va fi religia Noului Om. Asta va fi adevărul Noului Om, templul său, Dumnezeul său: autenticitatea. Şi cu autenticitatea dispare nevroza. Vechiul Om era nevrotic fiindcă era constant în conflict: el vroia să facă un lucru şi făcea întotdeauna altceva, fiindcă altceva îi era impus. El a fost învăţat să facă ceva împotriva lui însuşi, el a fost represiv. Propria lui autenticitate a fost reprimată, şi peste toate acestea, a fost impus un fals caracter. O persoană sănătoasă este o persoană întreagă. Interiorul și exteriorul ei sunt acelaşi.
Noul Om nu va căuta undeva departe după Dumnezeu. Acum va fi doar timpul lui, aici va fi doar spaţiul lui. Noul Om va fi pământesc, şi prin „pământesc” nu vreau să spun materialist. Noul Om va fi un realist, el va iubi acest pământ… Această planetă trebuie să fie iubită, ea trebuie să fie motiv de bucurie – este un dar. Noul Om îşi va găsi religia în natură – nu în statui de piatră moartă – ci în copaci vii dansând în vânt. El îşi va găsi religia lui surfând pe mare, urcând munţii neatinşi de picior de om. El va găsi rugăciunea lui cu zăpada, cu luna, cu stelele. El va fi în dialog cu existenţa, aşa cum este ea. El nu va trăi cu idei abstracte, ci va trăi cu realităţi. Angajamentul lui va fi cu natura şi prin acest angajament el va ajunge să cunoască supra-natura. Dumnezeu este ascuns aici pe acest pământ, în chiar acest corp: acest corp însuşi buddha, acest pământ însuşi paradisul [...]
Noul Om nu va avea nici o utilizare pentru contrafacere, mascare sau simulacru. El va fi adevărat, fiindcă doar prin adevăr există eliberare. Toate minciunile crează cătuşe. Spune o singură minciună şi va trebui să spui alte o mie şi una pentru a o apăra, va trebui să spui minciuni până ţi se face rău. Noua conştientizare nu va accepta vorbăria fără sens. Noua conştientizare va urî acest fel de lucru cu pasiune. Această ură pentru falsitate este cea mai profundă marcă a Noului Om. Noul Om va fi opus sistemelor structurate, inflexibile şi infailibile, fiindcă viaţa este o frumoasă curgere. Nu este structurată, este libertate. Nu este o închisoare, este un templu.
Noul Om va respecta libertatea lui şi va respecta şi libertatea altora. Vechiul Om interferează constant, băgându-şi nasul în treburile tuturor, încercând să manipuleze, să critice, să condamne, să recompenseze, să pedepsească. Dar asta este vechea conştientizare. Ea încerca întotdeauna să găsească moduri şi mijloace de a manipula pe ceilalţi, de a fi dominantă asupra celorlalţi. Noua conştientizare va lăsa pe oricine cu viaţa lui. Dacă cineva nu dăunează celorlalţi, el nu ar trebui blocat. Dacă cineva nu este un pericol pentru ceilalţi, el nu ar trebui blocat. Până când cineva nu interferează cu libertatea altcuiva, nu ar trebui să se interfereze cu libertatea lui.
Vechea lume a rămas fără individualitate – ea ura individualitatea! Îi plăceau doar oile, mulţimile – oameni purtându-se în acelaşi fel şi fiecare urmând aceeaşi rutină şi aceeaşi structură.
Noul Om va permite tot felul de posibilităţi.
Noul Om va iubi structurile lichide. El va fi uman, el va respecta fiinţele umane. Respectul lui va fi aproape religios. Noul Om va trebui să găsească noi forme de comunitate, de apropiere, de intimitate, de scop împărtăşit, fiindcă vechea societate nu va dispărea imediat – va mai persista. Va da tot felul de lupte cu noua societate – aşa cum se întâmplă întotdeauna. Are atât de multe interese vădite, nu poate să se ducă uşor. Se va duce doar când devine imposibil ca ea să mai rămână în existenţă. Înainte ca ea să se ducă, Noul Om va trebui să creeze noi feluri de comunităţi, noi feluri de familii, noi comunităţi de apropiere, intimitate, scop împărtăşit [...]
Vechiul Om nu era aventuros, întreaga sa preocupare era siguranţa. Noul Om va avea spirit de aventură. Preocuparea lui nu va fi siguranţa, preocuparea lui va fi extazul. El nu va crede, fiindcă convingerea este o căutare a securităţii – el va explora. El s-ar putea să nu aibă răspunsuri clare la fiecare întrebare, dar el va accepta orice provocare la investigaţie, la explorare. El va merge pe cât de departe îl va duce viaţa. El va încerca să ajungă la stele. Dar el va rămâne deschis. El nu va începe cu o credinţă, cu o concluzie, el va începe doar cu o căutare, cu o întrebare. A începe cu o credinţă înseamnă a nu începe deloc. A începe cu o credinţă este doar a juca un joc cu tine însuţi. Tu ai crezut deja – cum poţi explora? El va fi capabil şi destul de curajos pentru a spune: „Nu ştiu, dar sunt interesat să cunosc. Şi sunt gata să merg în orice dimensiune, în orice aventură.”
Noul Om va fi gata să rişte. Vechiul Om era foarte afacerist, niciodată gata să rişte: riscul era anatema, securitatea era ţelul lui. Dar cu securitatea începi să mori. Doar în aventură, în continuă aventură viaţa creşte către tot mai înalte plenitudini, ajunge către piscurile himalayene.
Noua persoană va fi o persoană spontană – impredictibilă, voitoare de a risca noutatea, adesea vrând să rişte spunând sau făcând lucrul sălbatic, îndepărtat. El va crede că orice este posibil şi că poate fi încercat orice. El nu se va agăţa de cunoscut, el va încerca întotdeauna să rămână disponibil necunoscutului, chiar şi incognoscibilului. Şi el nu se va sacrifica pentru nici un viitor, fiindcă el nu va fi un idealist. El nu se va sacrifica pentru nici o idee, idealuri, ideologii abstracte. El se încrede în propria lui experienţă şi o profundă neîncredere în orice autoritate externă.
Noul Om se va încrede doar în propria lui experienţă. Până nu cunoaşte, el nu se va încrede. Nici o autoritate externă nu-l poate ajuta pe Noul Om.
Noul Om va crede doar dacă el cunoaşte. Aceasta este adevărata încredere: încredere în propriile posibilităţi, în potenţialul său propriu. Noul Om se va respecta pe el însuşi. A crede în autorităţi externe este lipsit de respect faţă de propria fiinţă.
Şi în cele din urmă, Noului Om o să-i placă să fie alături de natura elementară: de mare, de soare, zăpadă, flori, animale, păsări, de viaţă, de creştere. Nici o singură persoană nu o poate mântui pe alta – este imposibil.
Doar o nouă conştientizare poate mântui omul din sclavia lui.
Şi noua conştientizare poate veni doar prin tine!"
Osho, Secretul Secretelor
- sursa :  http://drumuricatretine.wordpress.com/2012/04/18/noul-om-trebuie-sa-vina-prin-tine/

.

Diogene, de Jules-Bastien-Lepage (1905)

"iluzia este o construcţie forţată"

* „MINUNAT. Un omagiu Bunului. L-am recunoscut din prima clipa, datorita profilului, datorita stilului artistic. Bunuleeee, TE IUBIM” ( andreiraduM ) *

vineri, 20 aprilie 2012

bate ?


 
Acum cand am ales sa plec, nelinistea sa-mi vindec,
ne bate inima la fel si rasuflarea-n piept la fel se zbate ?
Lumina-n zori, ce pleoapa ne strabate , ne va trezi din vis in vis si...
oare si-acelasi gand ne bate ?

.

joi, 19 aprilie 2012

nu mai stim


Nu mai stim
ce-i autocontrolul ,
cum s-ajungem sa luam o decizie cu responsabilitate
si cum mai e cu respectul de sine.

Nu mai stim
cat ne duce creierul si puterea ce-o avem
ca sa rupem gratiile si, potolindu-ne inima,
sa spunem „te iubesc” .

Nu mai stim
sa ne pastram linistea chiar daca celalalt „pleaca”,
pregatiti sa ramanem creand cu aceeasi iubire
si-n liniste sa ne pastram lumea, orice-ar fi.



- pictura: Magdalena Owll
.

o pictura dintr-o mie






sursa

miercuri, 18 aprilie 2012

sâmbătă, 14 aprilie 2012

puterea luminii sfinte




sursa :karmapolice

Lumina învierii...


"În noaptea învierii flacăra lumânărilor aprinse în candele are proprietăţi aparte, dar oamenii nu o sesizează de cele mai multe ori. Lumina trecând de la unul la altul în cadrul ritualului vestind învierea, nu rămâne la fel. Uitaţi-vă la flăcările lumânărilor ţinute în mâini de oameni în jurul bisericilor şi veţi vedea că sunt diferite. Unele au dimensiuni mai mari, altele sunt colorate diferit, unele mai fumegă, altele sunt strălucitoare. În funcţie de cum arde flacăra lumânării ţinută îm mână de cineva se pot spune foarte multe lucruri despre acela. Cel mai rău e când o flacără fumegă. Ea semnifică egoism şi persoana în cauză ar trebui să-şi îndrepte atenţia şi spre alţii, eventual să ajute pe cineva. Dacă flacăra pâlpâie înseamnă că persoana în cauză nu ştie adesea ce vrea, este nehotărâtă şi va trebui să-şi clarifice ideile. O flacără foarte mică semnifică multă răutate manifestată nu numai faţă de alţii ci şi faţă de sine, o autocritică exagerată, etc. O flacără foarte mare semnifică o persoană imprudentă, colerică cel mai adesea, ce-şi pierde controlul uneori. O flacără roşiatică poate semnifica un ateu ce a nimerit şi el pe acolo, sau o persoană prefăcută, lipsită de preocupări spirituale. O flacără gălbuie arată o persoană fricoasă, pe care nu te poţi baza de cele mai multe ori. Flacăra cea mai frumoasă este cea cu tente albăstrui. Aceasta este flacăra învierii. Mulţi oameni merg la înviere, dar nu toţi o primesc. Este o flacără rece şi dacă este suficient de mare puteţi proba că nu vă arde. Persoanele cu adevărat credincioase, cu o credinţă înţeleaptă, nu bigote, vor simţi o răcoare plimbându-şi flacăra învierii pe faţă!!! Sunt rare astfel de persoane, dar există. Noi ne vom mulţumi să constatăm reflexe albăstrui în flacăra lumânării ce o vom ţine în mână în noaptea învierii, care ne va dovedi că ni se oferă şanse spre mântuire şi că suntem pe drumul cel bun. Poate veți spune că și materialul din care e făcută lumânarea sau candela influențează flacăra. E adevărat dar și acesta depinde de cel care o ține în mână. O persoană cu adevărat credincioasă va avea o lumânare de calitate mai bună decât una zgârcită, dar câmpurile energetice ale persoanei interferând cu energia lumânării va conduce către anumite calități ale energiei rezultante și implicit ale flăcării. Privind în jurul nostru vom cunoaşte mai bine lumea în care trăim şi vom afla lucruri interesante despre oameni."

Dumitru Hristenco

joi, 12 aprilie 2012

"Lumina lina a sfintei slave a Tatalui ceresc"


viitoarele pacate


- fiecare secunda este o boaba dintr-un sirag neintrerupt
- faptul de a clipi, imi este meditatie
- Spiritul meu este Intentia mea, si-l las pe el sa decida
- las in urma istoria personala ; absenta ei ma afecteaza pozitiv, desi subliminal
- acest moment este cel al mantuirii
- ca citesti aici este coincidenta magica a unei sincronicitati
...


.



sursa foto

marți, 10 aprilie 2012

Dan Casuneanu



"Mă dor ...deodată ,
sălbaticiunile lovite de săgeată ,
iarba strivită de soare ,
... şi timpul mă doare .

Mă dor aripile întinse ,
mă dor culorile aprinse ,
... şi pădurea ce plânge ,
că vântu-i picură sânge .

Mă dor tablourile toate
şi rana ce-o deschizi în noapte ."


- versuri: Dan Casuneanu

luni, 9 aprilie 2012

duminică, 8 aprilie 2012

DANIEL SUR : Zodiac - o ştiinţă poetică a feminităţii în 12 paşi

( fragment )

Introducere

Este important ca bărbatul să cunoască tainele şi adevărurile Femeii pentru că aceasta este singura cale care ne arată scopul şi ţelul corect ce trebuie urmat şi atins. Poezia ştiinţifică este singura care ne conduce către acest ţel.
Datorită atracţiei forţelor antagoniste divine, bărbat vs. femeie, monada dumnezeiască păşeşte în involuţie şi revine la punctul de pornire, la lupta sacră între sexe, adică la sexul sacru.
Prin sex sacru se naşte conştiinţa de origine sacră a individualităţii.
Sunt teorii oculte care numesc acest lucru "cădere", dar noi vedem aceasta ca pe o coborâre în materie, în ştiinţă.
În activitatea involuţiei, un rol mare îl au zodiile.
Cele douăsprezece zodii reprezintă cele douăsprezece tipologii ancestrale de comportament ale omului.
Fiinţa umană simte o permanentă nevoie de a-şi testa conştiinţa, de a experimenta realitatea din perspective diferite. Urmărim această necesitate printr-o gamă largă de activităţi: meditaţie, droguri, sport, sex, artă, etc. Fiecare are o nevoie de bază fundamentală de a învăţa, de a realiza, de a desăvârşi mediul său, precum şi de respectul de sine ce se naşte din aceste realizări.
Te confrunţi cu o femeie problemă sau cu o femeie care te surprinde prin modul ei de a fi, investighezi, cauţi soluţii, în final înţelegi, iar zodiacul face pentru tine lucruri clare şi concrete, îţi oferă soluţii pe care înainte nu le puteai obţine de la tine. Provocare, experiment, putere, succes. Iată o formulă foarte motivantă care îi determină pe oameni să-şi dorească să ştie şi să facă tot mai mult. Această nevoie de "a face" ajunge de multe ori o urgenţă de "a face".
O teorie din psihologie afirmă că învăţatul merge mai bine dacă îţi oferi în schimb mici doze de satisfacţie din când în când.
Iar zodiacul propus de noi poate să vă ofere formula perfectă dintre ştiinţă şi plăcere.
Succes!




Zodia Balanţă

22 septembrie - 22 octombrie



Semn: glonte rătăcit
Planeta dominantă: amprenta senzuală a buzelor
Element: sabia grea a neputinţei
Calitate: glorioasa imagine a oglinzii
Culoare: tonurile de roz şi de verde ale insomniei
Metal: cuprul pur al amintirii
Compatibilitate: impasul depăşit al timpului


Caracteristici generale
Tristeţe ameţită

Viciul te caută
Te caută
Sub masca lucrurilor foarte îndepărtate
Sub masca sfârşitului disgraţios
Sub masca mîngâierilor luminate.
Viciul nu va ceda
Nici în faţa rugăciunii tale
De hârtie
Nici în faţa senzaţiilor tale
Dichisite
Va lua foc brusc si fără motiv
În intimitate
În timp ce îţi goleşti epiderma
De restul de tristeţe
Ameţită de singurătate.

Sănătate
Foame lichidă

Osiile tale lichide
Cad de-a valma pradă indolenţei
Şi se rup.
Rabzi şi nu dai înapoi.
Când îţi soseşte ceasul
Îţi îndeşi în stomac arcuri
Din canapele stricate
Pe post de frâne.
Şi râzi
Şi âzi
Până ţi se face din nou foame
De un înger
Bine condimentat.

Bani
Câine metodic

Luxul parcă s-a născut fără dinţi
Deşi muşcă fără încetare
Ca un câine metodic
Din sfârcul tău de mamă.
Aveai febră în mâini
De cât lătrau
Metaforele-ţi destrămate
În numerar.
Ai decis
Şi nu vrei să renunţi
La propriile-ţi războaie civile
Doar pentru a aşeza timpul
La locul lui.

Iubire
Cartea de onoare a sufletului

Sexul ţi-a dereticat cele mai tainice
Gânduri provizorii ale copilăriei
Şi te-a obligat să înduri
Spectacolele răsunătoare
Ale cărnii.
Vrei?
Tu nu prea vrei
Dar puţin îţi pasă
Dacă nu reuşeşti să fotografiezi
Iubirea lui
Şi dacă cartea de onoare
A sufletului lui
Nu îţi aşteaptă semnătura.

Previziuni
De viitor te aperi cu oglinda

Pe care o mânuieşti ca pe un scut.
În spatele ei te ascunzi
Ca-ntr-o beznă
Ca-ntr-o pâclă mâloasă
A neliniştii
De unde extragi cu unghiile
Măseaua cariată
A rătăcirii."

.

- life in pictures ( 24 ) : un peu plus haut



" Cei intelepti nu ies in evidenta.
Ei apar drept oameni simpli.
Cei care cunosc acest lucru, cunosc tiparele Absolutului.
Cunoasterea tiparelor este Puterea Subtila.
Puterea Subtila pune totul in miscare si nu are un nume . "


( D.R.Hawkins )


initiativa : Costin Comba Photo Blog

.

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Sisif, fiul lui Eol - zeul vanturilor...


„ Nimeni in toata Grecia nu se putea masura in viclenie, siretenie si istetime cu Sisif.
Asa a strans bogatii fara numar, intemeind si stapanind Corintul ( Efyra ).
Cand Thanatos , intunecatul zeu al mortii, veni la el din imparatia lui Hades, Sisif, care presimtise acest lucru, il amagi si-l puse in lanturi ( i-a cerut sa-i arate cum se facea legarea in lanturile mortii ).
Din acea clipa, pe pamant nu mai muri nimeni.
Randuielile au fost incalcate si nici pomeneala de jertfe pentru zeii intunecatei imparatii.
Atunci Zeus, stapanul tunetelor, trimise la Sisif pe Ares, puternicul zeu al razboiului.
Acesta il elibera din lanturi pe Thanatos care ii smulse lui Sisif sufletul .
Dar, vicleanul Sisif ii spusese sotiei sa nu-i ingroape trupul si sa nu aduca jertfe zeilor subpamanteni.
Zadarnic au asteptat Hades si Persephone .
Sisif il amagi inca odata pe marele Hades, care ii dadu drumul pe pamant.
De buna seama, nu se mai intoarse in imparatia lui Hades, ci ramase in palatul lui falnic, unde se tinea de vesele ospete, bucuros ca e singurul dintre muritori care izbutise sa se intoarca din intunecoasa imparatie a umbrelor.
Hades se manie nespus si-l trimise din nou pe Thanatos sa-i aduca sufletul lui Sisif.
Zeul mortii se duse la palatul celui mai siret dintre muritori, pe care-l gasi la un ospat imbelsugat.
Ii smulse sufletul si-l duce pentru totdeauna in imparatia umbrelor.

Cel care si-a folosit mintea geniala in a face doar rau crezandu-se deasupra tuturor chiar si deasupra zeilor, este pedepsit la o munca care nu cere prea multa inteligenta.
Lui Sisif i s-a luat orice sansa de a-si mai folosi creierul .
El fu osandit sa impinga un bolovan urias spre varful unui munte inalt si prapastios.
Sisif munceste incordandu-si toate puterile.
Sudoarea ii curge siroaie din pricina muncii istovitoare.
Dar , aproape de varf, bolovanul ii scapa din maini si se rostogoleste cu vuiet in jos, starnind nori de colb.
Atunci Sisif o ia de la capat.

Si aceasta repetarea nu duce nicaieri.”

( dupa N. A. Kun )

vineri, 6 aprilie 2012

Mariza

nu?


Am dat putere intentiei ...dar cercul s-a inchis fara mine.
Ma pierdusem , ca de obicei, la hotarul dintre lumi, si fascinata am trecut.
Nu m-a strigat nimeni ...sa ma intorc si sa las, macar, "nespusele"-ntr-o urma...
Si iarasi m-amestec in forta ce-o trag dupa mine din atatea vieti...pe care o stiu folosi in impletirea si despletirea de spatii.
Numai in cuvinte... nu!
In conversatia noastra , eu nu spun nimic interesant .
Si tu numai asta astepti.
La tine vanitatea e cautarea femeiei care a numarat aceleasi pagini ale cunoasterii cu tine, si pedeasupra trebuie sa-i sara scantei cand iti pocneste din degete.
Rad.
Rad de tine .
Si de mine .
Pentru ca-ntre noi oamenii nu a caborat inca Iubirea si nici Spiritul.
Avem doar orgasmul si fantezia...in sange !

(imaginea: Jarek Kubicki )

lumina...

"Lumina nu vine din afara pentru a se instala in interiorul meu ci devine revelata in interiorul meu, in atitudinea mea fata de cineva. Ea nu poate fi dezvaluita “ din senin “, este imposibil. Ea poate fi simtita doar in legatura mea cu altcineva, cum ar fi atunci cand ii dau o senzatie si el o primeste, sau invers."
( Michael Laitman )

marți, 3 aprilie 2012

"Muntele cel hodoronc-tronc" - Marin Sorescu (Unde fugim de-acasa)


„M-am făcut luntre şi punte şi v-am adus de la mare la munte.
Mă gândisem să vă las la Bucureşti şi să v-aduc munţii acolo, într-o traistă de poveşti.
Dar când să-i fac frumos ghem, munţii n-au vrut să încapă în tren.
Au zis că ei nu se mişcă din aşezarea lor străveche, numai fiindcă sunteţi voi nişte leneşi fără pereche.
Acum uitaţi-vă: toţi sunt făcuţi din piatră (care e un fel de prefabricată).
Nu ştiu când au crescut aceşti ştrengari, că omenirea când a venit i-a găsit mari.
Se opriseră ca nişte elefanţi în zare, cu tot cerul în spinare.
Bine că nu le vine în cap să plece acum mai departe, că n-am avea unde să ne dam la o parte.
Munţii noştri sunt bogaţi ca soarele.
Au aur şi argint în toate buzunarele.
Creasta aia, care parcă se clatină, cred că e de platină.
Unde te-ndrepţi dai de nuiele pentru fluiere şi de buşteni groşi.
Sub pietre sunt cărbuni, cu care desenează locomotivele aburi pufoşi.
Au fier, var, sare, dar ce n-au?
Chiar şi lupi care fac "hauhau".
Ca să nu mai vorbescde ape minerale şi alte izvoare: cu ele munţii se spală şi pe picioare.
Da, da, nu mai sunt alţii care să le semene.
Uite, ne fac semn să intrăm în ei ca-n cetatea lui Cremene.
Câţiva munţi Carpaţi sunt mai înalţi decât ceilalţi.
Când se uită în jos, uneori, le vine ameţeală şi-atunci îşi pun comprese cu nori.
Căci să ştiţi: munţii sunt cei care dirijează ploile, spunându-le norilor:
" Ce vă îngrămădiţi toţi aici ca oile?
Mă, apă chioară, nu mă auzi?
Plouă mai la câmpie, că mă uzi".
Năzdrăvanilor, staţi!
M-am luat cu vorba şi am uitat să vă spun să respiraţi.
Pentru că lumea–să nu vă mire–vine la munte mai mult să respire.
Cică aerul de aici conţine nu ştiu ce vitamine.
Şi dacă-l tragi în piept zi de zi, cuminte, te faci sănătos pe şapte ani înainte.
Vedeţi stânca aia bătrână care seamănă cu o mână?
Este mâna fermecată cu care muntele ajută farmacia şi ne ia nouă astenia.
(Tăticul ştie ce e aia, cum ştiţi voi de-a puia-gaia).
Aşa. Acum am ajuns într-o poiană.
Puteţi călca pe iarbă ca pe un covor sau o blană.
Dar nu-mi plecaţi singuri prin păduri, aoleu, că munţii au prăpăstii mai mari de cât cele pe care vi le spun eu.
În ele se ascund jivinele şi îşi înfig brazii rădăcinile.
Brazii sunt cei mai buni alpinişti, copii.
Se suie până în vârful muntelui fără frânghii.
Pentru voi munţii au şi nişte ascunzişuri, multe ca frunza şi iarba, parcă ar fi fost făcuţi pentru baba-oarba.
Te ascunzi colo, după un copac, şi când strigi: "sunt gata, Chimiţă!" te găseşte imediat un urs ori o veveriţă.
Pentru că toate animalele de care v-am vorbit şi multe alte păsări cu pene stau în munţi ca în cartea cu desene.
Nu pot, căci le-aş arăta eu cu degetul de la coadă şi până la cioc sau la bot.
Ele se joacă de-a pituluşul pe după stâncă şi când se prind se mănâncă.
Iar acum au fugit de aici, fiindcă ştiu că noi suntem voinici, şi urcăm către vârful muntelui, pe poteci, ţinându-ne de ciuperci.”

(Nino Chakvetadze Art)